„Despre MISA, știm cu toții…” – partea a doua

(citiți aici partea întâi a articolului)

Minciuna sfruntată, invenția sau mistificarea totală

Minciuna sfruntată nu este surprinsă de Vladimir Volkoff în această primă listă de metode de dezinformare – sau ar putea fi asociată cu punctele anterioare. Ea nu lipsește din alte enumerări, mai detaliate, ale modalităților de dezinformare sau manipulare informațională și, pentru că vrem să vă oferim o primă imagine a campaniei anti-MISA, trebuie neapărat să o luăm în considerare. Aceste minciuni merg de la banalele minciuni inventate probabil din lipsă de subiecte până la mistificări de proporții uluitoare.

În iunie 1996, România liberă, cotidian cu pretenții de seriozitate, a scris un întreg articol în care prezintă faptul că MISA ar fi fost declarată cea mai periculoasă sectă din România de Comitetul antisecte al Parlamentului european de la Bruxelles. Un astfel de Comitet nu a existat niciodată – nu exista la vremea respectivă, nu există nici acum. Evident deci că, neexistând, nu a elaborat nici raportul citat de România liberă. Mai mult decât atât, nici la ora actuală nu există niciun raport oficial care să susțină că MISA este sectă, în ciuda propagandei disperate care s-a făcut în acest sens.
Revista Playboy, la polul opus ca seriozitate față de România liberă, dar totuși foarte citită, a scris în anul 2004 că în 1998 Comisia pentru drepturile omului din Parlamentul României ar fi cerut desființarea MISA. Aceasta este o minciună sfruntată.
Prin anii ’90 au apărut mai multe articole în presă în care se afirma în mod mincinos că Gregorian Bivolaru ar fi fost internat la Spitalul 9 sau că ar fi fost investigat pentru infracțiunea de fals în acte și uz de fals. Toate acestea erau minciuni (Gregorian Bivolaru a câștigat de altfel două procese de calomnie împotriva unor jurnaliști care au făcut aceste afirmații).
În 18 martie 2004, Gregorian Bivolaru a fost oprit în trafic de polițiști și dus la sediu pentru o „verificare de rutină” în timp ce i se percheziționa ilegal locuința. Cum a prezentat presa faptele: Gregorian Bivolaru a fost dus la poliție de un grup de cetățeni revoltați care au cerut arestarea sa.
În martie 2004, toată presa a publicat știrea că Gregorian Bivolaru este dat în urmărire generală și în consemn la frontieră. Ştirea era falsă. Gregorian Bivolaru nu era acuzat de nimic în momentul respectiv, nu  era urmărit și avea voie să părăsească țara.
Curierul Național a publicat în aprilie 2004 o știre care este o mistificare totală, conform căreia CNSAT s-a reunit pentru a discuta cazul MISA, deoarece s-ar fi descoperit că șeful SRI de la momentul respectiv ar fi, chipurile, „membru MISA”!
De-a lungul timpului, presa a asociat fără nicio bază reală diverse cazuri de sinucideri, crime, boli psihice, trafic de droguri cu Şcoala de yoga MISA, mințind cu aplomb asupra acestora.
Din categoria aberațiilor obscene (ori de-a dreptul grețoase), un ieșean pe nume Cristian Bodnărescu care se crede, conform propriilor postări pe internet, un nou Eminescu și care a scris într-o vreme articole despre MISA, susținea că la cursurile de yoga, începând din anul 3, instructorul urinează în gura cursanților.
Cam în același registru, Ziua a scris în 1995 că doi tineri yoghini își vindeau sperma în sticluțe, la prețuri exorbitante, ca și „cremă de reîntinerire”.
În 2012, într-un tabloid de scandal s-a lansat știrea falsă că „violatoarea din Tulcea” ar avea un iubit de la MISA. Un pretext mincinos pentru a vorbi de perversiuni sexuale în corelație cu yoghinii și MISA.
Un exemplu în aparență inofensiv: un jurnalist inventiv explica cu aplomb că motivul pentru care se organizează Taberele yoghine internaționale din fiecare primăvară la Herculane este acela că mama lui Gregorian Bivolaru ar locui în această localitate. Minciună „inocentă”, inutilă, fără rost. Dar minciună.

Există mii de minciuni sfruntate care s-au spus și s-au scris despre MISA și mai ales despre Gregorian Bivolaru în mass-media românească.

Amestecul de adevăr și minciună

Pentru a scrie articole de scandal împotriva MISA, ziariștii s-au folosit deseori ca și punct de plecare de unele acțiuni sau evenimente reale. Însă pornind de aici, ei s-au simțit liberi să inventeze tot felul de scorneli. Unele sunt simple picanterii, altele sunt de-a dreptul aberante.

