Raportul asociației ”Human Rights Without Frontiers International” referitor la cazul MISA/Gregorian Bivolaru  

Traducerea raportului original publicat pe site-ul oficial HRWF, disponibil la adresa: http://www.hrwf.net/images/reports/2013/Misa.pdf

 

MISA, Gregorian Bivolaru & Practicanţii Yoga din România

Introducere

MISA şi şcolile sale de yoga: azi şi în trecut

Mediabolizare & panică socială

Mărturiile victimelor

Concluzie

de Willy Fautré

Bruxelles, iunie 2013

 

Introducere

În perioada 8 – 16 mai 2013, organizaţia non-guvernamentală Human Rights Without Frontiers Int’l (HRWF Int’l)¹ a desfăşurat o acţiune de cercetare în Bucureşti, pentru a investiga gama largă de probleme cu care se confruntă practicanţii yoga din România.

Delegaţia HRWF Int’l a întâlnit numeroase persoane care au fost victime ale hărţuielii juridice și mediatice, persoane care au fost discriminate doar pentru că practicau yoga în cadrul şcolii MISA². Este vorba de artişti, profesori, ingineri, medici, profesori universitari ş.a.m.d. Unii dintre ei – de exemplu, un judecător, un militar, un poliţist, un jurnalist, un medic – chiar şi-au pierdut locurile de muncă sau clienţii datorită campaniei mediatice anti-MISA, campanie care le-a afectat extrem de negativ viaţa privată. Un caz cu totul ieşit din comun a fost cel al unei tinere care a fost răpită de familia sa, internată cu forţa într-un spital psihiatric, supusă unui tratament medical inuman timp de două luni şi apoi ţinută închisă de familia ei pentru încă 9 luni, toate acestea pentru a o face să renunţe la practica yoga.

HRWF Int’l a discutat de asemenea cu consiliul director al MISA, cu reprezentantul personal al liderului spiritual al MISA, Gregorian Bivolaru (care locuieşte acum în Suedia ca refugiat politic), cu avocaţii care le apără drepturile, cu un fost judecător militar, cu liderul APADOR (Asociaţia pentru Apărarea Drepturilor Omului în România), precum şi cu un reprezentat al societăţii civile române la Comitetul Economic şi Social European³.

HRWF Int’l a vizitat de asemenea un ashram şi biblioteca MISA, care au fost vandalizate în mai multe rânduri de către jandarmi.

HRWF Int’l s-a mai întâlnit pentru a discuta aceste chestiuni şi cu reprezentanţi ai Institutului Naţional pentru Drepturile Omului, ai Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, cu Avocatul Poporului şi de asemenea cu un reprezentant al Ambasadei suedeze.

Liderul spiritual al MISA, Gregorian Bivolaru, a cerut şi a obţinut azil politic în Suedia în anul 2005, pe baza deciziei Curţii Supreme din Stockholm.

HRWF Int’l a studiat multe decizii judecătoreşti, a studiat modul cum mass-media a prezentat descinderile poliţiei din 18 martie 2004 în 16 locuinţe private ale practicanţilor yoga, precum şi procedurile judiciare care au urmat. Au mai fost studiate două cercetări sociologice despre MISA, precum şi raportul unui teolog suedez, expert al Curţii Supreme din Stockholm în materie de secte.

HRWF Int’l a participat la o audiere la Curtea Supremă a României (ÎCCJ) în cazul referitor la presupusa acuzaţie de trafic de persoane şi act sexual cu mai multe minore, adusă împotriva lui Gregorian Bivolaru, într-un proces ce a fost iniţiat împotriva sa în anul 2004.

Gregorian Bivolaru şi cei care practică yoga în conformitate cu învăţăturile sale au început să fie hărţuiţi şi atacaţi încă din anii ’80, când Ceauşescu a interzis astfel de activităţi. Acuzaţiile îndreptate împotriva domnului Bivolaru, distorsionate şi amplificate de mass-media, sunt principala sursă a problemelor cu care se confruntă practicanţii şcolii de yoga MISA în vieţile lor personale şi profesionale din ultimii 10 ani.

În acest raport, HRWF Int’l a decis să nu facă publice numele celor care au fost intervievați, folosind doar inițialele lor, pentru a le păstra intimitatea. Mulți dintre ei au suferit deja foarte mult în urma expunerii nedorită în mass-media și sunt încă traumatizați de această experiență.

Deoarece o imagine face cât o mie de cuvinte, HRWF Int’l vă prezintă unele link-uri în nota de subsol 15 unde puteţi observa violenţa manifestată de poliţiști în timpul descinderilor din 18 martie 2004 şi lipsa lor de respect faţă de tinerele practicante yoga, scoase din aşternut sub ameninţarea armei, fiind aproape goale în acel moment. Aceste imagini au fost repetate din nou şi din nou la televiziunile din România. Mai prezentăm şi link-uri către alte filme care ilustrează alte aspecte ale represiunii.

HRWF Int’l lasă în seama cititorului aprecierea acestui raport, pentru a-şi forma fiecare propria părere cu privire la situaţia prezentată.

 

MISA și școlile sale de yoga: azi și în trecut

MISA (Mișcarea de Integrare Spirituală în Absolut) este o organizație non-profit înființată la data de 23 ianuarie 1990⁴şi înregistrată la Tribunalul Sectorului 1, București. Organizația a fost fondată de 27 de persoane, printre care se numără și Gregorian Bivolaru⁵. Obiectivul său principal este acela „de a ridica nivelul cultural și spiritual al oamenilor printr-o pregătire benefică profundă și adecvată, de a populariza cunoașterea în domeniul yoga.”

MISA cuprinde o rețea vastă de centre de pregătire, școli de yoga și ashram-uri⁶. Înaintea descinderilor poliției din anul 2004, număra aproximativ 37.000 de practicanți. În plus, în România existau 40 de ashram-uri unde circa 750 de persoane locuiau și practicau yoga⁷. După evenimentele din 2004, numărul acestora a scăzut dramatic, la aproximativ 20.000 de practicanţi, aceasta datorându-se în principal unei stări de panică socială indusă de mass-media. Până în luna mai 2013, în București existau 63 de ashram-uri, iar în celelalte orașe 28, ashram-uri în care aleseseră să locuiască peste 1000 de practicanți. În aproximativ 70 de orașe din România există cursuri de yoga la care înscrierea este liberă⁸.

La MISA se practică și se predau diverse forme de yoga.

În ashram-urile MISA se respectă următoarele reguli:
• Este interzis consumul de carne, alcool sau cafea. Fumatul este interzis. Aceste reguli se aplică atât locuitorilor ashram-ului, cât și vizitatorilor.
• Se recomandă practica yoga zilnic, timp de 2 ore, în afara cursului de yoga în sine.
• Toți locuitorii ashram-ului iau parte la activitățile de autogospodărire, cum este curățenia, grădinăritul, cumpărăturile și așa mai departe.
• Toți locuitorii participă la ședințele de ashram.
• Fiecare trebuie să facă ordine şi curățenie în urma sa.
• După ora 11 p.m. se respectă liniștea.
• În cazul primirii unor vizitatori peste noapte, se va anunța dinainte.
• Locuitorii ashram-ului trebuie să informeze atunci când pleacă în vacanță.

 

Represiunea împotriva MISA, împotriva lui Gregorian Bivolaru şi împotriva practicanţilor yoga

Gregorian Bivolaru, liderul spiritual al şcolii de yoga MISA

Figura cea mai importantă şi liderul spiritual al mişcării este Gregorian Bivolaru. Născut pe 12 martie 1952, el a început să practice yoga la vârsta de 12 ani. În 1970 el a început să predea yoga şi altor persoane. Din 1972 a intrat în vizorul Securităţii⁹şi a fost investigat de peste şapte ori deoarece coresponda pe teme spirituale cu Mircea Eliade¹⁰. În 1977, el a fost condamnat la un an de închisoare pentru presupusa acuzaţie de „posesie şi răspândire de materiale obscene”, pedeapsă de care a fost însă absolvit pe baza decretului nr. 222/05.07.1976.

 

Persecuţia politică împotriva lui Gregorian Bivolaru pe timpul lui Ceauşescu

Adevărata persecuţie împotriva lui a început din 1980 şi avea legătură cu ceea ce atunci se numea „Afacerea Meditaţia Transcendentală”. Securitatea bănuia că Gregorian Bivolaru era „Capul grupării Meditaţia Transcendentală în România”, considerându-l „cel mai periculos om din România şi a fost ţinut în custodie timp de 3 zile, pe durata investigaţiei din 1982^”11. În acel an yoga, artele marţiale şi toate formele de practică ezoterică sau spirituală au fost interzise, iar Facultatea de Psihologie a fost închisă.

Prin dosarul penal nr. 960/28.09.1984 al Judecătoriei din sectorul 4, Bucureşti, Gregorian Bivolaru a fost condamnat la un an şi şase luni de închisoare pentru evadare în timp ce se afla reţinut în 13 iulie 1984, pe baza presupusei acuzaţii de„răspândire ilegală de publicaţii mistice”, de„exercitarea profesiei de instructor yoga fără drept legal” şi „răspândirea de materiale cu caracter obscen”¹². La două zile de la evadarea sa, a fost arestat din nou şi închis doar pentru motivul evadării.

