Drept la replică

Articolul din Nice-Matin este plin de speculații și omite un fapt esențial: niciuna dintre presupusele „victime” ale așa-zisului „trafic de persoane” nu a depus plângere, în ciuda presiunii anchetatorilor

În data de 26 iulie 2024, Nice-Matin a publicat în cadrul secțiunii Le dossier du jour un articol amplu care denigrează însă în mod flagrant, nejustificat și agresiv școala românească de yoga MISA. Denumirea peiorativă de „sectă” este folosită de mai multe ori, atât în titlu, dar și în articol, tocmai pentru a trezi „indignarea” cititorilor și pentru a eluda astfel orice dezbatere serioasă referitoare la acuzațiile senzaționaliste și fără pic de acoperire pe care presa din România – iar acum și din Franța – le face împotriva MISA de peste 30 de ani, fără să fi reușit să aducă vreo dovadă. Și probabil se procedează așa tocmai pentru a oferi o justificare ridicolă pentru abuzurile pe care autoritățile franceze le-au comis chiar împotriva așa-ziselor „victime” pe care se speculează că le-ar fi „eliberat” pe 28 noiembrie 2023.

Reamintim că ancheta care a început în noiembrie 2023 în Franța este încă în desfășurare. În ciuda acuzațiilor fără fundament care se vehiculează în presă, orice persoană ce este anchetată beneficiază de prezumția de nevinovăție într-un stat care se pretinde democratic – cu atât mai mult într-un stat european care se erijează în promotor al drepturilor omului. Și tot într-un stat democratic ar fi nu doar de interes pentru cititori, ci chiar esențial pentru un demers jurnalistic onest ca autorii articolului respectiv să menționeze, măcar în treacăt, că acuzații similare (trafic de persoane, grup criminal organizat etc.) au fost aduse și în România în 2004 unui grup de 21 de cursanți și instructori de yoga de la MISA, iar toți cei acuzați pe nedrept, inclusiv Gregorian Bivolaru, au fost apoi achitați nu în unul, ci în două cicluri procesuale, după 17 (!) ani de procese în cadrul cărora au fost audiați cu atenție sute de martori.

De asemenea reamintim că MISA nu a funcționat și nu funcționează în Franța. Diferitele școli de yoga din întreaga lume ce au la bază învățăturile spirituale pe care profesorul de yoga Gregorian Bivolaru le-a făcut cunoscute în cadrul MISA sunt toate entități independente și autonome.

Referirea la o așa-zisă „industrie a sexului” conexă cu MISA este complet ridicolă, fapt ce este evident pentru oricine va face minimul efort de a studia învățăturile școlii și diferența netă între erotismul elevat, rafinat și spiritualizant  (promovat în permanență de MISA) și sexul sau mai precis spus sexualitatea brută, inferioară, instinctuală (care din păcate predomină actualmente în Occident). Este și mai ciudat faptul că presa din patria cabaretelor (cu bine-cunoscuta industrie a sexului care se ascunde în spatele lor) se declară foarte „indignată” de o abordare spirituală a erotismului, dar pe de altă parte apără, ba chiar promovează comportamente sexuale libertine și degradante sau susține evidente orientări sexuale ce sunt nefirești. O obiectivă și pertinentă analiză a erotismului sacru, așa cum este el abordat atât de MISA, cât și de alte grupări spirituale puteți găsi în cartea „Erotismul sacru – Tantra și Eros în Mișcarea de Integrare SPirituală În Absolut (MISA)”, scrisă de faimosul sociolog italian al religiilor Massimo Introvigne.

O altă acuzație complet ridicolă repetată în acest articol este cea de „sechestrare de persoane”. Cu ocazia raidurilor extrem de brutale și traumatizante ale poliției franceze au fost ridicate din locuințele percheziționate 53 de femei, care toate, subliniem toate, au declarat și au susținut, în ciuda interogatoriilor dure și îndelungate la care au fost supuse, că se aflau de bună voie și nesilite de nimeni în respectivele locuințe. Nicio persoană (dintre cele 53) nu s-a considerat deloc „abuzată” (decât de jandarmii „eliberatori”), și niciuna nu a depus plângere.

