Minciuna în campania împotriva MISA

Analizând cu atenție campania de presă împotriva MISA, descoperim că în proporție de peste 99% ceea ce s-a scris despre MISA în presă este minciună, în sensul cel mai uzual al acestui cuvânt: minciuna este o afirmație care nu corespunde adevărului. Deci 99% din ceea ce s-a scris în presă despre MISA nu corespunde adevărului, fiind doar o înșiruire de minciuni. Partea interesantă însă este că toate aceste minciuni sunt convergente ca și sens, chiar dacă deseori ele nu sunt deloc coerente. Mai precis, toate minciunile despre MISA și toate minciunile despre Gregorian Bivolaru sunt în defavoarea acestuia și sunt genul de lucruri sau fapte sau subiecte care fac o impresie foarte proastă. Cu toată această polarizare evidentă, la o analiză atentă, vom remarca năucitoarea incoerență a acestor minciuni „convergente”: ele sunt de foarte multe ori contradictorii. Yoghinii au fost atacați pe tot felul de motive imaginare, fiind acuzați de multe ori simultan de aspecte care se bat cap în cap:

• homosexualitate (sic) și intoleranță față de homosexualitate;
• inovare (în ceea ce privește ideile yoghine) și copierea ideilor yoghine;
• faptul că practică înfometarea sau faptul că recomandă (în special femeilor) să se „îngrașe”;
• faptul că renunță la bunurile materiale, dar și de faptul că au mașini luxoase;
• au fost chiar și ziariști care i-au criticat pe yoghini pe ideea că ar consuma prea multă… bere fără alcool, deși nu beau băuturi alcoolice.

Pentru a ne croi drum în acest hățiș al neadevărurilor, avem nevoie de anumite repere „teoretice” clare. Căci marile adevăruri sunt simple, dar minciunile pot deveni teribil de complicate…

Forme ale minciunii, în contextul utilizării sale manipulative în dezinformare

Dacă adevărul este unic și, în general, simplu, minciuna în schimb are o mulțime de nuanțe. Iată cum poate fi folosită minciuna pentru a manipula informația, în acțiunile de dezinformare:

• amestecul savant de jumătăți de adevăr cu minciuni, primele determinând acceptarea celorlalte, și aceasta cu atât mai ușor cu cât opinia publică este neutră sau deja partizană;
• minciuna absolută, adesea eficace datorită enormității sale;
• contraadevărul, neverificabil datorită lipsei de martori;
• minciuna prin omisiune, în special aceea care neglijează să prezinte informația în tot contextul ei;
• valorificarea detaliilor, a faptului întâmplător în detrimentul esențialului estompat în mod savant;
• amestecarea faptelor, a opiniilor sau persoanelor echivalente, care, într-o 
anumită variantă, vor putea fi confundate cu ușurință folosind o ilustrare 
adecvată, chiar dacă este abuzivă;
• reminiscențe false sau comparații nejustificate;
• minciuna înecată într-un noian de informații, existând posibilitatea de a fi 
regăsită ulterior pentru a servi drept punct de referință;
• citate aproximative sau trunchiate;
• afirmații făcute pe un ton angelic, dezinvolt sau indignat;
• exagerarea apocaliptică a unui fapt accesoriu și fără importanță în numele 
unor principii morale;
• slăbirea adevărului printr-o prezentare sarcastică sau persiflatoare;
• etichetarea interlocutorului atribuindu-i o pretinsă apartenență la un 
anumit sistem de idei ce poate fi respins mai ușor decât discutarea în detaliu a argumentelor veritabile prezentate; 
 forma superioară a utilizării manipulative a minciunii rămâne însă spunerea adevărului lăsându- se să se înțeleagă că este minciună, sau negarea unei afirmații în așa fel încât interlocutorul să creadă că, de fapt, este aprobată de cel ce o formulează și o emite.

Câteva exemple de minciuni din campania de presă anti-MISA, cu evidențierea tipului fiecăreia

Enumerarea care urmează este destinată să ilustreze tipurile de minciuni de mai sus – ea este incipientă și orientativă, având în vedere volumul imens de minciuni vehiculate de presă la adresa MISA (la exemplele de aici se adaugă și cele prezentate deja mai sus).