În ziarul Ziua de Constanța au apărut articole care descriu cu lux de amănunte „orgia sexuală” care a avut loc cu ocazia unei spirale yang, care, în viziunea acelor ziariști complet miopi, s-ar fi organizat chipurile „pe cupluri” care s-ar fi angajat în inventive activități sexuale. Din fericire, mai multe posturi TV și-au trimis reporterii la acea spirală și au difuzat imagini din care se vedea clar că yoghinii meditează în picioare, ținându-se de mâini, nemișcați, cu ochii închiși.
Într-o scrisoare anonimă publicată de România Mare în 1993 este inaugurat un stil care va face carieră în campania anti-MISA: se scrie că, la suprafață, ceea ce se petrece la cursurile de yoga este „roz” (acesta fiind adevărul), dar se adaugă apoi copios informații mincinoase despre fapte abominabile care, chipurile, s-ar petrece în cercuri mai puțin accesibile ale yoghinilor din jurul lui Gregorian Bivolaru (toate acestea fiind false).
Ivan Octavian Septimiu, cursant yoga și autor al unor cărți despre yoga, a decedat din motive naturale în anul 1994. Presa a scris că a „murit mâna dreaptă a lui Bivolaru, din motive neelucidate încă”.

Modificarea motivelor

Un caz de proporții de modificare a motivelor este însuși modul în care au fost prezentate în presă acțiunile de represiune ale autorităților îndreptate împotriva yoghinilor. Un veritabil atac armat (300 de polițiști, jandarmi și procurori împotriva a 60 de yoghini) a fost justificat prin motivul aberant că yoghinii ar face trafic de arme și droguri și ar constitui un grup violent și periculos.
În prezent este în curs de rejudecare un proces în care 21 de instructori yoga sunt acuzați de trafic de persoane (proces finalizat într-o primă fază prin achitarea tuturor celor acuzați). Partea hilară este că toți cei 21 au constituit, chipurile, un grup infracțional organizat pentru a trafica… șapte persoane. Acestea au făcut munci elementare de întreținere (curățenie, dus gunoiul, bucătărie) în ashram-urile yoghine în care au locuit și pentru aceasta cer acum despăgubiri de milioane de euro. Este vorba de activități de karma yoga care, printr-o dezinformare de tip „modificare a motivelor” sunt asimilate aberant cu traficul de persoane.

Modificarea circumstanțelor

În această categorie putem include toate cazurile în care ziariștii interpretează situații în care este vorba de yoghini ca și cum yoga ar fi de vină pentru toate problemele posibile din viața unora. De exemplu, dacă doi tineri divorțează și dacă unul dintre ei practică yoga, de vină este (în viziunea aberantă a unor jurnaliști) yoga.

Încă din anii 1991-1992, când a început campania mediatică de discreditare a lui Gregorian Bivolaru, s-a făcut mare caz pe arestările pe care le-a suferit acesta în timpul regimului comunist, fără a fi însă prezentate corect circumstanțele: el a fost închis pentru că practica yoga și era considerat „periculos” de regimul ceaușist. Prin neprezentarea circumstanțelor, el a fost portretizat ca un infractor de drept comun. De altfel, o hotărâre din 2011 a Tribunalului București a recunoscut caracterul politic al condamnările pe care Gregorian Bivolaru le-a suferit timpul regimului comunist.
În anul 1994 când s-a înecat un yoghin la Costinești, presa a interpretat că s-a înecat în condiții neelucidate, ca și cum ar fi murit… pentru că practica yoga.
Într-un articol din 1996 în Jurnalul Național, se comentau niște afirmații făcute chipurile de Gregorian Bivolaru, care ar recomanda yoghinilor să-și violeze mamele și surorile. În realitate, la o conferință susținută la Costinești, acesta a comentat o celebră sutră din tradiția tantrică, conform căreia „Tantricul adevărat face dragoste cu sora lui și își violează mama.” Gregorian Bivolaru a explicat cu lux de amănunte faptul că este vorba de un limbaj codificat specific tratatelor tantrice și sub nicio formă nu trebuie înțeles textual, fiind vorba de fapt de controlul unor anumite forme de energie.
Am menționat și anterior explozia criminală din februarie 1995, din apartamentul lui Gregorian Bivolaru. Ziarul Ziua a descris halucinant acest eveniment: conform reporterilor Ziua, datorită exploziei, cartierul Ferentari s-a umplut de poze porno.
Exemplul cel mai grav, în opinia noastră, de modificare a circumstanțelor a fost posibil datorită unei complicități dintre autorități și presă. În 2004, Gregorian Bivolaru a  fost arestat la Vama  Nădlac pe motiv că ar fi  încercat să părăsească  fraudulos țara. Această  arestare abuzivă a fost  posibilă numai pentru că  presa a difuzat anterior  informația falsă că  Gregorian Bivolaru are interdicție de a părăsi  țara și este dat în urmărire generală. Acest lucru nu era însă adevărat, dar a creat (într-un mod artificial) circumstanțele pentru a-l putea aresta.
Faptul că unii yoghini nu mănâncă mâncare congelată (deoarece o consideră lipsită de încărcătură vitală), copios comentat în presă în articolele din anii 1994-1996, era interpretat cum că… au fost obligați să-și doneze frigiderele!
Presa a prezentat deseori documente care, chipurile, ar fi fost obținute de la cei care l-au anchetat pe Gregorian Bivolaru în anii comunismului. Ceea ce vrem să semnalăm în contextul acestei enumerări este publicarea unor declarații atribuite lui Gregorian Bivolaru în care el de exemplu nega, fiind anchetat de securiști, că ar avea anumite capacități paranormale. Aceste documente vroiau să convingă cititorii că el nu are capacități paranormale, căci el însuși și le-a negat (raționamentul fiind că dacă ulterior susține că ar fi evadat prin modalități paranormale, sigur minte!). Articolele respective trec însă sub tăcere circumstanțele anchetării lui Gregorian Bivolaru: el era suspectat în mod aberant că pune la cale un complot împotriva lui Ceaușescu, folosind modalități paranormale pentru a-l ucide!

