Calea iubirii absolute şi necondiţionate pentru Dumnezeu

Bhakti Yoga este calea iubirii nemărginite şi a dăruirii pline de dragoste faţă de Dumnezeu, faţă de o încarnare dumnezeiască, faţă de un învățător spiritual sau faţă de scânteia din Dumnezeu care există în fiecare fiinţă umană sub forma Sinelui Suprem Nemuritor (Atman).

În traducere directă bhakti înseamnă parte, iar Bhakti Yoga reprezintă reintegrarea părţii în tot. Înseamnă reintegrarea fiinţei limitate în oceanul infinit, Dumnezeu, prin iubirea copleşitoare, impregnată de respect şi adoraţie, a omului pentru Dumnezeu sau pentru unul dintre modelele exemplare cum ar fi Iisus, Krishna, Shiva, Kali etc.

Ramakrishna, un celebru bhakti yoghin indian, spunea: „Tot așa cum diferite popoare dau nume diferite apei – apă, water, aqua, pani, tot astfel Unicul Absolut Suprem este invocat de unii sub numele de Dumnezeu, de alții sub numele de Allah, Hari sau Brahman.”

Bhakti Yoga – o cale a devoţiunii

Este considerată o cale relativ accesibilă oricui, dar cu precădere oamenilor afectivi, care au o credință fermă și o stare exemplară de dăruire de sine.

Este mai puțin important sub ce formă sau nume aleg să îl adore pe Dumnezeu. Importantă este acea constanță stăruitoare în a-și aminti mereu și mereu de El.

Swami Vivekananda (discipol ai lui Ramakrishna) spunea:

„Iubirea este forța de atracție ce-i unește pe oameni sau oricare alte ființe. Atunci când un bărbat și o femeie se iubesc intens, este normal ca numele fiecăruia să stăruie în mintea celuilalt. La fel de natural e ca acela care îl iubește pe Dumnezeu să se gândească constant la El, să întrețină un dialog continuu cu El.”

Ceea ce pe calea Raja Yoga se obține prin focalizarea continuă a conştiinţei asupra obiectului meditației, pe calea Bhakti Yoga se obține spontan, datorită acestei „beții” a iubirii de Dumnezeu, care expansionează conștiința adoratorului și face astfel încât conştiinţa lui să devină, în timp, asemănătoare obiectului adorației sale. Punându-se total și necondiționat în slujba lui Dumnezeu, bhakti yoghinul își transcende personalitatea sa limitată. El fuzionează în cele din urmă cu Iubirea Dumnezeiască Infinită.

Oamenii confundă de cele mai multe ori iubirea cu atașamentul sau posesivitatea. Câtă vreme sunt încă tributari naturii lor inferioare, dominate de dorințe și atașamente, chiar dacă își focalizează emoțiile față de un model dumnezeiesc, ei tind să o facă doar din speranța unei recompense ulterioare sau din frica de o eventuală pedeapsă. Aceștia nu sunt însă niște adevărați Bhakta sau adoratori ai lui Dumnezeu.

Abia după ce se vor eleva și rafina suficient vor reuși să facă din Dumnezeu un scop în sine, într-o iubire lipsită de egoism, de așteptări sau de mercantilism.

Manifestările iubirii

Tradiţia Bhakti Yoga menţionează cinci tipuri diferite de manifestare a iubirii:

1. În Shanta Bhava, aspirantul spiritual este caracterizat de o atitudine permanentă de pace şi smerenie. Inima sa este pătrunsă de dragoste faţă de Dumnezeu şi faţă de toate fiinţele, privite ca o manifestare a Sa. Simplul gând la El trezeşte în fiinţa adeptului o copleşitoare bucurie.
2. În Dasya Bhava, aspirantul spiritual trăieşte permanent o stare de abandon a voinţei sale în faţa Voinţei lui Dumnezeu. Întreaga sa devoţiune este închinată lui Dumnezeu sau Ghidului spiritual, din toată inima. Prin tot ceea ce face, el caută să-L mulţumească şi astfel îşi află bucuria şi împlinirea.
3. În Sakhya Bhava, Dumnezeu este privit ca fiind cel mai bun prieten. În faţa celui mai bun prieten ne arătăm aşa cum suntem, nu îi ascundem nimic; sufletul nostru se deschide şi putem dialoga în intimitatea fiinţei noastre cu însuşi Dumnezeu. O astfel de relaţie a existat între Arjuna şi Krishna.

4. În Vatsalya Bhava, aspirantul spiritual Îl priveşte pe Dumnezeu ca pe copilul său, având grijă de El, slujindu-L, hrănindu-L, precum o mamă are grijă de fiul ei. Yosoda a fost un astfel de discipol pentru Krishna.

5. Ultima şi cea mai înaltă formă de Bhava este Madhurya Bhava sau Kanta Bhava, caracterizată prin aceea că Dumnezeu este considerat a fi Iubitul sau Iubita. Această Bhava conduce cu rapiditate, în cazul unei iubiri sincere şi frenetice, la comuniunea cu Dumnezeu. Cel care iubeşte şi Cel iubit devin o singură inimă, menţinând însă această separare pentru a simţi şi a se bucura de beatitudinea jocului cosmic dintre ei. Astfel a fost relaţia dintre Radha şi Krishna.

Modalităţi de amplificare a devoţiunii

Starea de devoţiune faţă de Dumnezeu poate fi amplificată în nouă moduri diferite, care sunt caracterizate însă de un factor comun: iubirea intensă şi copleşitoare faţă de El. În tratatele înţelepciunii orientale Srimad-Bhagavad şi Vishnu-Purana sunt indicate următoarele nouă forme de Bhakti:

1. Sravana – a studia învăţăturile spirituale;
2. Kirtana – a cânta imnuri de glorie închinate lui Dumnezeu;
3. Smarana – a-ţi aminti permanent de prezenţa şi numele lui Dumnezeu;
4. Padasevana – a-L servi pe Dumnezeu;
5. Archana – a-L adora pe Dumnezeu;
6. Vandana – a te ruga lui Dumnezeu;
7. Dasya – a amplifica starea de devoţiune faţă de Dumnezeu;
8. Sakhya – a amplifica sentimentul de prietenie cu Dumnezeu;
9. Atmanivedana – a te abandona complet în faţa Voinţei Supreme Dumnezeiești.

Există nenumărate tratate tradiționale care fac referire la Bhakti Yoga, în special cele din tradiția shivaismului kashmirian, la care se adaugă miile de cântece devoționale, poezii, rugăciuni sau imnuri de slavă închinate lui Dumnezeu, din toate religiile acestei planete. În esență, toate căile spirituale în care principalul mijloc de apropiere de Dumnezeu este iubirea constantă, intensă și nemărginită pentru El pot fi considerate similare căii Bhakti Yoga.

Printre reprezentanții moderni ai acestei forme tradiționale de yoga, mai cunoscuți sunt Ramakrishna (1836-1886), supranumit omul-zeu al Indiei secolului al XIX-lea, și Ma Ananda Moyi (1896-1982), pe care Swami Sivananda o considera „floarea cea mai perfectă pe care a produs-o pământul indian”.

Articole recomandate