În 1989 a fost din nou arestat şi trimis la spitalul de boli mentale Poiana Mare¹³, despre care se ştia că folosea tot felul de medicamente pentru a face pacienţii să fie obedienți. Totuşi, dr. Leonard Hriscu, care se ocupa de el, nu a considerat că el suferea de vreo disfuncţie mentală şi pe propria sa răspundere nu i-a administrat niciun tratament psihiatric. Bivolaru a fost eliberat după asasinarea lui Ceauşescu din 25 decembrie 1989. La 1 iulie 2011, după declasficarea arhivelor Securităţii, Secţia a III-a Civilă¹⁴a Tribunalului Bucureşti a decis că toate sentinţele împotriva lui Gregorian Bivolaru din timpul regimului ceauşist (20 ianuarie 1977, 9 noiembrie 1984 şi 19 august 1989) au fost fabricate de către regim şi motivate politic.

 

Reluarea persecuţiei după căderea regimului Ceaușescu și represiunea în masă din 18 martie 2004

În 1995, Serviciile Secrete Române (SRI), urmaşe ale Securității, au reluat monitorizarea activității lui Gregorian Bivolaru și a şcolii MISA, invocând pretextul că aceştia erau un pericol pentru securitatea națională, deși nici MISA şi nici conducerea sa nu au fost vreodată responsabile pentru activități ilegale. Începând cu 1996, MISA a fost vizată constant de campanii mass-media. Acestea au atins un punct culminant în 18 martie 2004, cu așa-numita operațiune „CHRIST”, când 300 de polițiști mascați de la forțele anti-teroriste au forţat intrarea în 16 locuințe particulare ale unor practicanți yoga, inclusiv biblioteca MISA și unele ashram-uri din București. Poliția a scos oamenii din paturi¹⁵și i-a forțat să iasă afară sub ameninţarea armelor, pe toată durata percheziţiilor¹⁶. Apartamentul lui Gregorian Bivolaru a fost vandalizat de poliție, iar ușa și geamurile au fost sparte. Mai multe persoane au fost duse la secția de poliție și interogate. Înregistrări video ale poliției cu persoane aflate în situații umilitoare au ajuns în mass-media și au fost difuzate pe larg. Poliția a confiscat materiale de studiu despre yoga, cărți și broșuri, precum şi jurnale intime și diferite înregistrări personale ce aparţineau unor practicanți yoga. Toate acestea au fost lăsate să ajungă în mass-media și au fost utilizate pentru calomniere. În urma raidului, Procuratura a început un proces privind acuzaţia de abuz sexual asupra unui minor (Art. 198 alin. 2 și 3 din Codul penal) și perversiune sexuală (Art. 201, alin. 2 și 31 din Codul penal), precum și acuzaţia de trafic¹⁷de ființe umane, presupuse că ar fi fost comise de către Gregorian Bivolaru. Minora în cauză a fost interogată ilegal timp de 13 ore, fără asistenţa unui avocat şi în lipsa părinţilor. A fost ameninţată şi apoi forțată să scrie o declarație care a fost ulterior utilizată în mod abuziv pentru a-i conferi statutul de parte vătămată – mai întâi fără cunoştinţa ei, iar apoi împotriva voinţei ei – pentru a-l incrimina astfel pe Gregorian Bivolaru. În ciuda faptului că minora şi-a retras declarația a doua zi dimineaţa, asistată de un avocat, cazul a fost direcţionat către proceduri judiciare ireversibile. Mai târziu, Gregorian Bivolaru a fost acuzat şi de presupusă tentativă de trecere ilegală a frontierei.

În raportul său anual din 2004¹⁸, APADOR, Asociaţia pentru Apărarea Drepturilor Omului din România (Comitetul Helsinki) a comentat după cum urmează evenimentele din 18 martie 2004:
Măsurile luate de autorități împotriva unor membri sau simpatizanți MISA și împotriva Mișcării în sine au fost ilegale şi disproporționate, combinând intimidarea, instigarea și hărțuirea cu acuzarea și reținerea abuzivă. În timpul evenimentelor, mai multe drepturi au fost încălcate: libertatea personală, dreptul de a fi presupus nevinovat până la proba contrară, dreptul la reprezentare juridică, dreptul la viață privată, dreptul la demonstrații pașnice etc.
În timpul zilelor de percheziţii – începând cu data de 18 martie 2004¹⁹– procurori, jandarmi, polițiști și agenți SRI (Serviciul Secret), cei mai mulţi dintre ei purtând măști, au condus o acțiune brutală, folosind forța în mod inutil sau excesiv și încălcând procedurile:

– aceştia au spart uşi şi geamuri pentru a pătrunde în clădiri deşi nimic nu le împiedica accesul în acestea;

– locatarii au fost loviţi, trântiţi la podea şi ameninţaţi cu arme;

– peste 80 de oameni au fost duşi la Procuratură, unde li s-a solicitat să semneze declaraţii sub ameninţare;

– a fost confiscată o mare cantitate de obiecte şi documente fără vreun motiv: procesele verbale ale percheziţiilor conţin vicii de procedură şi de conţinut;

– nu au fost arătate mandate de percheziţie atunci când s-a intrat în anumite clădiri;

– la multe dintre descinderile efectuate, procurorii nu au lăsat copii ale proceselor verbale de percheziţie;

– membrii sau simpatizanţii MISA au fost filmaţi în timp ce erau îmbrăcaţi sumar sau în ipostaze umilitoare;

– membrii sau simpatizanţii MISA au fost împiedicaţi să ia legătura cu reprezentanţii lor legali.

Încălcarea drepturilor și libertăților în acțiunile „forțelor de ordine publică” din 18 martie 2004 a fost continuată de încălcarea vieții private și a dreptului la reputație. Fotografiile și înregistrările video făcute în timpul raidurilor au fost folosite pentru a discredita victimele. Autoritățile au trimis la posturile de televiziune imagini însoțite de comentarii mistificatoare. O seringă, de exemplu, filmată în casa unui… doctor, a fost interpretată ca dovada unui abuz de droguri. Persoana în cauză, doctor, a fost filmată în timp ce era supusă unui tratament degradant pe parcursul întregii percheziţii și a fost amenințată că va fi pusă sub acuzare, în lipsa oricărei alte dovezi, pentru consumul de droguri. Ca urmare a acestei manipulări, membrii MISA au solicitat să fie testaţi de Institutul de Medicină Legală şi au demonstrat că în sângele lor nu există urme de droguri şi ca atare că nu erau consumatori de droguri.

Acțiunile în forță ale procurorilor, jandarmilor, polițiștilor și ale agenților SRI au încălcat normele constituționale, legislația internă (în principal Codul de procedură penală) și acordurile internaționale ratificate de România.  Victimele au depus numeroase plângeri împotriva încălcării drepturilor și libertăților lor. Încălcările flagrante ar trebui să determine Ministerul Public să ia la cunoștință, în timp ce înalţii oficiali din ministere și alte instituții implicate au obligația să ia măsuri administrative pentru a-i pedepsi pe cei responsabili. Investigarea și pedepsirea agenţilor SRI, a polițiştilor, jandarmilor și procurorilor care au încălcat grav drepturile omului și libertățile fundamentale înainte, în timpul și după încheierea perchezițiilor MISA este esențială pentru a proteja principiile unui stat democratic.

 

Bivolaru declarat nevinovat în 2010 şi în 2011

Pe 23 aprilie 2010, după numeroase proceduri judiciare, preşedintele completului de judecată de la Tribunalul Sibiu (Secţia Penală), Daniela Czika, a pronunţat sentinţa de nevinovat în cazul lui Gregorian Bivolaru la toate capetele de acuzare ridicate împotriva sa: raport sexual cu minore²⁰, trafic şi exploatare de persoane. Parchetul a făcut recurs la această decizie, dar pe 14 martie 2011 Curtea de Apel Alba Iulia a respins „ca nefondat recursul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu la decizia penală nr. 86 din 04.23.2010 pronunţată de Tribunalul Sibiu – Secţia Penală, în dosarul nr. 405/85/2005”.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie dispune rejudecarea acestui caz în 2012

Pe 12 aprilie 2012, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a anulat decizia Tribunalului Sibiu şi cea a Curţii de Apel de la Alba Iulia şi a dispus rejudecarea pe fond a procesului de judecătorii Ionuţ Matei, Ioana Bogdan şi Cristina Rotaru. La nouă ani după descinderi, cazul este încă în curs de desfășurare.

Pe data de 9 mai 2013, la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie din Bucureşti a avut loc un nou termen²¹în procesul împotriva lui Gregorian Bivolaru. Avocaţii lui Bivolaru au reiterat solicitarea urgentă pentru audierea clientului lor în Suedia prin intermediul unei comisii rogatorii, întrucât acesta are statut de azilant politic în Suedia din anul 2005.

Decizia finală

Pe data de 14 iunie 2013, la o lună de la ancheta realizată de HRWF Int’l, Gregorian Bivolaru:

• A fost condamnat la 6 ani închisoare şi 5 ani îngrădire a drepturilor civile pentru infracţiunea de act sexual cu o minoră (M.D.) în formă continuată;
• A fost achitat de acuzaţiile de perversiune sexuală în ceea ce o priveşte pe M.D., trafic de minori în ceea ce le priveşte pe M.D. şi S.I., act sexual cu două minore (S.I. şi M.A.A.)
• A fost încetată urmărirea penală împotriva sa în ceea ce priveşte fapta de tentativă de trecere frauduloasă a frontierei de stat a României.

