Iubirea ce o simţeam mă copleşea, eram fericită, zburam toată ziua plină de energie, mă simţeam fermecătoare, fascinantă, misterioasă, puternică, invincibilă.
Bucuria, fericirea, beatitudinea erau atât de mari încât mă cutremurau până în adâncul fiinţei și stare de sacralitate extraordinară m-a invadat atunci, un fel de „mysterium tremendum”, cum spunea Jung.
Punctul culminant al meditaţiilor pe care le realizam atunci a fost o viziune care mi-a marcat complet viaţa: la un moment dat, acea prezenţă sfântă pe care o simţeam a făcut ca întreaga mea fiinţă să se cutremure.
În octombrie 2001 m-am hotărât să efectuez un tapas de adorare a Marilor Puteri Cosmice, cu o durată de zece luni, astfel încât fiecăreia să îi consacru câte o lună de practică spirituală.
Folosim cookies pentru a vă asigura o experiență cât mai bună. Accesând în continuare acest site sunteți de acord cu utilizarea de cookies.Ok