În cadrul acestui grup ezoteric se studiază tradiția tibetană budistă cunoscută sub numele de Kalachakra Tantra. Literal, kala înseamnă „timp”, chakra – „roată”, iar tantra are aici sensul de „cunoaștere” sau „tratat al înțelepciunii”. Traducerea exactă a lui Kalachakra ar fi deci „roata timpului”, însă acest termen este cu mult mai generos decât pare la prima vedere. El acoperă întreaga înțelepciune și cunoaștere ezoterică tibetană, legată de Univers, om și forțele care îi animă. Participanții se vor familiariza atât cu noțiuni teoretice, cât și cu tehnici practice specifice acestei tradiții spirituale.
Tradiţia tibetană ezoterică este strâns legată de tărâmul cel tainic al Shambalei, „regatul înțelepților”. Se spune că proiecția în plan fizic a acestui spațiu mistic, legendar, se găseşte chiar aici, în Tibet, „Țara Zăpezilor”, și tocmai de aceea spiritualitatea tibetană ocupă un loc privilegiat printre tradițiile spirituale ale planetei. Shambala este condusă de Rudra Chakrin (în limba sanscrită), Dragpo Khorlo Chan sau Rigden Dragpo (în limba tibetană), în traducere „Teribilul purtător al Roţii Timpului“, marele înțelept supranumit și Regele Lumii, care ghidează plin de compasiune evoluția spirituală a fiinţelor de pe Pământ. Shambala este considerat centrul sau focarul spiritual al planetei Pâmânt, de unde sunt impulsionate toate învăţăturile spirituale autentice.
În sistemul Kalachakra Tantra, spre deosebire de celelalte școli budiste, este prezentă în mod clar și explicit ideea de Dumnezeu, numit aici Vajradhara („Lumina”, sau mai bine zis „Străfulgerarea luminoasă instantanee, primordială
și eternă”), sau Adi Buddha (Adi în limba sanscrită înseamnă Suprem sau Primordial). În alte ramuri ale budismului se vorbește doar despre un Vid Transcendent și impersonal ca și cauză supremă a întregii creații. Buddha însuși, în discursurile sale, nu s-a referit în mod explicit la Dumnezeu, iar aceasta reprezintă eroarea fundamentală a învățăturii sale, învățătură cunoscută în întreaga lume la ora actuală sub numele de budism. În Kalachakra Tantra însă, această eroare regretabilă nu există, ceea ce face din ea cea mai valoroasă și mai corectă dintre ramurile tradiției budiste.
Tantrismul tibetan Vajrayana consideră că Adi Buddha, Dumnezeu unic și absolut, a manifestat la începutul creaţiei cinci energii subtile, eterne şi primordiale. Acestea se reflectă în cele cinci aşa-numite „familii“ tantrice, fiecare având câte un suveran, numit Jina („învingător“) sau Dhyani Buddha („Fiinţă iluminată asupra căreia trebuie să se mediteze, într-un mod identificator“). Fiecare dintre aceste „familii” (kula) corespund unuia din cele 5 elemente primordiale, prezente de altfel şi în alte tradiţii spirituale: pământ, apă, foc, aer şi eter (în limba sanscrită prithivi, apas, tejas, vayu şi akasha). Cele cinci energii fundamentale sunt corelate la nivel uman, individual, cu o anumită emoţie sau tendinţă inferioară, ce trebuie alchimizată, sublimată într-o anumită formă corespondentă de Înţelepciune Divină. Cunoaşterea acestor „familii” de energii şi meditaţia asupra lor îl ajută pe practicantul perseverent să îşi depășească rapid anumite defecte şi să obţină eliberarea de diferite condiţionări.
În tradiţia spirituală tibetană se afirmă că, aşa cum natura focului este să ardă şi a apei să ude, natura Dhyani Buddha-şilor şi a „familiilor“ lor tantrice (kula) este să fie prezenţi subtil pretutindeni unde sunt invocaţi cu puritate, credinţă, umilinţă şi iubire. Compasiunea lor este nelimitată, asemeni cerului nesfârşit, iar ajutorul lor este mereu copleşitor de puternic şi profund transformator din punct de vedere spiritual. „Constelaţia“ celor cinci Jina-şi din care provin „familiile“ (kula) sau „ierarhiile“ divine corespondente constituie cadrul esenţial al întregii tradiţii spirituale a Tibetului. Acestea sunt:
Un alt studiu important în cadrul grupului de Kalachakra Tantra este cel al misterelor legate de Bardo-ul morţii. Bardo este un cuvânt tibetan care ȋnseamnǎ „tranziţie” sau „intervalul dintre finalul unei situaţii şi debutul alteia”. Bar ȋnseamnǎ „ȋntre”, iar do ȋnseamnǎ „suspendat” sau „aruncat”. Bardo a devenit un cuvânt faimos datoritǎ Cǎrţii tibetane a morţilor. De la prima ei traducere ȋn limba englezǎ, ȋn anul 1927, cartea a stârnit un viu interes printre psihologii, scriitorii şi filosofii din Occident. În realitate, învăţăturile despre Bardo sunt cu mult mai profunde şi mai cuprinzătoare. Există un Bardo al morţii, cel care a devenit celebru, dar şi un Bardo al vieţii, al mediaţiei, al stării de vis sau cel al devenirii şi transformării.
Un loc aparte în tradiţia tibetană Kalachakra îl ocupă şi fascinanta relaţie între aspirantul sincer şi Maestrul sau Ghidul său spiritual, numită şi Guru Yoga. Tehnica de pho-wa (transferul conştiinţei) la nivelul corpurilor subtile ale Ghidului spiritual reprezintă o metodă tibetană străveche de comuniune cu Ghidul spiritual. La fel ca şi o serie de alte metode ezoterice tibetane, cum ar fi de pildă Ofranda Mandala-ei ori Cele patru împuterniciri fundamentale ale sistemului Anuttara yoga tantra.
Ca pe orice cale spirituală autentică, condiţia pentru atingerea unor niveluri spirituale înalte este renunţarea totală la “eu-l” propriu, sub toate aspectele sale. Textele tibetane precizează: “Nirvana nu este pentru cei care o doresc, deoarece Nirvana constă în însăşi absenţa totală a dorinţei”. Discipolul avansat, numit şi naljorpa sau adept al “Drumului scurt”, va sfârşi prin a lăsa în urmă reguli, practici şi ritualuri. Ceea ce rămâne este doar meditaţia, pe care maeştrii o compară cu plutirea pe deasupra piscurilor, într-un aer pur şi proaspăt. Urmele acestei meditaţii sunt la fel de greu de urmărit precum sunt urmele lăsate de zborul păsărilor prin aer. Conştiinţa individuală fuzionează cu Conştiinţa Macrocosmică Infinită (Dumnezeu sau Adi Buddha), din care totul s-a născut şi în care în final totul se va reîntoarce.