Constatăm că singura acuzaţie pe care s-a fundamentat această decizie – celelalte acuzaţii fiind considerate ca nefondate – a provenit din declaraţia luată de la o minoră (M.D.) după ore întregi de interogatoriu, fără ca aceasta să fi fost asistată de un avocat şi în lipsa părinţilor săi. Mai mult, respectiva minoră şi-a retractat declaraţia chiar în dimineaţa următoare, fiind de data aceasta însoţită de avocata ei.

Pe de altă parte, MISA, ca entitate legală, nu a fost niciodată pusă sub acuzaţie.

În urma deciziei de condamnare din procesul finalizat în data de 14 iunie 2013, MISA şi practicanţii yoga au fost puternic criticaţi în mass-media din România, iar opinia publică a fost în nenumărate rânduri instigată împotriva or, exprimând acestea în termeni foarte duri²².

 

Expertiza referitoare la MISA realizată de Karl-Erik Nylund²³, specialist suedez în materie de secte

Cu ocazia audierilor făcute de Curtea Supremă din Suedia în anul 2005, referitoare la posibila extrădare a lui Gregorian Bivolaru în România, precum şi la cererea acestuia de a-i fi acordat azilul politic, a fost angajat un reputat expert în materie de secte – Karl-Erik Nylund – pentru a investiga MISA. În timpul cercetării sale, Nylund a colaborat cu Örjan Hultaker, doctor în sociologie, care se află la conducerea Institutului SKOP – Research Skandinavisk Opinion AB. În raport se menţionează:

MISA nu poate fi catalogată drept o mişcare spiritual rigidă. Într-o astfel de mişcare nu sunt permise criticile. În MISA, fiecare este liber să critice aspectele referitoare la activitatea mişcării sau chiar referitoare la instructor. De asemenea, fiecare persoană este liberă să plece de la cursul de yoga fără să se teamă de represalii. (…)

MISA nu este o sectă manipulativă. Pentru ca o mişcare să fie o sectă manipulativă, trebuie să îndeplinească trei din cele patru A-uri:

Agresiune– pedepsirea membrilor pentru faptul că au criticat liderul sau mişcarea.

Aversiune– critica şi persecuţia celor care sunt în afara grupului, cum ar fi spre exemplu părinţii membrilor.

Alienare– ca şi grup ideologic sau geografic, secta este un circuit închis. Ea devine noua familie.

Adevărul absolut– acesta există doar în cadrul sectei, iar lider-ului îi este rezervat dreptul absolut de a interpreta adevărul.

În discuţiile purtate cu practicanţii şi instructorii din MISA nu am regăsit nimic din primii doi A (Agresiune şi Aversiune). În ceea ce priveşte viaţa în ashram, doar o parte trăiesc acolo, iar activităţile nu sunt în circuit închis, cursurile sunt accesibile oricui din afară. La aceste cursuri poate participa oricine. Deci NU poate fi vorba de alienare. (…)

În cazul MISA, nu regăsim niciunul dintre criteriile care definesc o sectă manipulativă. (…)
Grupurile religioase radicale, precum mişcarea Guyana din anii ’70, mişcarea Poarta Raiului din anii ’90 sau mişcarea lui David Koresh din Waco/SUA sunt exemple de grupuri care au impus o disciplină strictă membrilor săi. În aceste cazuri, cuvântul lider-ului reprezenta pentru ceilalţi legea până la moarte. Şcoala de yoga MISA NU ESTE o astfel de grupare.

Dacă MISA nu este o sectă manipulativă şi periculoasă, atunci ce este? Aş putea spune despre MISA că este o mişcare de susţinere a unui mod alternativ de viaţă, a terapiilor alternative, cu puternice trăsături de sincretism gnostic. Ideile de bază sunt reîncarnarea şi transformarea de sine (capacitatea de a te transforma pe tine însuţi). O sectă este o mişcare care apare adeseori într-un mediu de privări psihice, când lumea se adună în jurul unui conducător. MISA este o mişcare yoghină în care participanţii urmăresc să se autoperfecţioneze şi să îşi amelioreze starea de sănătate şi armonie prin regim lacto-vegetarian şi prin tehnici yoga.

Observaţiile lui Karl-Erik Nylund sunt coroborate cu un studiu realizat pe o durată de 3 ani de către psihologul român Carmen Mărcuş. Acest studiu a fost publicat înRevista de Cercetări Sociale, Nr 3/ 1997,sub titlul „Studiu psiho-sociologic ştiinţific cu privire la MISA”.

În acest studiu, autoarea concluzionează: „62,5% dintre subiecţi se consideră deschişi faţă de propria lor religie, care este preponderent creştin-ortodoxă. Aceasta demonstrează că yoga nu este o religie în sine, din moment ce cursantul este afiliat unei alte religii. Mai mult decât atât, faptul că există o reală deschidere către religia autentică şi tradiţională, cu toate valorile pe care aceasta le implică, ne face să ne îndoim, cel puţin în prima fază, de posibilul aspect sectar al acestei mişcări. În susţinerea acestei idei vine şi faptul că subiecţii apreciază în mod pozitiv valorile societăţii majoritare, cum ar fi realizarea pe plan profesional sau bunăstarea materială care, chiar dacă nu se află în punctul central al reprezentării sistemului lor de valori, deţin totuşi un rol esenţial.

De asemenea, sectele implică sisteme închise. Cursul de yoga este un sistem deschis, chiar dacă sunt cazuri în care unii oamenii au renunţat permanent sau temporar la acest curs, apoi s-au întors după anumite perioade de timp. Cursanţii nu au nicio obligaţie în afara unei taxe lunare – ce este necesară pentru a plăti chiria săli de curs – şi a unei prezenţe minime, pentru a putea fi în stare să asimileze informaţia care a fost predată.”

 

Un sondaj sociologic despre MISA: unele statistici

În mai 2005, un grup de specialişti a demarat o amplă investigaţie psiho-sociologică asupra yoghinilor din şcoala MISA, ce a implicat participarea a 300 de yoghini care au răspuns unor chestionare ce solicitau răspunsuri legate de nivelul de educaţie, profilul social şi profesional, sănătate, viaţa de familie ş.a.m.d. Sociologul Angela Anghel a publicat rezultatele studiului într-un articol intitulat: „Statistici care vorbesc: Descrierea sociologică a portretului yoghinilor din MISA”.

Vârsta participanţilor la acest studiu a variat între 17 şi 70 de ani.

Statisticile arată clar că majoritatea practicanţilor se află în categoria de vârstă 30-40 de ani: doar 4% aveau sub 20 de ani, 11% între 21 şi 25, 16% între 26 şi 30, 44% între 30 şi 40 de ani, 14% între 40 şi 50, 11% între 50 şi 70.

Referitor la nivelul de studiu al practicanţilor yoga, rezultatele au fost după cum urmează: 64% dintre cei intervievaţi au absolvit studii universitare iar 17% dintre aceştia erau implicaţi în studii post-universitare, inclusiv doctorate. Alţi 12% erau încă studenţi.

Referitor la încadrarea în muncă a celor intervievaţi, la vremea în care s-a făcut studiul 82% dintre ei erau activi din punct de vedere profesional: ca şi angajaţi (64%), având propriile afaceri (12%) sau liber-profesionişti (3%); 4% erau pensionaţi, iar 14% nu munceau, dar dintre aceştia o parte încă erau studenţi. Înainte de a practica yoga, 40% nu lucrau, iar 60% aveau un loc de muncă.

O altă caracteristică a practicanţilor yoga indica faptul că 94% dintre ei erau lacto-vegetarieni. 37% dintre ei obişnuiau să fumeze înainte de a începe cursurile de yoga, dar nimeni nu mai fuma deloc la data realizării sondajului. De asemenea, nimeni nu lua droguri.

Majoritatea practicanţilor (67%) considerau că practica yoga nu le-a cauzat nicio inconvenienţă, dar au menţionat că aceasta a atras în mod indirect, în principal datorită reportajelor din media, discriminarea şi dezaprobarea publică, dezacordul rudelor, prietenilor sau cunoştinţelor.

Toţi practicanţii au spus că yoga le-a adus multiple beneficii pe mai multe planuri: îmbunătăţirea sănătăţii, amplificarea credinţei în Dumnezeu, o atitudine de viaţă pozitivă şi optimistă, o mai bună înţelegere a realităţii, echilibru interior, eliberare de prejudecăţi şi complexe, creșterea încrederii în sine.

Aceste statistici au revelat o realitate care este foarte diferită de clişeele folosite de media din România. Cursurile de yoga de la MISA nu atrag un mare număr de persoane tinere, iar puţinii minori care participă la cursuri provin de obicei din familii de practicanţi yoga. Cursanţii sunt integraţi în societate şi în viaţa profesională. Marea majoritate sunt intelectuali, ce caută să dobândească o bunăstare fizică şi psihică şi să aprofundeze spiritualitatea. Ei nu îşi părăsesc religia din cauza practicii yoga şi uneori se simt chiar mai ortodocşi ca înainte.

