C unoscută uneori în Occident sub forme vulgarizate şi degradate, yoga este o veritabilă ştiinţă a fiinţei umane, o disciplină spirituală extrem de riguroasă şi complexă. Semnificaţia cuvântului sanscrit yoga, ce provine de la rădăcina sanscrită yuj care înseamnă a uni intim, a pune în comuniune, a fuziona, a pune la unison, poate fi înţeleasă ca ştiinţa tainică a punerii în stare de rezonanţă ocultă a fiinţei practicantului cu sursele nesfârşite de energie benefică din macrocosmos. În fazele sale avansate de practică yoga face posibilă apariţia unei stări profunde de fuziune extatică, amplă cu Dumnezeu.

Printre nenumăratele definiţii care au urmărit să aducă mai multă lumină asupra semnificaţiei profunde şi complexe a sistemului yoga se numără şi aceea de ”cale a infinitului divin” sau ”calea către infinit”. Prin aceasta ni se sugerează faptul că ţelul ultim al practicii yoga este revelarea directă, efectivă a realităţii dumnezeiești, sau cu alte cuvinte practica yoga face posibilă realizarea unui contact continuu, inefabil şi conştient cu cauza primordială supremă care este Dumnezeu Tatăl.

Spiritualitatea orientală consideră că scopul vieţii fiinţei umane este desăvârşirea lăuntrică sau, altfel spus, maturizarea spirituală care îi permite fiinţei umane să se elibereze de ciclul renaşterilor şi al morţii prin atingerea a ceea ce se numeşte eliberarea spirituală. O asemenea realizare extraordinară nu poate fi atinsă decât prin cunoaşterea prealabilă şi controlul, dobândit graţie unei metodologii foarte stricte, asupra elementelor constitutive ale fiinţei umane.

Sistemul yoga privit ca o metodă de eliberare spirituală joacă un rol central în spiritualitatea orientală. El este o cale spirituală tradiţională de evoluţie lăuntrică, şi nu o religie.

S istemul yoga a apărut in India cu mii de ani in urmă. Există diferite legende despre apariţia acestui sistem, factorul comun al acestora fiind revelaţia de natură divină.

Termenul yoga apare pentru prima dată în tratatul Taittirya Upanishad şi este de asemenea prezent în tratatul Katha Upanishad. Ca doctrină unitar cristalizată, sistemul yoga îi este atribuit înţeleptului Patanjali, care a reunit în faimosul său tratat Yoga Sutra principalele idei ale scrierilor înţelepciunii de până atunci. Sistemul yoga nu a avut şi nu are caracterul instabil şi protestatar al unei secte, pentru că el nu a apărut că o reacţie la vreun sistem filozofic sau religios anterior, ci dimpotrivă este un sistem unitar ce s-a dezvoltat firesc de mai bine de 2500 de ani ca rezultat al experienţei milenare şi al expansiunii extatice a conştiinţei umane.

La zestrea pe care sistemul yoga o oferă omenirii s-au adăugat treptat de-a lungul ultimelor două milenii sute de alte texte ale înţelepciunii cu caracter teoretic şi unele tratate practice. Dezvoltarea sistemului yoga este unitară, în ciuda unei vaste diversităţi. De-a lungul timpului au existat foarte mulţi yoghini şi felurite ramuri iniţiatice în cadrul acestui sistem. Niciunul dintre ei nu a contestat fondul comun tradiţional al sistemului yoga şi nu a considerat că învăţăturile sale, chiar geniale şi inovatoare, ar contrazice prin ceva această tradiţie.

Y oga este sinonimă cu expansiunea euforică, cu cuprinderea, cu deschiderea. Tendinţa predominantă ce este caracteristică sistemului yoga este expansiunea euforică, armonioasă a conştiinţei, deschiderea plenară şi echilibrată. Demersul psihologic pe care înţeleptul Patanjali îl recomandă în Raja Yoga, ca de altfel şi caracteristicile celorlalte forme de yoga, exprimă o evidentă tendinţă de deschidere, de înţelegere, de compasiune şi iubire faţă de toate fiinţele din macrocosmos. Această stare de deschidere totală se manifestă şi ca dorinţă frenetică de cunoaştere, curiozitate, interes pentru alte culturi şi sisteme spirituale. Caracteristicile fundamentale care derivă din această tendinţă sunt: toleranţa, îngăduinţa, compasiunea, acceptarea, bunăvoinţa, flexibilitatea.

Sistemul yoga promovează expansiunea euforică a conştiinţei, deschiderea plenară către univers, către macrocosmos, către acceptare şi către o viaţă fericită. Această tendinţă expansivă are drept corolar aspiraţia frenetică spre o stare de libertate deplină şi de autonomie a yoghinului.

