Acum, abandonată Ei, privesc totul ca prin intermediul unor ochi dumnezeiești şi sunt permanent copleşită şi scăldată într-o diafană şi protectoare lumină dumnezeiască.
Iubirea ce o simţeam mă copleşea, eram fericită, zburam toată ziua plină de energie, mă simţeam fermecătoare, fascinantă, misterioasă, puternică, invincibilă.
Bucuria, fericirea, beatitudinea erau atât de mari încât mă cutremurau până în adâncul fiinţei și stare de sacralitate extraordinară m-a invadat atunci, un fel de „mysterium tremendum”, cum spunea Jung.
Punctul culminant al meditaţiilor pe care le realizam atunci a fost o viziune care mi-a marcat complet viaţa: la un moment dat, acea prezenţă sfântă pe care o simţeam a făcut ca întreaga mea fiinţă să se cutremure.
Aş vrea să relatez despre o experienţă uluitor de frumoasă pe care am trăit-o în cursul ultimei iniţieri primite, în mantra Marii Puteri Cosmice Matangi.
În octombrie 2001 m-am hotărât să efectuez un tapas de adorare a Marilor Puteri Cosmice, cu o durată de zece luni, astfel încât fiecăreia să îi consacru câte o lună de practică spirituală.
Folosim cookies pentru a vă asigura o experiență cât mai bună. Accesând în continuare acest site sunteți de acord cu utilizarea de cookies.Ok