Sociologul Angela Anghel a concluzionat: „Limbajul folosit de cei care au răspuns la astfel de chestionare este departe de fanatismul, stereotipurile sau rigiditatea limbajului sectar denominaţional. Din contră, arată inteligenţă, putere de gândire, bun simţ, o bună ancorare socială şi un nivel ridicat de educaţie”.

 

Mediabolizarea²⁴ şi panica socială

Al doilea mare actor în cazul MISA, dincolo de sistemul judiciar, a fost presa scrisă şi audio-vizuală din România postdecembristă. Doar extrem de puţini jurnalişti au prezentat cazul într-un mod corect şi imparţial.

De exemplu, începând din martie 2004 şi până în octombrie 2005, doar luând în considerare posturile naţionale de televiziune precum TVR1, Realitatea TV, Pro TV, Antena 1, 2, 3, National TV, Prima TV, B1 TV, N24 şi OTV, au fost difuzate 570 de buletine de ştiri ostile faţă de MISA şi de Gregorian Bivolaru. Această statistică ne-a fost oferită de APADOR-CH, Asociaţia pentru Apărarea Drepturilor Omului în România – Comitetul Helsinki, fondată în anul 1990. APADOR a acoperit pe larg situaţia MISA şi a membrilor săi în raportul anual pe 2004, sub titlul „Campania împotriva MISA şi violarea drepturilor membrilor şi simpatizanţilor săi”²⁵. Iată câteva extrase din acest raport:

 

Precedentul campaniei din Târgu Mureş, septembrie – octombrie 2003

„În luna septembrie 2003, presa din Târgu Mureş, televiziunea locală Antena 1, ediţia locală a Jurnalului Naţional şi apoi alte mijloace de presă au lansat o campanie împotriva instructorilor şi simpatizanţilor yoga din oraş şi a MISA, organizaţia care deschisese aceste cursuri. Aceştia au fost acuzaţi de consum de droguri, orgii sexuale, evaziune fiscală, fără prezentarea nici unor probe. Doi dintre instructori au fost chemaţi la Centrul Zonal de Combatere a Crimei Organizate şi Antidrog. Aici au fost jigniţi şi intimidaţi pentru a da declaraţii compromiţătoare la adresa MISA şi a mentorului spiritual al Mişcării, Gregorian Bivolaru. Conform declaraţiilor celor în cauză, inspectorul anchetator Beldeanu a ameninţat că îi va ucide pe ei şi pe Gregorian Bivolaru „în afara orelor de serviciu”. Emisiunile „Actualitatea mureşană” din 2 octombrie 2003 şi apoi emisiunea „Observator” din 3 octombrie 2003 au prezentat în direct o listă de persoane care au practicat yoga dându-le numele şi locul de muncă. Prin acuzarea lor de „fapte ilegale”, „spălarea creierelor”,„folosirea de substanţe halucinogene”, acţiunea reprezenta o instigare a opiniei publice împotriva practicanţilor yoga. Efectele au apărut imediat: unii dintre cei numiţi au fost chemaţi de către conducătorii unităţilor şi ameninţaţi că vor fi daţi afară din serviciu dacă vor continua să urmeze cursurile de yoga. Alţii au avut mari probleme în familie.

Având în vedere felul în care au decurs acţiunile din Târgu Mureş şi atitudinea anchetatorilor faţă de cei chemaţi la Centrul Regional, campania din toamna anului 2003 pare să fi pregătit amplele desfăşurări de forţe contra membrilor şi simpatizanţilor MISA începute în luna martie 2004 în Bucureşti. ”

 

Descinderile din 18 martie 2004

„În data de 18 martie 2004, peste 300 de jandarmi, procurori, poliţişti şi agenţi ai serviciilor secrete au percheziţionat simultan 16 locuinţe în care persoane înscrise la cursurile MISA îşi desfăşurau activităţile. Uşile şi ferestrele au fost sparte în bucăţi, deşi se putea intra în clădiri fără utilizarea forţei. Persoanele din locuinţe au fost supuse unui regim de tortură, împinse la pământ, ameninţate cu armele şi unora li s-au pus cătuşe. Unii dintre ei au fost ținuți sub amenințarea armelor ore în șir. În unele dintre clădirile percheziționate au fost trase focuri de armă pentru avertizare.

Oamenii au fost obligați să semneze declarații formulate de către procuror. Bunuri personale au fost confiscate fără să fi fost menționate în mandatul de percheziție. Persoanelor reținute li s-a interzis să ia legătura cu avocații lor.

Descinderile au fost filmate și transmise la televizor. Mai târziu s-au difuzat la televizor imagini cu scopul de a sugera vinovăția acelor persoane. Dar nu s-a realizat niciun arest preventiv sau reținere în urma acestor descinderi.

Peste 20 de percheziții au avut loc în următoarele zile. Camioane întregi au fost umplute cu materiale confiscate în mod abuziv din locuințele percheziționate și din 15 depozite MISA.”

 

Campania mediatică din 2004-2005

Prezentări instigatoare și calomnioase

 Următoarele fragmente din ziare (materialele difuzate la TV nu diferă prea mult) au fost publicate imediat după descinderile jandarmilor și dovedesc prin ele însele caracterul instigator și calomnios al prezentărilor: „În timpul descinderilor au fost găsite mai multe substanțe, despre care nu știm cu certitudine dacă sunt droguri” (Cotidianul, 22 martie); „aceste descinderi au fost declanșate datorită plângerilor făcute de unii cetățeni privind activitățile de prostituție și trafic de droguri din câteva locații din București”, „autoritățile statului au realizat descinderi în clădiri unde se desfășurau activități de video-chat erotic și pornografic” (Ziua, 20 martie); „Materiale porno în casa unui profesor universitar” (Evenimentul zilei, 22 martie); „În acest camion au fost găsite mai multe materiale compromițătoare, printre care reviste pornografice și cărți despre secta MISA” (Adevărul, 22 martie) și așa mai departe. Termenul de „sectă” a fost folosit în mod intensiv şi deliberat cu referire la MISA.

Mass-media a susținut așadar autoritățile chiar în timpul primelor zile de după descinderi, când acțiunile în forță urmăreau să convingă opinia publică că cei care au fost victimele percheziţiilor sunt vinovaţi de infracţiuni. Este foarte puțin probabil ca jurnaliștii să nu știe că poliția nu are voie să pătrundă în locuințe personale pentru că „în cartier s-au semnalat anumite infracţiuni”.

De fapt, majoritatea mass-mediei a urmărit să instige opinia publică împotriva membrilor MISA și să declanșeze o „vânătoare de vrăjitoare”. În această direcție este semnificativă informația, ulterior dovedită ca falsă, conform căreia Gregorian Bivolaru a fost dus la secția de poliție de un grup de oameni. Felul în care informația a fost lansată a reprezentat o incitare pentru ca oamenii să „vâneze” membrii MISA.

 

Intoxicarea mass-media de către autorități

Informațiile primite de jurnaliști de la autoritățile statului român conțineau o serie de acuzații foarte grave, care au fost apoi difuzate cu obstinaţie prin mass-media: consum de droguri, trafic de persoane etc. S-a dovedit că acuzațiile erau nefondate. Materialul video avea scopul de a induce ideea de vinovăție în opinia publică. Materialul video de la poliție a fost dat către mass-media și difuzat la televizor încălcând total prezumţia de nevinovăţie. De exemplu, o seringă, filmată în locuința unei doctorițe, a fost prezentată ca fiind folosită pentru uz de droguri. Situația de determinat mai mulți membri MISA să își facă analizele la Institutul Medico-Legal pentru a proba că nu aveau droguri în sânge.

Imaginea numitei P. N. E., luată de pe toaletă cu pantalonii în vine și amenințată cu arma să stea în acea postură lângă portarul acelei locuințe a fost folosită ca dovadă a presupusei promiscuități a membrilor MISA. Câteva imagini ale membrilor MISA în costume de baie, găsite în timpul perchezițiilor, au fost de asemenea difuzate la TV. În alte cazuri, unele fotografii ale lor au fost editate alături de alte imagini pentru a obține un efect mai convingător.

Culmea acestor încălcări ale intimității a fost dezvăluirea și publicarea unui jurnal personal – acela al M.D., minoră. Autoarea a declarat că jurnalul conținea fanteziile ei erotice. Totuși, jurnalul a fost ulterior motivul principal al arestării lui Gregorian Bivolaru.

 

O parte din mass-media a luat distanță

La un moment dat, mass-media a început să se distanţeze de acțiunile autorităților, afirmând că instituțiile statului implicate în urmărirea MISA au fost sursa principală a intoxicării opiniei publice. Presa a început să remarce că informațiile lansate de autorități nu se sprijineau pe nici un fundament: „Importanța dată cazului Bivolaru… este foarte puţin probată de dovezile prezentate ieri de către reprezentanții instituțiilor implicate: Parchetul, Poliția, procurorii” (Cotidianul, 25 martie, 2004).

Și alte publicații au acuzat autoritățile de a fi încercat să facă o manevră politică. Una dintre explicațiile larg acceptate a fost că toată campania împotriva MISA și a mentorului ei spiritual, Gregorian Bivolaru, a avut ca scop să acopere o uriaşă fraudă a lui Gabriel Bivolaru, o persoană care avea legături cu partidul de la guvernare, PSD, care fusese arestată pentru fraudă și al cărui nume putea fi ușor confundat cu cel al lui Gregorian Bivolaru.

