Cunoaștere intelectuală superioară, înțelepciune și discernământ

Jnana Yoga este calea intelectului superior. Ea urmăreşte să ajungă la cunoaşterea lui Dumnezeu (Brahman) printr-o capacitate infailibilă de discernământ între ceea ce este real și ceea ce este ireal, sau iluzia universală (maya).

În limba sanscrită jnana se traducere prin cunoaștere. Însă cunoaștere nu înseamnă doar o simplă informare, adică a afla ceva ce înainte nu știam. Jnana este opusul ignoranței spirituale, în cel mai larg sens.

Spiritualitatea orientală consideră că ignoranța (avidya) este rădăcina suferinței umane, cauza tuturor iluziilor generatoare de durere. Analogia cea mai folosită în acest sens este cea a omului care visează, iar în vis este terorizat de un tigru care vrea să îl mănânce.

Soluția nu este să scape de tigru – prin nu contează ce metodă – ci să se trezească. Atunci când se trezește, omul obține cunoașterea (jnana) realității, în care constată că tigrul nu există: era doar un vis, o iluzie.

Tot astfel, jnana sau cunoașterea are aici sensul de experiență directă, nemijlocită, a Realității Ultime, a suportului real și transcendent al oricărei experiențe posibile, numit Conștiință Ultimă, Sinele Suprem sau Absolut. Această cunoaștere/experiență supremă constituie prin ea însăși eliberarea spirituală. Totodată ea reprezintă conținutul pozitiv al conceptului de jnana – adică nu doar înlăturarea ignoranței, a iluziei, ci și „posesia” Realului, a Adevărului. Exact ceea ce în creștinism este exprimat de Iisus prin cuvintele „cunoașteți Adevărul, și Adevărul vă va elibera”.

Jana Yoga în textele străvechi

În Upanișade, texte fundamentale ale învățăturii indiene, țelul Jnana Yogăi este definit ca „realizarea identității esențiale dintre sinele individual și Sinele Suprem”. Această unitate este exprimată prin celebra mantra upanișadică: „tat tvam asi” – „tu ești Acela”.

În Bhagavad-Gita (III.3), Krishna îi spune elevului său Arjuna: „Eu am revelat, din timpuri imemoriale, două moduri fundamentale ale desăvârşirii spirituale: yoga înţelepciunii (Jnana Yoga) pentru adepţii filosofiei Samkhya şi yoga acţiunii (Karma Yoga) pentru toţi yoghinii”. Aici, termenul „adepţi ai filosofiei Samkhya” îi desemnează de fapt pe cei care abordează metodele şi practicile contemplative. Krishna a revelat astfel că principala tehnică de Jnana Yoga este meditația profundă.

Calităţi necesare în practica Jnana Yoga

În perioada clasică, Jnana Yoga a fost cel mai bine reprezentată prin școala Advaita Vedanta, al cărui exponent principal este Adi Shankara (sec VIII dH). El subliniază care sunt calitățile necesare yoghinului pentru a începe să meargă pe această cale:

• Viveka (abilitatea de a discerne corect între substanța eternă, Brahman, și existența efemeră);
• Vairagya (capacitatea de a se detașa complet de toate aspectele iluzorii ale existenței condiționate);
• Sama (controlul asupra minții);
• Dama (controlul perfect al organelor de simț);
• Uparati (întoarcerea constantă a simțurilor și a atenției către interior, renunțând la atracția către obiectele lumii exterioare);
• Titiksa (capacitatea de a îndura efectele perechilor de contrarii, cum ar fi: plăcerea și durerea, căldura și frigul, lauda și ocara etc);
• Sraddha (credința fermă în cale și în maestru);
• Samadhana (capacitatea de a fixa perfect conştiinţa asupra scopului propus, asupra obiectului meditației);
• Mumukshutva (dorința fierbinte de eliberare).

Odată obținute aceste calificări, yoghinului i se indică apoi să asculte cu atenție învățăturile expuse de maestru. El trebuie să reflecteze profund asupra lor și apoi să mediteze neîntrerupt asupra acestora. Va face aceasta până când adevărul afirmației „tu ești Acela” este experimentat direct, total și dincolo de orice îndoială.

În epoca modernă, printre reprezentanții importanți ai Jnana Yogăi se numără Swami Vivekananda, Ramana Maharishi, H.W.L. Poonja.

Articole recomandate