Estomparea și camuflajul

În ceea ce privește abuzurile autorităților împotriva MISA, ele sunt în general negate complet sau sunt estompate prin minimalizarea lor, sau camuflate prin știri în care se prezintă exhaustiv unele acuzații scandaloase la adresa yoghinilor.
În general, tot ceea ce ar putea constitui o știre pozitivă despre activitățile yoghinilor, dacă răzbește în presă, este cu abilitate estompat sau camuflat.
Faptul că Gregorian Bivolaru a primit azil politic în Suedia a fost sistematic minimalizat ca importanță.
Prin această tehnică de dezinformare au fost minimalizate toate acțiunile sau declarațiile favorabile yoghinilor și defavorabile autorităților române în contextul acestui caz.
Declarația premierului Tăriceanu după ce Gregorian Bivolaru a primit azil politic în Suedia: „Dacă Gregorian Bivolaru a primit azil politic în Suedia, înseamnă că avem o problemă.” a fost estompată prin valul de acuze aberante la adresa ministrului justiției, acuzat de incompetență în instrumentarea cazului.
Interpelările parlamentarilor europeni care au solicitat guvernului României respectarea drepturilor omului în cazul Bivolaru au fost tratate de presa din România cu nejustificată indiferență, fiind în general trecute sub tăcere.
Procesele câștigate de Gregorian Bivolaru au fost estompate în presă prin prezentarea predilectă a modalităților de atac a verdictului, în loc să se prezinte motivele pentru care el a fost declarat nevinovat.

Interpretarea

Când sunt în pană de idei și trebuie să scrie de rău despre MISA, unii jurnaliști scriu editoriale în care interpretează fel și fel de fapte sau fac asocieri totalmente nejustificate pe care apoi le interpretează la nesfârșit. Abordarea cazului MISA-Gregorian Bivolaru în editoriale sau talk-show-uri permite prezentarea fără nicio cenzură a celor mai aberante idei.

Într-o emisiune intitulată „Zece și un sfert” la Realitatea TV în aprilie 2005, moderatorul Stelian Tănase s-a lansat într-o discuție ipotetică cu jurnalistul Răzvan Savaliuc în care a enunțat niște idei aberante și totodată mizerabile, conform căreia MISA este o sectă alcătuită din oameni labili psihic, neintegrați social, din prostituate etc. și singurul motiv pentru care nu a fost încă acuzată de nimic în justiție este faptul că are oameni infiltrați în poziții cheie ale statului și că șantajează diverși oameni politici, după ce în prealabil le-a furnizat acestora „fetițe”.
Tot la Realitatea TV, în 2004, am fost martorii unei interesante alunecări de la o dezbatere de tip „părți egale” către interpretare. Mai precis, după o emisiune în care s-a dezbătut serios subiectul dacă MISA este o sectă sau nu (și toți specialiștii prezenți au opinat că nu), au urmat alte emisiuni în care au fost invitați specialiști mai obedienți, din alte domenii, care au discutat și au dezbătut diverse articole de presă (nu fapte) din care rezulta, în viziunea lor, că MISA este o sectă și că yoghinii sunt fanatici.