O abordare mai echilibrată în mass-media s-a datorat în parte unui comunicat de presă emis de APADOR-CH în data de 15 aprilie 2004. În analiza sa, APADOR-CH a arătat că, dacă anumiți membri MISA ar fi comis ilegalități, ar fi fost judecați la tribunal ca indivizi, conform procedurilor şi judecăţilor echitabile.”

 

Mărturii ale victimelor²⁶

M.D.: O acuzație forțată de abuz sexual împotriva lui Gregorian Bivolaru²⁷

La ora 8 a.m. pe 18 martie 2004 pe când tocmai se trezea din somn, M.D., atunci în vârstă de 17 ani și jumătate²⁸, a fost brusc înconjurată de circa 15 polițiști şi jandarmi mascaţi înarmați care au dat buzna prin ferestre în casa prietenei ei M.F., unde locuia temporar în timpul lucrărilor de renovare a apartamentului în care locuia cu iubitul ei, R.L. În timp ce era sumar îmbrăcată, cineva a început să o filmeze de la o jumătate de metru distanță²⁹.

Mărturia ei cu privire la aceste evenimente a fost rezumată după cum urmează de către Curtea Supremă a Suediei³⁰, în decizia acesteia de pe 21 octombrie 2005, în cazul de extrădare a lui Bivolaru solicitată de România:

A crezut că sunt hoți. S-a speriat și a fugit sumar îmbrăcată în camera prietenei ei, unde a încercat să se ascundă. Într-un minut, bărbaţi îmbrăcați în negru au intrat în cameră și şi-au îndreptat armele către ele. Li s-a ordonat să se arunce la podea, unde a fost ţinută sumar îmbrăcată timp de o jumătate de oră. Când a încercat să se ridice, a fost lovită în piept. După mai multe ore, timp în care percheziția locaţiei a continuat, a fost dusă într-un loc necunoscut ei care, după cum i s-a spus mai târziu, aparținea Parchetului. Acolo a fost umilită și obligată – după cum i s-a dictat de către ofițerii de interogare ajutați de un psiholog de sex feminin, care a tras-o de păr pe la spate când a refuzat să se supună la ceea ce i se comanda, cu paznici înarmați la ușă – să scrie o acuzație împotriva lui Gregorian Bivolaru³¹. Ea a fost, de asemenea, obligată să înghită câteva tablete necunoscute. Estimează că durata audierii a fost de 4-5 ore. A doua zi a mers însoțită de avocata ei la Parchet în scopul de a-şi retrage declaraţia, dar noua ei declaraţie nu a fost atașată la documentele de la dosar.

Curând după aceea, mass-media a dat publicităţii poze cu ea, cu iubitul sau cu familia ei, poze ale certificatului ei şcolar şi chiar ale jurnalului său privat. Toate aceste materiale fuseseră confiscate de către forțele ordine și au ajuns pe mâna ziariştilor.

La mai mult de două săptămâni după descinderea poliției, M.D. a fost dusă cu forţa la Institutul de Medicină Legală din București pentru a i se face un examen vaginal și anal. Ea și avocata ei „au fost închise timp de patru ore și apoi avocata ei a fost agresată într-o mașină de către forţe speciale de poliţie după care au separat-o de clienta ei.“³²

Este oare fondată acuzația de abuz sexual din partea lui Gregorian Bivolaru asupra unui minor? HRWF Int’l a investigat probabilitatea unei astfel de infracțiuni.

În anul 2002, M.D. a început să fie interesată de yoga cu ocazia participării ei la tabăra de yoga din Costineşti, unde locuia. În aceste împrejurări ea s-a împrietenit cu mai mulţi practicanţi yoga. Părinții ei nu au avut obiecţii cu privire la alegerea ei, spre deosebire de sora ei, care şi-a manifestat opoziţia pentru că citise o serie de articole negative despre MISA în presa scrisă. În iarna lui 2002/2003 M.D. s-a mutat la Bucureşti pentru a învăţa la Liceul Economic. La o petrecere, l-a întâlnit pe R.L. care a devenit în scurt timp iubitul ei și au început să trăiască împreună din februarie 2003. Ea nu a fost niciodată eleva directă a lui Gregorian Bivolaru la cursurile de yoga. L-a văzut pentru prima dată de la distanţă în tabăra anuală de yoga MISA de la Costinești din anul 2002, la care au participat mii de oameni. L-a întâlnit abia mai târziu, într-o perioadă în care a locuit temporar într-o casă cu o prietenă de-a ei, care avea o relaţie de dragoste cu Bivolaru. Ulterior a mai făcut parte dintr-un grup de călătorie în străinătate alături de Bivolaru. M.D. a confirmat pentru HRWF Int’l în prezența iubitului ei că nu a avut niciodată relații sexuale cu Bivolaru şi că, la momentul presupusului abuz sexual, Gregorian Bivolaru avea o relaţie de dragoste cu o femeie care trăia în aceeași clădire cu M.D.

Potrivit autorităților române, acestea au aflat prin intermediul interceptării telefonului lui Gregorian Bivolaru³³că acesta ar fi abuzat-o sexual între 2002 și 2004. Prin urmare, ar fi greu de înțeles de ce poliția a permis continuarea presupusei crime de abuz sexual și nu l-a pus sub acuzare pe Bivolaru mai devreme. S-a mai presupus de asemenea de către Parchet că M.D. s-a retras în urma presiunii persoanelor din anturajul lui Bivolaru, dar acest lucru nu a fost niciodată dovedit și de altfel chiar M.D. l-a negat. Mai mult decât atât, ea şi-a retras declarația și a făcut una nouă – care a fost ignorată – cu ajutorul unui avocat, după noaptea de 18-19 martie, doar douăsprezece ore mai târziu.

 

Analiza încălcărilor drepturilor omului în cazul lui M.D.

Printre abuzurile comise de autorități în cazul MISA, una a fost deosebit de gravă: tratamentul inuman și degradant la care a fost supusă M.D., o minoră de 17 ani. Deși a fost un simplu martor în procesul împotriva lui Gregorian Bivolaru, a fost tratată ca o criminală. A fost lipsită de libertate, supusă unor presiuni și violențe deoarece a vrut să-şi schimbe declarația anterioară obținută sub constrângere. Este evident că scopul acestor rele tratamente a fost acela de a-l incrimina pe Gregorian Bivolaru, fondatorul MISA. La 1 aprilie 2004, M.D. a fost dusă cu forța la Institutul de Medicină Legală, pentru a fi supusă unui examen ginecologic, deși ea refuzase categoric aceasta. Minora a fost înconjurată de polițiști și jandarmi tot timpul și separată de avocata ei, pe care din acel moment a fost în imposibilitatea de a o mai contacta. A fost izolată de colegii ei şi de logodnic.

Comisia pentru Protecția Copilului a decis pe 7 aprilie 2004 să o plaseze pe M.D. în grija surorii ei. Măsura a fost luată împotriva voinței fetei. Minora a fost obligată să stea cu familia surorii ei, neputând să meargă nicăieri singură sau să se întâlnească cu cineva, până când a reușit să scape. Minora a fost împiedicată să meargă la școală, să-şi contacteze consilierul legal și să depună plângeri împotriva celor care i-au încălcat drepturile și libertățile.

În ultimii 9 ani, M.D. a fost chemată de multe ori la ședințe de judecată. „Viața mea a fost complet distrusă de sistemul judiciar românesc și de mass-media”, a declarat ea pentru HRWF Int’l. Pe tot parcursul interviului, a fost într-adevăr copleșită de emoții incontrolabile și avea o expresie foarte traumatizată de această experiență care parcă nu se mai termină.

 

D.C. răpită de părinții ei și internată cu forța într-un spital de psihiatrie³⁴

D.C. a început yoga la vârsta de 16 ani. Părinții ei nu au avut obiecţii cu privire la aceasta până când mass-media nu a început demonizarea școlii de yoga MISA. Ea avea 19 ani – nu mai era minoră – atunci când părinții ei au dus-o cu forța într-un spital de psihiatrie din Iași, Socola, pe motivul că practica yoga și că încetase să mai mănânce carne. Timp de zece zile, a fost supusă unei game largi de teste, dar medicii nu au detectat nicio problemă psihologică sau mentală și nu i-au dat niciun tratament. După ce a fost externată, părinții i-au confiscat buletinul. Câteva luni mai târziu, ea a decis să meargă la București să-și continue studiile. Acolo l-a întâlnit pe A.M.C., un practicant yoga, care a devenit ulterior soțul ei.

Un an mai târziu, pe 19 ianuarie 2005, ea a mers la primăria Bârlad cu logodnicul ei pentru a ridica un certificat de naștere duplicat de la serviciul de stare civilă. Actul era necesar pentru căsătoria lor și pentru înscrierea la Universitatea din București.

Când au ajuns la primărie, a fost brusc înconjurată de părinți, de fratele ei și o altă femeie. Mama ei a convins-o să vorbească cu ea în afara clădirii înainte să-şi ridice certificatul de naștere. În fața clădirii mai erau prezenţi, de asemenea, bunicii din partea tatălui, împreună cu un bărbat blond. Odată ce au ieşit pe stradă, şi-au schimbat cu toţii atitudinea față de ea: i-au adus injurii şi s-au comportat agresiv, fiind foarte supăraţi că practica yoga la MISA și că vroia să se căsătorească cu A.M.C.