S istemul yoga s-a dezvoltat în mod progresiv şi armonios în ultimele două milenii. Yoga este mereu actuală, deşi este bazată pe un sistem filozofic teoretic şi practic vechi de peste 2500 de ani. Mai ales datorită yoghinilor avansaţi, care au practicat yoga cu succes, aceste învăţături au continuat să atragă tot mai mulţi oameni. Dincolo de ”moda yoga” şi de tendinţele superficiale care există în Occident, în cadrul sistemului yoga persistă totuşi un filon autentic care s-a păstrat din cele mai vechi timpuri. În plus, acest sistem are disponibilitatea interioară de a se adapta mentalităţilor și psihologiei fiinţelor umane, fie ele din Orient sau din Occident, din antichitate sau din secolul XXI. Prin aceasta sistemul yoga îşi dovedeşte caracterul universal.

Această uimitoare longevitate se explică prin faptul că sistemul milenar yoga răspunde unor necesităţi umane fundamentale, oferind oamenilor metode rapide, extrem de eficiente pentru a-şi transforma viaţa, pentru a se cunoaşte pe ei înşişi, pentru a se dezvolta, pentru a se armoniza, pentru a-şi împlini menirea, pentru a-şi utiliza într-un mod înţelept potenţialităţile fabuloase latente, oferind soluţii şi răspunsuri la căutările metafizice sau la întrebările esenţiale, permiţându-le totodată oamenilor să-şi transforme şi chiar să-şi transceandă destinul.

Sistemul yoga este o tradiţie autentică ce se bazează pe o experienţă fundamentală, plină de înţelepciune, milenară. Raportarea constantă la ceea ce este dumnezeiesc, esenţial, atemporal, universal, căutarea rodnică a principiilor şi a legilor generale ale universului fereşte yoga de degradare şi rutină. Adevărul ce este revelat prin trăire efectivă directă este totodată înzestrat cu o căldură comunicativă ce poate fi sesizată cu uşurinţă de fiecare fiinţă umană autentică, indiferent de contextul cultural şi social.

Y oghinii acceptă orice cale spirituală autentică şi totodată consideră că toate religiile nu sunt în fond altceva decât diferite modalităţi de apropiere şi de descoperire a lui Dumnezeu (Brahman). Anumite texte yoghine fundamentale cu caracter profetic descriu natura epocii actuale și ne pun în gardă asupra fenomenului sectar contemporan, avertizându-ne în ceea ce priveşte proliferarea falşilor profeţi şi a pretinşilor ghizi spirituali, care nu au atins realizarea divină sau starea de înţelepciune. Acest avertisment se referă la toate căile deviante care amăgesc fiinţă umană făcând-o să bată pasul pe loc, sau uneori provocându-i regresul sau prăbuşirea. Acest aspect este exprimat într-un mod admirabil şi cu multă înţelepciune de Isus atunci când spune: ”Dacă un orb va ghida un alt orb, vor cădea amândoi în prăpastie.“

În ceea ce priveşte spiritualitatea autentică, în cadrul sistemului yoga se consideră pe bună dreptate că înţelepţii au o lume comună care, de fapt, este lumea enigmatică a Adevărului Ultim Dumnezeiesc. Către această sferă supremă ne îndeamnă Isus să aspirăm atunci când afirmă: „Cunoaşteţi adevărul şi adevărul vă va elibera“.

S copul esenţial al sistemului milenar yoga, ţelul său fundamental este minunat exprimat în titlul lucrării clasice a lui Mircea Eliade ”Yoga, nemurire şi libertate“. La modul fundamental, yoghinul urmăreşte să îşi transceandă condiţia umană limitată, a cărei caracteristică principală este finalitatea inevitabilă a morţii. Yoghinul aspiră frenetic să atingă starea de eliberare spirituală supremă, starea de îndumnezeire, eliberarea de orice condiţionări limitatoare, desăvârşirea, care în esenţa sa este o reîntoarcere în sânul Creatorului, Dumnezeu Tatăl, fără ca aceasta să presupună că după aceea va dispărea în neant şi nu va mai exista.

Acest ţel sublim poate fi formulat într-un mod diferit în cadrul diferitelor forme de yoga, totuși în esenţa lor toate aceste năzuinţe sunt aproape identice. Ele se exprimă printr-o ieşire din sfera îngustă a individualităţii şi printr-o identificare ce este trăită extatic cu întregul macrocosmos, sau altfel spus prin fuziunea extatică cu întregul univers. Yoghinul avansat care îşi revelează esenţa sa divină, Sinele Suprem Nemuritor Atman transcende în felul acesta manifestarea efemeră şi experimentează topirea extatică în dumnezeire, analogic vorbind întocmai precum o picătură de ploaie care la un moment dat descoperă eternitatea enigmatică şi se reîntoarce în oceanul extatic al Tatălui Ceresc, atingând totodată starea de eliberare spirituală şi nemurirea.

În terminologia creştină s-ar putea spune că practica yoga atent şi perseverent realizată ne oferă o modalitate rapidă de a intra în mod conştient în comuniune, în contract cu dumnezeirea pentru a fuziona în mod inefabil cu realitatea supremă pe care Isus a numit-o Împărăţia lui Dumnezeu, sau Împărăţia Cerurilor.

