Folosirea cu abilitate a imaginilor – „O imagine valorează cât o mie de cuvinte”

Fotografiile care ilustrează un articol sau imaginile prezentate în cadrul unei știri televizate sunt foarte importante în impregnarea unor impresii. Atunci când presa scrisă publică 
un articol sau televiziunile
 difuzează o știre relativ la un 
anumit subiect, se acordă o 
foarte mare importanță alegerii 
imaginilor care vor fi folosite.
 În orice redacție serioasă există
 persoane a căror meserie este
 aceea de a selecta aceste imagini.

Vă propunem un exercițiu simplu de imaginație. Ce-ar fi dacă știrile despre diverse personalități publice ar fi însoțite numai de imagini din viața lor particulară? Poate cu imagini de la petreceri private, de acasă din bucătărie sau când se relaxează în fața televizorului. Sau ce-ar fi dacă toate știrile despre personalități ar fi însoțite de imagini ale acestora în costum de baie, de la plajă, la mare sau de la piscină? Dacă am vedea în ziare, alături de o știre despre un lider politic sau despre un academician, poza fiecăruia în costum de baie, mereu și mereu?

Variantă personalizată a acestui exercițiu de imaginație. Să presupunem că sunteți o persoană cu un oarecare rol public sau cu o profesie în care imaginea contează foarte mult (profesor, judecător, actor, politician etc.). Dacă nu sunteți, imaginați-vă totuși că primiți o astfel de funcție. Mai imaginați-vă în plus că, dintr-un motiv sau altul, eminamente nedrept, poliția a făcut un raid în care, printre altele, a percheziționat și casa dumneavoastră. Un scenariu posibil ar fi că poliția presupunea că sunteți traficant de droguri (de exemplu, poate că adversarii dvs. politici au furnizat poliției informații false cum că ați fi traficant de droguri). În povestea noastră imaginară a urmat această descindere în urma cărora v-au fost confiscate tot felul de lucruri cu un caracter strict personal și privat, cum ar fi pozele pe care le-ați făcut la mare în studenție, acum vreo 20 de ani.

Abia acum începe efectiv exercițiul de imaginație. Imaginați-vă că de acum încolo, toată viața dumneavoastră, toate știrile despre dumneavoastră sau care au vreo legătură, chiar și cea mai tangențială, cu dumneavoastră vor fi ilustrate cu imaginile acelea alb-negru de la plajă, în costum de baie, de acum 20 de ani. Şi de ce nu, dacă tot s-au confiscat acele poze și nu puteți dovedi care erau pozele inițiale, este banal ca în photoshop orice începător să includă unele detalii care pot părea de-a dreptul scandaloase sau penibile.

Ei bine, este ceea ce li se petrece yoghinilor de peste 20 de ani. Pentru a se susține ideile care s-a dorit să fie implementate despre MISA, majoritatea articolelor din presă sunt ilustrate cu poze care sugerează mai mult sau mai puțin direct nuditatea și au o tentă sexuală. Chiar și atunci când pozele nu ar avea nimic incriminator în ele însele, o simplă bandă neagră peste ochii personajelor (chipurile pentru a le proteja imaginea) creează o impresie stranie. Am văzut de sute de ori în presă imaginea lui Gregorian Bivolaru la plajă, închizând lănțișorul unei femei – o imagine foarte personală, ajunsă în presă în urma perchezițiilor din martie 2004, dar care nu are nimic obscen sau incriminator. Totuși, este de-a dreptul straniu ca articolele care vorbesc despre procese, despre azil politic, despre drepturile omului să fie ilustrate cu astfel de fotografii făcute la plaja de nudiști din Costinești, fotografii cu caracter personal furate yoghinilor la perchezițiile din martie 2004!

Grotescul la care se poate ajunge în acest fel este foarte bine ilustrat de un exemplu recent. În noiembrie 2012 s-a vehiculat o știre „explozivă” conform căreia o publicație online a descoperit unde locuiește Gregorian Bivolaru și a publicat inclusiv adresa, harta orașului respectiv din Suedia, dar și fotografia clădirii (știrea a fost preluată cu repeziciune de diverse publicații și posturi TV). Dincolo de faptul că știrea era veche de șase ani și că publicarea ei este o nerușinată instigare, în condițiile în care identitatea lui Gregorian Bivolaru este protejată de statul suedez, remarcăm un detaliu foarte semnificativ. Libertatea a ilustrat această știre cu fotografia din articolul inițial peste care a adăugat în medalion chipul lui Gregorian Bivolaru1. Acesta provine dintr-una din „celebrele” și mult vehiculatele fotografii de la plajă confiscate yoghinilor de procurori. Chiar și în decupajul respectiv, este evident că Gregorian Bivolaru este „la bustul gol” și ne întrebăm ce mesaj vrea să ne transmită oare Libertatea? Că Gregorian Bivolaru trăiește și se plimbă pe stradă gol într-un oraș din Suedia, la începutul iernii?

O altă categorie de imagini manipulatoare folosite din plin, alături de cele asociate cu nuditatea și sexualitatea, o constituie fotografiile lui Gregorian Bivolaru din cele câteva zile când a fost închis abuziv, în martie-aprilie 2004. Publicarea obsesivă a acestor imagini în care Gregorian Bivolaru, eventual cu lanțuri la mâini, este înconjurat de mascați, sau în care Gregorian Bivolaru este după gratii, contribuie la întărirea mesajului dezinformator că el ar fi (chipurile) un infractor periculos.

În televiziune, legea audio-vizualului impune menționarea „arhivă” atunci când se folosesc imagini vechi (ca în cazul acesta) pentru a ilustra știri actuale, dar în presa scrisă nu există nicio reglementare de acest tip. Școala de yoga MISA a sesizat în repetate rânduri CNA pentru că posturile TV foloseau imagini de arhivă cu Gregorian Bivolaru în lanțuri fără a preciza că sunt imagini vechi. În aceste cazuri, CNA a adresat avertismente posturilor TV respective, adică a dat dreptate yoghinilor (ca urmare televiziunile includ acum mențiunea „arhivă”, dar nu au renunțat la obiceiul de a difuza acele imagini). Este unul dintre puținele elemente concrete care se pot invoca atunci când ne confruntăm cu o campanie de dezinformare. Privitor la imaginile cu nuditate, CNA nu a dat niciodată o decizie favorabilă yoghinilor, oricât de aberantă era ilustrarea știrilor despre MISA cu imagini cu tentă sexuală sau cu nuditate.