Bunicul, împreună cu fratele, l-au împins pe logodnicul ei și au început să-l lovească. În acest timp, tatăl și mama ei au împins-o cu violență extremă în mașina lor. Ea a fost tot timpul în imposibilitatea de a acționa și de a se apăra.

A încercat să scape și a strigat după ajutor la oamenii din jur, dar în zadar. A fost apoi dusă cu forța la bunicii din partea mamei în satul Asău, în judeţul Bacău. Acolo, au dezbrăcat-o, i-au luat hainele de pe ea și i-au dat unele vechi. De asemenea, i-au luat cizmele și i-au dat nişte papuci vechi. Banii ei personali și cartea de identitate i-au fost luate. A fost în mod constant amenințată și menţinută într-o stare de tensiune emoțională puternică. A fost sub supraveghere constantă, chiar și atunci când mergea la toaletă. Mama ei şi-a luat concediu fără plată pentru a rămâne permanent cu ea și a o supraveghea. A dormit în același pat cu ea pe timpul nopţii. În această perioadă, tensiunea la care a fost supusă, amenințările, supravegherea și izolarea i-au creat o suferinţă insuportabilă.

În data de 3 februarie 2005 părinții ei au solicitat intervenția și colaborarea unui psihiatru și au dus-o cu forța la Spitalul de Psihiatrie Nifon-Acuți, lângă Buzău. Obiectivul lor a fost să o împiedice să participe la cursurile de yoga MISA și să o despartă definitiv de logodnicul ei, cu care ea vroia să se căsătorească.

Când a intrat în spital, asistenta de la cabinetul medicului îi încheia deja formalităţile pentru internare, fără ca D.C. să fi fost măcar consultată de către medic şi fără să-şi exprime acordul. D.C. nu vroia să se interneze şi i-a spus asistentei acest lucru. Aceasta i-a răspuns: „Lasă, o să stai aici câteva săptămâni şi o să te linişteşti” şi apoi directorul spitalului a internat-o împotriva voinţei acesteia (încălcând Codul de deontologie medicală, Legea privind exercitarea profesiei de medic 306/2004 şi Legea nr.487/2002).

Internarea forțată a D.C. a durat timp de 8 săptămâni. Din prima zi i-a fost dat Leponex (Clozaril sau Clozapină³⁵) de trei ori pe zi – un medicament cu efecte puternice, care se administrează în stadii foarte avansate de schizofrenie – deși ea nu a fost niciodată diagnosticată cu această boală de vreun medic și nu a avut niciodată manifestări în acest sens. O asistentă medicală a pus-o să semneze o hârtie, dar fiind sub efectul tratamentului medicamentos nu a știut ce semnează.

D.C. nu a fost niciun moment de acord cu internarea sa. A trăit momente de frică paralizantă şi nu a putut să se opună în niciun fel acestui tratament inuman şi lipsirii ilegale de libertate.

De altfel, ea era în imposibilitatea de a fugi deoarece spitalul (o fostă mănăstire) se află într-o pădure la cca. 40 de km de Buzău şi acolo nu circulă decât un microbuz care transportă asistentele medicale. Ea nu avea haine, nu avea acte de identitate, era păzită de părinţi, de medic şi de asistente, care cu toţii erau hotărâţi să o ţină în spital chiar şi împotriva voinţei ei. Tratamentul cu Clozapină i-a fost administrat pe toată perioada internării. Efectele tratamentului au constat în ameţeli şi dureri de cap foarte puternice, greaţă, somnolenţă foarte accentuată (dormea cel puţin 12 ore pe zi), constipaţie şi incontinenţă urinară. Nu îşi putea controla mişcările, nu se putea deplasa singură, avea greţuri insuportabile şi se simţea asemenea unei „legume”. În timpul somnului, Clozapina îi provoca o salivaţie foarte puternică, care făcea să i se scurgă saliva din gură. Totodatǎ, în urma tratamentului s-a îngrǎşat peste 15 kg, i-a scǎzut foarte mult imunitatea, a avut scurgeri menstruale prelungite şi i s-a spus că timp de 1 an de zile nu poate procrea.

D.C. a declarat pentru HRWF Int’l că şeful spitalului i-a administrat personal tratamentul dimineaţa, la prânz şi seara. Acesta era secondat de asistente care o puneau imediat să deschidă gura, să ridice limba şi o verificau cu degetul dacă nu ascunde pastila. Nu avea cum să evite luarea medicamentelor.

După cele 8 săptămâni de spitalizare la spitalul Nifon mama şi tatăl ei au dus-o din nou, tot fără consimţământul acesteia, înapoi la bunicii materni din comuna Asău. Mama şi-a prelungit concediul fără plată, dormea în continuare cu ea în pat, o supraveghea permanent şi îi administra sistematic Clozapină. În tot acest răstimp D.C. a fost practic sechestrată, într-o totală izolare de mediul exterior, aflându-se în imposibilitatea de a-l contacta pe logodnicul ei sau vreo altă persoană care ar fi putut-o salva. D.C. a trăit o stare de disperare foarte accentuată şi s-a simţit extrem de traumatizată de tratamentul inuman la care a fost supusă. În total ea a fost lipsită de liberate, în mod ilegal, cca. 9 luni. Pe data de 10 octombrie 2005, ea a reușit să scape cu ajutorul logodnicului ei şi al câtorva prieteni. După acest moment, D.C. s-a căsătorit cu logodnicul ei şi a urmat cursurile universitare ale Facultăţii de Drept. Conflictul cu familia nu s-a atenuat nici până în prezent.

 

P.I. – un asistent medical concediat din armată

Când P.I. a început sa participe la cursul de yoga, în anul 1992, aceasta nu i-a atras nicio problemă. Însă, începând cu anul 1995, fiind ofițer de armată, el a fost pus sub urmărire de către superiorii lui. S-a declarat atunci că nu exista nicio incompatibilitate între practica lui, viața lui profesională ca ofițer de armată³⁶şi viața privată. Cu toate acestea, a fost ostracizat de către colegii lui şi a fost discriminat pentru modul lui de viață (fără alcool, fără ţigări şi cu regim alimentar lacto-vegetarian).

Pe 1 aprilie 2004, prietena lui l-a rugat sa vină să o ia de la o demonstrație a yoghinilor împotriva abuzurilor din 18 martie 2004. El a fost oprit acolo de trupele speciale (brigada anti-terorism, jandarmeria şi politia), a fost arestat, bătut, urcat cu forța într-o dubă, insultat, amenințat şi dus la secția de poliţie. Acolo a primit o amendă pentru tulburarea ordinii publice şi pentru că a strigat pe stradă. Când şi-au dat seama că este cadru militar activ, aceştia au chemat poliţia militară.

În ciuda faptului că amenda a fost anulată în baza deciziei Tribunalului București Sector 4, care stabilea şi faptul că el nu a participat la nicio demonstrație, a fost inițiată o procedură disciplinară de către unitatea militară. Fără să i se dea posibilitatea să se apere sau să folosească serviciile unui avocat, i s-a adus la cunoştinţă de către Consiliul de Onoare al armatei că a prejudiciat serios demnitatea şi onoarea armatei. A fost concediat şi nu a putut beneficia de ajutorul de șomaj pentru că în sentința finală se menționa: „a violat în mod grav prevederile regulamentelor militare”.

P.I. a adresat o plângere către Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, care a confirmat faptul că a fost concediat în mod abuziv. P.I. a dat în judecată armata pentru a primi compensaţia financiară corespunzătoare după concediere. După 9 ani, el încă mai aşteaptă decizia Tribunalului în acest proces.

Pentru că nu şi-a putut găsi un alt serviciu, a început să studieze la Facultatea de Educaţie Fizică din Bucureşti. Părinţii lui au făcut un credit bancar şi i-au finanţat studiile, iar el le returnează acum banii împrumutaţi, din venitul lui ca asistent universitar la Universitatea Spiru Haret din București.

 

L.S.F. o judecătoare forțată să demisioneze

După absolvirea Facultăţii de Drept din cadrul Universităţii din Bucureşti, L.S.F. a lucrat ca judecător (1994-1996), avocat şi procuror (2001-2004). A publicat de asemenea mai multe studii în diferite reviste de criminalistică. A fost interesată de studii în domeniul religios şi de învățăturile lui Gregorian Bivolaru. A fost şi este încă de religie ortodoxă şi nu a văzut niciodată vreo incompatibilitate între aceasta şi practica yoga.

L-a cunoscut pe Gregorian Bivolaru în anul 1994, când acesta a fost atacat într-o vilă de vacanţă din Costinești şi a fost bătut de niște huligani pentru că practica yoga.³⁷

Când urma să fie emis un mandat pentru arestarea lui Bivolaru în urma abuzurilor din martie 2004, ea a fost aproape de autoritățile judiciare care trebuiau să ia această decizie.

SRI a hotărât atunci să o îndepărteze din poziţia în care se afla. În timpul interogatoriului la care a fost supusă, ea a realizat că se afla sub urmărirea SRI de 10 ani în momentul când cererile ei din perioada 1994 – 1998 de a participa la conferinţele susţinute de Gregorian Bivolaru i-au fost puse sub nas. La dosarul ei se afla o poză cu ea pe plaja, poză care dispăruse în mod misterios de la ea de acasă, deşi nu a descoperit niciun fel de urme de jaf.