Î n cazul sistemului milenar yoga se vorbeşte despre un sentiment profund şi copleşitor al sacrului, care este universal. Această experienţă inefabilă şi universală a sacrului care în mod paradoxal se ascunde în profan poate fi trezită şi amplificată în mod gradat în fiinţa umană, iar în final ea ni-L revelează şi ne conduce cu paşi siguri către acelaşi Dumnezeu. Trezirea şi dinamizarea în fiinţa noastră a puterii de transfigurare ne ajută extraordinar de mult să descoperim şi să experimentăm în universul nostru lăuntric sacrul în profan. În felul acesta devine cu putinţă să descoperim că Dumnezeu Tatăl ne îmbrăţişează clipă de clipă, chiar şi atunci când noi nu bănuim aceasta şi nu răspundem la îmbrăţişarea Sa cu iubirea şi recunoştinţa pe care întotdeauna El o merită.

În cadrul practicii yoga, indiferent dacă suntem creştini, musulmani, budişti, taoişti sau mozaici, Dumnezeu Tatăl ni se revelează într-un mod inefabil în universul nostru lăuntric. Analogic vorbind, el poate fi comparat cu un sui-generis vârf de munte, iar fiecare religie poate fi privită ca o potecă distinctă ce conduce către acel vârf, unde în final toate potecile se întâlnesc. Inspirat de această viziune orientală, misticul francez Teilhard de Chardin a spus: „Tot ceea ce se înalţă cu adevărat, până la urmă converge.“

De aceea marii yoghini au promovat întotdeauna toleranţa, dragostea între oameni, buna înţelegere, pacea, bunăvoinţa şi au militat pentru eliminarea tuturor conflictelor care apar între religii, conflicte care sunt absurde, ridicole şi lipsite de fundament. Numai o astfel de atitudine profund tolerantă, cooperantă şi plină de înţelepciune a făcut posibilă existenţa feluritelor forme de yoga cum ar fi: yoga budistă, yoga hindusă, yoga jainistă, yoga musulmană.

Iată două exemple semnificative. Marele yoghin şi înţelept Sri Ramakrishna, după ce a atins suprema realizare spirituală pe calea vedantică şi pe calea tantrică, a experimentat apoi în mod distinct atât calea creştină, cât şi, ulterior, calea mahomedană. Exemplul său în această direcţie este uimitor şi emoţionat. Marele yoghin Swami Vivekananda s-a făcut cunoscut întregii lumi prin discursul rostit la Congresul Internaţional al Religiilor, desfăşurat în perioada 11-27 septembrie 1893, la Chicago.

Sistemul milenar yoga consideră că Dumnezeu Tatăl este unul şi acelaşi în toate tradiţiile şi afirmă că, în permanenţă, toate fiinţele umane sunt îmbrăţişate de Dumnezeu, care este Creatorul şi Suveranul absolut al întregului macrocosmos.

S istemul yoga este complex, vast, profund şi deschis. Practica atentă şi perseverentă a tehnicilor yoga ne oferă o perspectivă vastă, bogată, integrată asupra vieţii, asupra universului şi ne revelează o altă viziune asupra aspectelor cu caracter teologic, filozofic şi practic. Tratatele yoghine străvechi oferă explicaţii bogate, profunde, pertinente care răspund întrebărilor fundamentale care au frământat omenirea adeseori de-a lungul întregii sale istorii, fără să nege sau să respingă apriori alte sisteme filozofice pline de înţelepciune şi bun-simţ sau idei religioase juste şi pline de miez.

Practica yoga avansată, în desfăşurarea ei gradată, trezeşte în universul nostru lăuntric forme extraordinare, nebănuite de inteligenţă, chiar de genialitate şi ne dezvăluie în mod gradat posibilităţile uluitoare, grandioase şi cel mai adesea complet nebănuite ale supramentalului. Trezirea în universal nostru lăuntric al învelişului supramental, vijnanamayakosha, dinamizează şi amplifică extraordinar de mult intuiţia şi face totodată să se trezească în universul nostru lăuntric o altă formă de inteligenţă, o altă formă de logică uluitoare, genială, nebănuită.

În Orient tradiţia yoghină este unanim valorizată şi apreciată ca fiind o cale spirituală autentică de toate marile religii orientale, hinduismul, budismul, taoismul, jainismul, fără a se identifica totuşi cu vreuna dintre acestea. Diferitele învăţături pline de înţelepciune sau elementele cu caracter filozofic din tratatele yoghine vechi sunt extrem de apreciate de toţi aceia care ajung să le cunoască în epoca noastră. În Occident unele dintre aceste revelaţii se află la baza unor descoperiri moderne uluitoare şi multe dintre ele confirmă într-un mod uimitor descoperirile recente ale fizicii cuantice. Filozofia contemporană a început să recunoască din ce în mai mult la ora actuală complexitatea şi rafinamentul doctrine filozofice yoghine.

Printre sutele exemple de mari yoghini, mulţi dintre ei veritabile genii, care au urmat o cale sistematică de evoluţie aducând apoi o contribuţie spiritual şi culturală cu totul deosebită la transformarea întregii umanităţii îi menţionăm pe Sri Aurobindo, Sri Ramakrishna, Paramahamsa Yogananda, Swami Shivananda, Yoga Swami, Bala Yogi, Swami Vivekananda, Ramana Maharishi, Ma Ananda Moy, Mahatma Gandhi etc.