#spălareacreierului

Episodul 3. Cui i-e frică de yoghini? Dar învățătura spirituală pe cine sperie? Rugăm jurnaliștii profesioniști și onești (fie ei și mai creduli) care îi deplâng pe ex-cursanții ce suspină că „se tem” să caute un exemplu, măcar o singură persoană care să fi fost victima răzbunării yoghine.

Episodul 2. „Victime” una și una. Care povestesc despre experiențe minunate, despre cât de mult le-a ajutat practica yoga, despre comunitatea care le-a primit cu iubire și fraternitate, despre faptul că au găsit răspunsuri la multe întrebări și că viața lor a căpătat un sens superior.

Deși discreditată, „spălarea creierului” revine în discuție de fiecare dată când forme noi și aparent inexplicabile de devieri creează o „piață” pentru explicații facile.

Episodul 1. „Privind retrospectiv” – un refren facil demn de Eurovision

Cercetătorii noilor mișcări religioase au reușit să marginalizeze teoriile „spălării creierului” în cazul religiei. Instanțele de judecată americane le-au dat dreptate.

Primii acuzați că ar fi folosit tehnici de „spălare a creierului” au fost comuniștii ruși și chinezi. Unii profesioniști în domeniul sănătății mintale au extins acuzația la religii.

CIA a crezut în propria propagandă și a încercat să „spele creierele" unor „voluntari" din Canada. Dar experimentul nu a funcționat conform așteptărilor.

Periodic, în cărți și în mass-media reînvie vechea discuție despre „spălarea creierului". Există o singură problemă în această privință: așa ceva nu există.