L.S.F. a devenit brusc ţinta unor zvonuri din presă. Ea a fost acuzată că ar fi jucat în filme pentru adulţi în Danemarca. Au fost publicate nişte fotografii în acest sens şi au numit-o public „judecătoarea porno”. Această campanie a durat mai multe luni. Cu cât ea nega mai mult aceste acuzaţii, cu atât presa inflama şi mai tare acest „scandal”. A fost denigrată în emisiuni de televiziune şi în mai mult de 200 de articole din ziare. Atacurile acestea au fost atât de violente, încât a decis să demisioneze, după 10 ani de experienţă în magistratură.

După ce a părăsit această poziţie, ea a oferit asistenţă juridică la sute de practicanți ai şcolii MISA care au fost victime ale discriminării. Acum este mediator care desfășoară activități independente, însă presa continuă să o vâneze în încercarea ei de a-şi crea o nouă viaţă.

 

G.L.: Un polițist forțat să demisioneze

G.L. a absolvit Școala de subofițeri de Poliţie „Vasile Lascăr” din Slatina, promoţia 1994-1995. De-a lungul a aproximativ zece ani, a ocupat mai multe poziții în cadrul poliției.

La data de 5 mai 2004, el a fost chemat în biroul comandantului Inspectoratului General al Poliției Române (IGPR)³⁸. Acesta l-a acuzat că ar fi membru al MISA și i-a cerut să demisioneze, pentru că acea calitate era incompatibilă cu poziția sa. G.L. a răspuns că, deşi practica într-adevăr yoga de zece ani, nu era membru în cadrul MISA. El le-a amintit anchetatorilor săi că avusese mereu evaluări foarte bune de la superiorii săi. De asemenea, el le-a subliniat că Statutul Polițistului permitea polițiștilor să fie afiliaţi la orice organizație non-guvernamentală, umanitară, științifică, religioasă sau sportivă, atâta timp cât aceasta nu aducea atingere misiunilor de la locul de muncă.

G.L. a aflat ulterior de la colegi că toate secțiile de poliție primiseră o circulară de la minister, în care se spunea că el și un alt coleg din Cluj urmau să demisioneze și că orice alt polițist care practica yoga în cadrul MISA urma să fie dat afară dacă nu renunță la frecventarea cursului de yoga.

Presiunea la locul de muncă a lui G.L. a fost atât de intensă, încât el nu a mai putut suporta și a demisionat.

 

I.E.P.: Contract de închiriere al unui artist anulat ilegal

I.E.P. a absolvit Academia de Teatru și Film din București în anul 1994. El este licențiat în arta actorului. A jucat în mai multe teatre din România: Teatrul Odeon, Teatrul Majestic din Bucureşti, Teatrul Naţional din Bucureşti, Teatrul L.S. Bulandra din București și altele. Între anii 1980-1990 a câștigat numeroase premii. În 1992, el a participat la cel mai mare festival de teatru din lume, la Edinburgh, unde a fost însoțit de Ministrul de atunci al Culturii, Ion Caramitru. În 1993, el a fost selectat dintre sute de alți actori pentru a reprezenta România la un festival de teatru promovat de U.E., care a avut loc la Montpellier, în Franța. A luat parte la nenumărate alte turnee artistice din România și din străinătate: Maroc, Turcia, Republica Moldova, Ungaria, Coreea de Sud și alte țări. A organizat ateliere de lucru în Republica Cehă, Danemarca, Germania, Mexic și Statele Unite ale Americii.

Problemele sale au început când a fost făcut cunoscut faptul că era practicant yoga în cadrul MISA.

În 1996, el a vrut să închirieze o sală într-un teatru din București pentru un eveniment. Atunci a fost brusc informat că Consiliul Municipal trimisese o scrisoare către managerii tuturor teatrelor, în care se spunea că nu pot să închirieze spații școlii de yoga sau practicanților yoga.

În 2009, I.E.P. a făcut un acord verbal cu Centrul European de Studii din apropierea orașului Sfântu-Gheorghe pentru a organiza workshop-uri sub denumirea de „SiddhaArta”, în perioada 28 decembrie 2009 și 3 ianuarie 2010. În noiembrie, cu trei săptămâni înainte de eveniment, o fostă practicantă yoga³⁹în cadrul MISA și detractoare a lui Gregorian Bivolaru a trimis managerilor de la Centru numeroase decupaje din presa de scandal din România, într-un efort de a denigra proiectul lui I.E.P. Workshop-urile au fost anulate, iar banii investiţi nu au mai putut fi recuperaţi.

Ulterior, aceeași detractoare a încercat din nou, de mai multe ori să-i anuleze spectacolele, în special la Casa de Cultură din Oradea, dar I.E.P. a fost de atunci destul de prudent pentru a face un acord scris, care să prevadă ca în cazul în care una dintre părți se răzgândeşte, să plătească daune în valoare de 10.000 de euro.

 

Concluzie

Îndelungata hărţuire judiciară a lui Gregorian Bivolaru cu nenumărate acuzaţii, proceduri discutabile, precum şi atitudinea mediilor de informare din România, sunt un subiect de serioasă îngrijorare pentru HRWF Int’l. Problemele cu care s-au confruntat practicanţii yoga ai şcolii MISA în decursul ultimilor nouă ani au fost cu siguranţă provocate de escaladarea unei stări sociale de panică realizate prin intermediul televiziunii, radio-ului şi presei scrise.

HRWF Int’l cere mass-mediei din România să adopte o etică reală de jurnalism responsabil, cu promovarea independenţei în relatările sale şi conştientizarea datoriei de a proteja cetăţenii de actele de defăimare, în timp ce servește interesul public.

Pe data de 14 iunie 2013, Gregorian Bivolaru, care a obţinut azil politic în Suedia în anul 2005, a fost în cele din urmă condamnat la 6 ani închisoare pentru o singură acuzaţie, toate celelalte fiind anulate. Acesta este adevărul sistemului juridic românesc. Rămâne în sarcina cititorilor să-şi formeze propria opinie.

Se va face recurs la această decizie la Curtea Europeană a Drepturilor Omului de la Strasbourg.

 