• La sfârșitul lunii martie 2004, agenția de presă Mediafax a emis un comunicat conform căruia Gregorian Bivolaru ar fi dat în urmărire generală și în consemn la frontieră. Ştirea a fost difuzată obsesiv în presă în zilele următoare. Ea însă era falsă și a fost difuzată intenționat. Acesta este un exemplu de contraadevăr.
• În martie 2004 s-a răspândit în presă știrea că Radu Timofte (șeful SRI) ar face parte din MISA – tot un contraadevăr, pentru că acesta a jucat chiar un rol important în acțiunile împotriva școlii de yoga.
• În februarie 1995, mai multe ziare și posturi TV au vorbit despre faptul că „Gregorian Bivolaru se crede victima unui atentat al forțelor oculte”. El chiar a fost victima unui atentat criminal, conform unei expertize oficiale. După cum au prezentat știrea ziarele, putem vorbi fie de slăbirea adevărului prin prezentarea sa persiflatoare, fie chiar de spunerea adevărului lăsându-se să se înțeleagă că este minciună.
• În anii ’90 s-au publicat multe articole în care Gregorian Bivolaru era prezentat ca infractor – despre el se spunea doar că a fost arestat în timpul regimului comunist pentru fapte de drept comun și că a fost internat la spitalul psihiatric Poiana Mare. Minciuna prin omisiune (nu se vorbea deloc de activitatea lui ca profesor de yoga, nu se prezenta faptul că el a fost de fapt închis pentru că a continuat să predea yoga) le permitea jurnaliștilor să-l ipostazieze pe Gregorian Bivolaru ca un infractor de drept comun. 
 Tot în anii ‘90, în presă au apărut câteva articole care îl acuzau pe Gregorian Bivolaru că ar fi lăsat însărcinate mai multe adolescente! Dincolo de minciuna sfruntată, de o enormitate totală, să remarcăm că încă de pe atunci se încerca să i se însceneze lui Gregorian Bivolaru acuzația de „act sexual cu o minoră”.
• Afirmații precum acestea: „la cursurile de yoga sau la alte întâlniri ale yoghinilor au loc orgii sexuale”, „yoghinii se droghează” sunt toate minciuni sfruntate, absolute, eficace tocmai datorită enormității lor. Ele însă au fost repetate de atât de multe ori încât acum au devenit în percepția publică emblematice și definitorii pentru MISA.
• Un articol publicat de Curierul național în 2006 asociază MISA cu firma piramidală Delphin Internațional, în contextul în care se vorbește de faptul că 10 persoane cu funcții importante în această firmă sunt urmărite penal pentru fraudă. Asocierea este făcută pe baza faptului că întâlnirile celor de la Delphin Internațional se desfășoară pe „acorduri muzicale „mobilizatoare, asemănătoare celor de îndobitocire folosite de guru Bivolaru”. Aici se minte prin comparație nejustificată, care se adaugă insultei directe pentru a crea o imagine proastă despre MISA.
• Într-un articol publicat în săptămânalul Prezent tot în 2006, într-un studiu aparent serios despre impactul și influența tendințelor New Age în România, printre nenumărate alte detalii, se afirmă în mod mincinos că „yoghinii practicau în anii ‘90 sexul în grup, așa cum s-a decoperit în cadrul procesului Bivolaru”. Este vorba de o minciună strecurată într-un noian de informații, pentru a fi folosită ca referință ulterioară. Despre sex în grup a vorbit doar presa și nu a prezentat niciodată vreo dovadă.
• Lui Gregorian Bivolaru i s-au atribuit de-a lungul timpului sute de afirmații pe care el nu le-a făcut niciodată. Iată acum doar un singur exemplu, dintr-un articol publicat de revista Playboy la care ne-am mai referit și anterior: „potrivit documentelor vremii, Bivolaru s-a autointitulat „Guru”, reprezentantul lui Dumnezeu în teritoriu, persoana prin care Domnul Dumnezeu primește să ne slujească drept călăuză”. Documentele vremii sunt, desigur… ziarele, iar informațiile atribuite lui Gregorian Bivolaru sunt niște scorneli totale.

Toate aceste minciuni mai mari sau mai mici, mergând de la scorneli aparent inofensive până la mistificări de proporții, au contribuit la construirea tabloului aberant care este acum imaginea MISA în presă și în opinia publică. A fost nevoie de peste 20 de ani de campanie de dezinformare pentru aceasta, și nu s-a precupețit niciun efort.