Explicațiile fantasmagorice ulterioare – lansate tot de presă – că ar fi fost toate „spălate pe creier” și că au nevoie de timp să își dea seama că au fost „traficate” sunt ridicole pentru orice om înzestrat cu o inteligență medie și cu bun simț. Ele amintesc de raționamentul barbar de pe vremea vânătorii de vrăjitoare, când însuși faptul că bietele femei torturate se declarau nevinovate era considerat ca fiind o „dovadă” că ele sunt de fapt unealta diavolului. După o astfel de logică bizară, probabil la fel de „spălați pe creier” sunt toți cetățenii care de curând au votat masiv în Franța pentru extrema dreaptă. A considera că oricine face alegeri în viață pe care majoritatea populației nu le înțelege sau nu le acceptă este „manipulat” și că autoritățile știu întotdeauna cel mai bine ce decizii poți să iei pentru propria ta viață este deja începutul dictaturii, iar noi în România știm foarte bine cum arată o dictatură deoarece ne-am confruntat cu ea zeci de ani pe vremea tiranului dictator de tristă amintire Ceaușescu.

Faptul că ostilitatea vădită, acerbă față de spiritualitate este mai mare în rândul jurnaliștilor decât în rândul altor categorii profesionale este deja un fapt cunoscut și chiar documentat de studii obiective de nivel academic. Este dreptul firesc al fiecărui om să aibă orice convingeri alege și dorește, fie corecte, fie greșite, dar asta nu este o scuză pentru a denigra, pentru a calomnia, pentru a demoniza o întreagă comunitate de ființe umane pașnice, fără a asculta în prealabil și părerea celor care sunt luați „în vizor”. Este nedemn, este neprofesionist și este chiar lipsit de onestitate să se procedeze în acest mod.

În plus, iată că indignarea jurnaliștilor dispare ca prin farmec atunci când vine vorba de cele două incendii criminale care nu au fost în mod corespunzător investigate și care – în mod straniu, dar convenabil – au permis poliției și pompierilor să aibă acces în proprietatea respectivă și apoi să alimenteze toate bârfele și zvonurile din sat.

O altă obsesie paranoidă a presei este că grupările spirituale au un „cult al secretului” și au chiar anumite inițieri spirituale care sunt accesibile doar aspiranților ce sunt pregătiți, ceea ce în ochii jurnaliștilor pare cel puțin suspect – de parcă absolut totul în lumea asta ar trebui făcut sub ochii și cu avizul prealabil al vecinilor curioși. Dar altfel nu par să îi deranjeze deloc secretele ce există în domenii ale vieții publice în care paradoxal publicul chiar ar avea dreptul să fie informat – cum ar fi, spre exemplu, rezultatele așa-ziselor „studii clinice” pe baza cărora cetățenii țărilor occidentale au fost manipulați și apoi au fost forțați să se vaccineze anticovid cu nu se știe ce anume, distrugându-și astfel mulți dintre ei iremediabil sănătatea, în numele unui pretins „interes public”.

Nu în ultimul rând, vă semnalăm că titlul seriei de mini-reportaje pe care le-ați menționat se traduce corect în limba franceză „Qui nous protège contre la police ?”, și nu „Police, qui nous protège?” și că aceste filme au fost făcute tocmai pentru că presa a ales să ignore în totalitate (oare de ce ?!) faptul că polițiștii, și nu practicanții yoga au fost cei care au traumatizat persoanele pașnice și inocente ce erau considerate în mod fals drept „victime”.

În spiritul adevărului și în conformitate cu deontologia profesiei de jurnalist vă solicităm să publicați urgent acest drept la replică și vă anunțăm de asemenea că vă stăm la dispoziție pentru orice alte informații despre școala de yoga MISA. Vă mulțumim anticipat.

Biroul de presă MISA

25 august 2024

(Precizăm că publicația Nice-Matin a refuzat să publice acest drept la replică, care a fost transmis atât redacției, cât și celor doi jurnaliști autori ai articolului.)