1. Human Rights Without Frontiers Int’l este o organizaţie independentă de orice grup religios sau filosofic și nu ia nicio poziție cu privire la convingerile, doctrinele sau învățăturile lor. Human Rights Without Frontiers Int’lconsideră, de asemenea, că legea este aceeași pentru toți și trebuie să fie aplicată în mod egal tuturor.
2. MISA: Mișcarea de Integrare Spirituală în Absolut.
3. A prezentat problema discriminării la Comitetul ECOSOC de la Bruxelles, fără succes.
4. În prezent există școli de yoga MISA în Republica Cehă, Danemarca, Finlanda, Germania, Ungaria, Portugalia, Marea Britanie și în alte 20 de țări din întreaga lume.
5. Printre cei 27 membri fondatori ai MISA din 1990, 6 dintre ei erau doctori, 13 ingineri, 2 profesori, un economist și un psiholog. Lista membrilor consiliului de conducere din 2013 este similară.
6. În mod tradițional, ashram-urile reprezintă un loc de retragere spirituală, situat departe de așezările umane din India. Locuitorii unui ashram realizează exerciții fizice și spirituale, cum ar fi diversele forme de yoga. În România ashram-urile MISA sunt în principal situate în orașe, fiind folosite ca locuințe pentru a duce o viață simplă alături de ceilalți, unde se practică yoga și meditația. La data de 10 mai 2013, HRWF Int’la vizitat un ashram de la periferia Bucureștiului în care trăiesc peste 100 de practicanți yoga.
7. Informație oferită de Gregorian Bivolaru pe parcursul audierii sale de către Curtea Supremă Suedeză din Stockholm, în cadrul procedurii pentru o posibilă extrădare în România în anul 2005 sau pentru acordarea azilului politic.
8. Statistică oferită de Gabriela Ambăruș, de profesie medic, președinta MISA începând din anul 2006. (Interviu luat de HRWF Int’l la București, în data de 14 mai 2013.)
9. Securitatea era poliţia secretă a României comuniste.
10. Mircea Eliade a fost un istoric al religiilor, scriitor, filozof şi profesor al Universităţii din Chicago.
11. Toate citatele din acest paragraf provin din hotărârea din 1 iulie 2011 (14 pagini) a Secției III Civile a Judecătoriei Bucureşti care stipula că toate sentinţele împotriva lui Gregorian Bivolaru din timpul regimului ceauşist au fost fabricate de către regimul politic.
12. Pentru aceste acuzaţii, a beneficiat de o amnistiere (Art. 1 din Decretul Nr. 290/1984). Toate citatele din acest paragraf provin din hotărârea din 1 iulie 2011 (14 pagini) a Secției III Civile a Tribunalului Bucureşti care stipula că toate sentinţele împotriva lui Gregorian Bivolaru din timpul regimului ceauşist au fost fabricate de către regimul politic.
13. După revoluţia din 1989, spitalul şi-a păstrat prostul renume, din nefericire. În procesulCentrul de resurse legale în numele lui Valentin Câmpeanu versus România, Curtea Europeană a cerut Guvernului României să-și afirme poziția referitor la tratamentul la care a fost supus un tânăr retardat de etnie romă, sero-pozitiv, în urma căruia a survenit moartea sa la faimosul Spital Psihiatric Poiana Mare din România. Cazul, înaintat în numele lui Valentin Câmpeanu de ONG-ul „Centrul de Resurse Legale” din România, susținut de Interights, a fost comunicat Guvernului României de către Tribunal la data de 7 iunie 2011. Un al doilea caz este în desfășurare la Curtea Europeană, cu probleme similare, Malacu și alții versus România. Sute de pacienți au murit în condiții suspecte la Spitalul Poiana Mare între 1990 și începutul anilor 2000. Comisia pentru Prevenția Torturii a vizitat spitalul de trei ori în 1995, 1999 și 2004, și de fiecare dată a emis concluzii acuzatoare cu privire la condițiile constatate acolo.
14. Dosarul nr 48765/3/2010:HRWF Int’l este în posesia hotărârii judecătoreşti de 14 pagini şi a unei traduceri legalizate a acestuia în limba engleză. Persecuţiile împotriva lui Gregorian Bivolaru sunt detaliate ca având loc din 1970 până în 1989.
15. Vezi filmul care arată violenţa poliţiștilor şi lipsa lor de respect faţă de tinerele practicante yoga aici.
16. Generalul Dan Voinea, fost șef al Parchetului Militar a declarat pe data de 14 mai 2013 pentru HRWF Int’lcă victimele MISA ale operațiunii Christ au depus plângeri împotriva SRI și a sistemului judiciar. El a recunoscut că au existat abuzuri evidente. Cu toate acestea, generalul Voinea nu a putut monitoriza urmărirea plângerilor deoarece a fost ulterior transferat pe o altă poziție. A se vedea, de asemenea, cele două interviuri lungi pe Axa TV Transilvania: aici (21’43”) și aici (12’58”).
17. Legea 6787/2001 privind „Infracțiunile de trafic de ființe umane”: „Art. 12 – (1) Constituie infracţiune pentru oricine recrutează, transportă, transferă, adăposteşte sau primește o persoană, prin amenințare sau folosirea forței sau a altor forme de constrângere, prin răpire, fraudă, înșelăciune, abuz de putere sau profitând de imposibilitatea acelei persoane de a se apăra sau de a-și exprima voinţa, sau prin acordarea, oferirea sau primirea de plăți sau beneficii pentru a obține consimțământul unei persoane care deține controlul asupra altei persoane, în scopul exploatării. Se pedepsește cu închisoare de la 3 la 12 ani și interzicerea unor drepturi.” (Sursa: http://www.e-notes-observatory.org/legislation/romania/).Există totuși prevederi speciale pentru traficul de minori, o circumstanță agravată, deoarece se presupune că un minor (cu vârsta sub 18 ani) nu are capacitatea de a-şi da consimțământul şi este considerat o victimă de facto. Traficul de ființe umane nu implică în mod necesar trecerea ilegală a frontierei. Acuzația de trafic de ființe umane, în acest caz este legată de voluntariatul practicanților yoga în ashram, perceput ca exploatare, deși această practică este comună în organizații atât religioase cât și non-religioase.
18. Vezi şi http://www.apador.org/en/index.htm 
19. O analiză a încălcărilor Convenţiei Europene a Drepturilor Omului a fost publicată aici, pe website-ul Soteria International.
20. La câţiva ani după evenimentele din 2004, alte două fete au declarat că Gregorian Bivolaru a întreţinut raporturi sexuale cu ele pe când acestea erau minore, dar judecătoarea Daniela Czika a decis că acuzațiile lor nu au fost susținute de nicio probă.
21. HRWF Int’la participat la această audiere care a durat aproximativ o jumătate de oră. Sala de judecată era plină de oameni. Practicanţii MISA demonstrau paşnic în faţa Curţii Supreme.
22. Spre exemplu, vedeţi următorul film: http://stopabuses.eu/ro/articole/radu-banciu-instiga-opinia-publica-la-ura-impotriva-misa-gregorian-bivolaru/
23. Karl-Erik Nylund este doctor în teologie şi preot. El a publicat multe cărţi despre noile mişcări religioase, precum Hare Krishna.
24. Mediabolizare înseamnă victimizare prin intermediul media.
25. Vezi http://www.apador.org/en/index.htm
26. Interviuri ale HRWF Int’l au avut loc între 9-10 mai 2013
27. M.D., logodnicul ei de la momentul respectiv și avocata sa, Adina Solomon, au fost intervievaţi de HRWF Int’lla Bucureşti pe data de 10 mai 2013.
28. S-a născut pe 13 septembrie 1986.
29. Puteţi vedea filmul în care a fost intervievată de Soteria Internaţional aici (17’02”)
30. Curtea Supremă a Suediei a organizat audierea lui M.D. și a altor persoane din Stockholm în cadrul analizei cererii României de a-l extrăda pe Bivolaru înapoi la București. Curtea Supremă de Justiție a refuzat cererea de extrădare și i-a acordat azil politic. De atunci, nu a existat nicio singură plângere împotriva sa în Suedia.
31. Stresată şi îngrozită, MD, minoră la acea vreme, a fost interogată în lipsa avocatului și familiei ei.
32. Extras din decizia Curții Supreme din Suedia.
33. Avocata ei, Adina Solomon, a declarat pentru HRWF Int’l pe 10 mai 2013 că interceptarea telefonului a fost ilegală. Potrivit ei, mandatele pentru apelurile de interceptare a convorbirilor telefonice sunt autorizate în baza Legii nr. 51/1991 privind siguranța națională în timp ce Bivolaru este urmărit pentru infracțiuni de drept comun. Mai mult decât atât, avocatul lui Bivolaru a declarat că a obținut de la S.C. Vodafone SA informaţia că numărul de telefon care se presupune că a fost folosit de către Bivolaru a fost de fapt o cartelă în sistem de abonament pe numele Visterneanu Lăcrămioara, o practicantă yoga, iar al doilea număr de telefon presupus a fi fost folosit de către M.D. a fost o cartelă preplătită care nu permite identificarea persoanei care a folosit-o.
34. D.C. a fost intervievată de HRWF Int’l în Bucuresti pe data de 10 mai 2013.
35. Clozapina este un medicament antipsihotic atipic folosit în tratamentul schizofreniei şi uneori este folosit în afara indicaţiilor de pe etichetă, pentru tratamentul tulburării bipolare. A fost introdusă în Europa pentru prima dată în anul 1971, însă a fost retrasă de pe piaţă de către producător în anul 1975, după ce s-a descoperit că producea agranulocitoză, o boală provocată de scăderea periculoasă a numărului de leucocite (celule albe), care duce chiar la moarte la unii pacienţi. În anul 1989, după ce unele studii au demonstrat că acest medicament era eficient în tratarea formelor de schizofrenie rezistente la tratament, Administraţia de control a Alimentelor şi Medicamentelor din SUA (FDA) a aprobat folosirea clozapinei strict pentru acest scop, cu condiţia de a supraveghea regulat numărul leucocitelor şi al neutrofilelor. În anul 2002, Administraţia de control a Alimentelor şi Medicamentelor din SUA (FDA) a aprobat folosirea Clozapinei cu scopul de a reduce riscul comportamentului suicidar la pacienţii cu schizofrenie. Clozapina este de obicei folosită ca ultima resursă pentru pacienţii care nu au răspuns la alte tratamente antipsihotice, din cauza pericolelor declanşării agranulocitozei, dar şi a costurilor ce implică efectuarea continuă de teste de sânge în timpul tratamentului. Pacienţii trebuie monitorizaţi săptămânal în primele şase luni. Dacă testele de sânge nu arată scăderi ale numărului de leucocite şi neutrofile, pacientul poate fi apoi monitorizat la fiecare două săptămâni, pentru încă alte şase luni. Ulterior, pacientul poate trece la monitorizarea la fiecare patru săptămâni. Clozapina are numeroase efecte adverse, printre care agranulocitoza, ocluzii intestinale şi convulsii. Adeseori cauzează şi alte efecte adverse mai puţin periculoase, cum ar fi hipersalivaţia şi creşterea în greutate. (Sursa: Wikipedia în lb. engleză).
36. Calificările primite între 1994-2003 au fost: 1994 (foarte bine), 1995 (bine), 1996 (foarte bine), 1997-1998 (bine), 1999-2003 (foarte bine). Sursa: probele anexate la plângerea lui P.I. la Consiliul pentru Combaterea Discriminării.
37. L.S.F. a spus HRWF Int’l pe data de 9 mai 2013 că acei huligani au fost plătiţi de un lider al mafiei din Bucureşti care era în relaţii cu SRI.
38. În anul 2005, acelaşi ofiţer superior a fost acuzat că ar fi fost implicat în transportarea şi cremarea trupurilor neînsufleţite a 40 de oponenţi ai regimului Ceauşescu, de la evenimentele din Timişoara, din decembrie 1989. Drept urmare a fost demis, iar ziarul Evenimentul Zilei şi-a intitulat numărul 3979 din 21 ianuarie 2005: „Poliţia lui Năstase – decapitată”.
39. Această femeie este intervievată în mod curent de mass-media din România şi din străinătate. Ea atribuie eşecul căsniciei ei învăţăturilor lui Gregorian Bivolaru despre sexualitate. Soţul ei a părăsit-o pentru o altă femeie, după 17 ani de căsătorie.