Generalizarea

Generalizarea s-a practicat vizavi de MISA în diferite moduri. De exemplu, dacă se afla de un caz al unor persoane cu probleme care frecventau cursurile de yoga, imediat se dădea vina pe MISA și se generaliza la modul absolut situația respectivă. Generalizarea s-a practicat mai ales în perioada în care campania anti- MISA miza pe disensiunile familiale. Astfel, dacă au reușit să convingă o mamă să reclame conflictul cu copilul său, conflict atribuit deseori în mod aberant faptului că respectivul practică yoga, s-a vorbit ulterior despre conflictele familiale ca o caracteristică generală a celor care practică yoga. Este deci o generalizare în sens negativ și nu cu scopul de exonerare în care o exemplifică Volkoff.

Generalizarea s-a practicat însă și pornind de la fapte totalmente inventate, cum ar fi cele prezentate anterior în categoria minciuni sfruntate: sinucideri, boli psihice, consum de droguri etc.: „Yoghinii se sinucid pe capete!” titrează Ziua în 2005. Altfel spus, o minciună sfruntată generalizată.

Procedeul „părți inegale”

În campania împotriva MISA s-a încercat permanent să se creeze această impresie că toată lumea „de bine” este împotriva MISA și că numai cei care nu sunt suficient de inteligenți sau informați ar putea fi simpatizanți ai acestei școli.

La talk-show-urile care au urmat după 18 martie 2004, sms-urile yoghinilor sau ale celor care susțineau MISA nu apăreau pe burtiere, spre deosebire de mesajele injurioase la adresa MISA. Invariabil, yoghinii erau puși în fața unor interlocutori ostili, mult mai numeroși, iar publicul era polarizat deja împotriva lor.

Procedeul „părți egale”

S-a practicat foarte rar în campania împotriva MISA, pentru că jurnaliștii au descoperit că până și apariția unui singur yoghin le poate da toate planurile peste cap, cu atât mai puțin să le dea oportunitatea să se prezinte într-o confruntare onestă. În 2004, de exemplu, puținele tentative de dezbateri de acest tip au fost înlocuite rapid cu emisiuni în care erau prezenți numai acuzatori ai MISA.

Un articol care simulează aplicarea acestei metode a fost publicat în Libertatea în februarie 1995, sub forma unui grupaj pro și contra Gregorian Bivolaru. Prezentând din biografia acestuia numai condamnările din timpul regimului comunist și fiind însă ilustrat cu o fotografie ridicolă, grupajul își dezvăluie intenția manipulatoare.

Zvonuri

În campania de dezinformare împotriva MISA, zvonurile au jucat și joacă în continuare un rol considerabil. Uneori ele au fost lansate de presă, alteori au fost lansate prin dezinformatori care fac propagandă împotriva mișcării yoghine pe internet, alteori au fost lansate de informatori strecurați în rândurile yoghinilor. Dintre aceste zvonuri menționăm doar câteva:

Încă din anii ’90, mai ales toamna (la deschiderea unor noi cursuri) se lansau zvonuri foarte agresive conform cărora cursurile de yoga vor fi scoase înafara legii și unii yoghini vor fi arestați.
În anul 2004 au fost lansate nenumărate zvonuri privind condamnarea unor yoghini sau iminența a noi percheziții. În timpul taberei yoghine de la Costinești din august 2004, s-a zvonit că s-a desfășurat un nou raid de percheziții în ashram-urile din București. La doar câteva zile distanță, în timpul unor activități, s-a zvonit că au fost descinderi la Casa de vacanță a yoghinilor din Costinești.
Când Gregorian Bivolaru era dat în urmărire generală, au fost lansate diferite zvonuri conform cărora el a fost văzut în diferite locuri, sau chiar că ar fi fost arestat de poliție.

În final nu putem să nu remarcăm că tocmai faptul că se aplică atât de multe tehnici de dezinformare este un semn că realitatea este cu totul și cu totul alta. Dacă ar exista unele fapte „necurate” în mișcarea yoghină, acelea ar fi evidențiate, dezvăluite, eventual sancționate legal. Dar marea varietate a acuzelor aduse, combinată cu aplicarea tuturor acestor tehnici de dezinformare (pentru a escamota lipsa dovezilor) ne face să deducem că toate acuzațiile aduse de-a lungul timpului la adresa MISA și la adresa lui Gregorian Bivolaru au fost false și sunt în continuare false.

Ce au în comun toate cazurile pe care le-am enumerat succint anterior? Faptul că toate, dar absolut toate sunt defavorabile MISA și faptul că toate sunt diferite variante de minciuni sau, altfel spus, „devieri” de la informarea corectă.