Școala de yoga MISA protestează împotriva modului în care decesul unei persoane din conducerea Asociației este speculat pentru a calomnia atât Asociația, cât și pe profesorul de yoga Gregorian Bivolaru

Un articol semnat de Mihai Răzvan Rotaru și publicat în data de 28 noiembrie 2022 pe un site obscur se folosește de un eveniment trist pentru a arunca încă o dată cu noroi în Școala de yoga MISA și în Gregorian Bivolaru.

Este evident că acest articol nu a fost motivat de regretul pentru moartea prematură sau de compasiunea pentru suferința prin care a trecut Gabriela Ambăruș. Faptul în sine de a profita de suferința unei ființe umane – pe care autorul de altfel nici nu a cunoscut-o – și a celor apropiați pentru a alimenta un scandal pe care o parte a presei îl întreține deja de peste 30 de ani este nedemn și arată o acută lipsă de omenie. În plus, „artificiul” folosit de autor de a se ascunde cu lașitate în spatele opiniilor altcuiva, pentru a putea pretexta ulterior că nu a încălcat cu nimic legea sau deontologia profesională, este evident și nu poate păcăli pe nimeni. Nu degeaba se spune în popor că „frumusețea este în ochii privitorului”; dintre sutele sau miile de opinii și de mărturii despre efectele practicii yoga și despre învățăturile spirituale care sunt accesibile în cadrul cursurilor MISA, fiecare alege să le citeze pe cele cu care rezonează mai mult – în cazul de față, niște opinii răuvoitoare, răutăcioase și tendențioase, care nu aduc nicio informație utilă sau relevantă opiniei publice, ci doar cresc cantitatea de bârfe și răutăți din mediul online.

Asociația MISA nu este „condusă ca o sectă de Guru Bivolaru”, ci de un Consiliu Director (a cărui președintă a fost până de curând Gabriela Ambăruș); ea nu este și nu va fi niciodată o sectă, fapt ce poate fi de altfel verificat ușor analizând caracteristicele unei secte, iar profesorul de yoga Gregorian Bivolaru nu este numit de nimeni din cadrul MISA „guru”, acest apelativ fiind o găselniță folosită cu obstinație de presă, tendențios și peiorativ, de aproape 20 de ani. După cum este și termenul „adepți”, folosit cu dispreț pentru toți cei care participă la cursurile sau la alte acțiuni organizate de MISA.

Site-urile școlii noastre nu au rubrică de decese, după cum nu au nici rubrică de mică publicitate, și nu și-au propus niciodată să facă astfel de anunțuri. Cu toate acestea, persoanele care suferă sau au suferit de probleme de sănătate – dintre care desigur că inevitabil unele părăsesc această lume, mai devreme sau mai târziu, pentru că nimeni nu este nemuritor – s-au bucurat mereu de sprijinul și de susținerea colegilor și prietenilor de la cursul de yoga, fără ca acest ajutor să fie trâmbițat public pe internet și adus la cunoștința răuvoitorilor sau al presei. Cei care de-a lungul timpului s-au vindecat de diferite afecțiuni, unele chiar foarte grave, cu ajutorul tehnicilor yoghine și al tratamentelor naturiste și care au dorit să împărtășească și altora aceste rezultate minunate au făcut deja sute de relatări, care sunt disponibile inclusiv pe site-urile școlii, dar acestea sunt ocolite cu obstinație de presă (și de cei care vor să minimizeze aceste rezultate), mereu și mereu.

În schimb, autorul preferă să colporteze minciunile debitate de ani de zile de o mână de cârcotași care le postează pe un blog obscur și care în urma unor astfel de calomnii au pierdut procese și au fost nevoiți să-și mute blogul mincinos de colo-colo. După cum știu inclusiv acești blogărași, Gabriela Ambăruș a practicat yoga încă de pe vremea comunismului și nici arestul, nici bătăile din beciul Securității nu au făcut-o să renunțe. Tot ceea ce ea a făcut, și pe vremea dictaturii comuniste, și după 1989, și în calitate de practicantă sau instructoare de yoga, și în calitate de Președintă MISA, a făcut din convingere și aspirație spirituală, cu o verticalitate exemplară; nu „a mințit ani de zile”, nu a fost „folosită” sau „implicată” în nimic ilegal. La fel cum zeci de mii de români sunt asociați sau administratori în firme mai mici sau mai mari, și yoghinii au acest drept, fără ca asta să însemne că sunt „implicați” în ceva dubios – după cum se insinuează prin folosirea abilă a verbului „a fi implicat”.

O altă temă obsesivă a presei, urinoterapia (o terapie străveche redescoperită recent de știința modernă și recomandată de mulți medici și terapeuți, inclusiv de bine-cunoscutul și regretatul Valeriu Popa) este și ea folosită de autor pentru a încerca să arunce, indirect, dar insidios, responsabilitatea acestei morți premature asupra practicii yoga. Repetăm, Gabriela Ambăruș, Grace pentru cei apropiați, a susținut eficiența terapiilor naturiste și a acestei practici din convingere și în urma experienței ei de medic. Oare de ce autorul alege să considere terapiile naturiste „metode de vindecare închipuite” (deși internetul abundă de mărturii ale unor oameni din întreaga lume care s-au vindecat în acest fel), în timp ce ignoră, de exemplu, că rata de succes a chimioterapiei și radioterapiei (metode considerate probabil „neînchipuite”), tratamente agresive care provoacă o mare suferință fizică și psihică bolnavilor de cancer, este foarte redusă?

Nu există în acest moment, și nici nu va exista, nicio metodă, naturistă sau alopată, scumpă sau ieftină, care să garanteze cuiva vindecarea. „Comentatorii” îndârjiți și cârcotași citați în articol nu au nici competența de a prescrie un tratament pentru cancer, nici cunoștințe despre tratamentul pe care l-a urmat Grace Ambăruș. Procesul de vindecare, mai ales în cazul bolilor grave, se bazează nu doar pe folosirea tratamentelor și remediilor potrivite, ci depinde într-o mare măsură de atitudinea și mobilizarea interioară a celui bolnav, precum și de alți factori pe care tradițiile spirituale îi cunosc, dar medicina așa-zis modernă îi ignoră. După cum și apariția bolilor se datorează unor factori diverși: de la alimentație și stilul de viață, la factori psiho-emoționali pe care medicina a început să îi admită, sau chiar la cauze de natură mult mai subtilă, care rămân încă misterioase și „închipuite” pentru abordarea materialist-științifică predominantă la ora actuală.

Din această perspectivă, nu este deloc greșită afirmația că bolnavul are întotdeauna o anumită responsabilitate pentru propria vindecare (fără să excludem desigur, posibilitatea unor tratamente greșite sau a unor erori medicale), la fel cum are și pentru declanșarea bolii. Această responsabilitate personală nu intră în contradicție cu faptul că Gabriela Ambăruș (Grace) a fost iubită, apreciată și susținută, iar acum este regretată de mulți dintre cei care au cunoscut-o.

În concluzie, vă solicităm să publicați prezentul drept la replică în condiții similare cu articolul la care face referire.

Pentru orice informații suplimentare legate de activitatea Asociației Mișcarea de Integrare Spirituală în Absolut vă stăm la dispoziție.

Biroul de presă MISA

13 decembrie 2022