
Drept la replică pentru Lightbox Media LTD
24 March 2026Un comunicat de presă pertinent și grăitor pentru oamenii inteligenți
Documentarul „Twisted Yoga” este un exemplu de manipulare abilă, vicleană made in UK: au fost selectate doar relatări veninoase care confirmă concluzia deja prestabilită; au fost omise în mod evident orice opinii ce sunt contrarii; sunt expuse în mod perfid doar aspecte oarecum senzaționale, funeste, emoționale ce șochează publicul, ignorând sistematic contextul global; ba chiar reabilitează cu insolență instrumentul represiv sinistru al comuniștilor ce a fost Securitatea
Documentarul în 3 episoade difuzat pe Apple TV se vrea în mod parșiv imparțial, zice-se echilibrat, și rezultatul în aparență obiectiv al unei investigații jurnalistice de amploare, derulate în mai multe țări. Într-un mod paradoxal, disimulat, deși pretinde cu ipocrizie că demască manipularea din școlile de yoga membre Atman, este totuși mereu el însuși un exemplu de manipulare.
Prin tehnici ascunse ușor de recunoscut de către cei inteligenți – activarea emoțională fatidică, povești de tip „seducție și trădare”, mărturii nefaste selective, simplificări caricaturale, eliminarea contextului, cumul de acuzații fără o bază reală ce creează impresia înșelătoare a unor dovezi irefutabile, atmosferă manipulatoare și imagini care induc fie simpatie, fie dezaprobare, muzică dramatică etc. – documentarul manipulează publicul credul, naiv, distorsionând conform ”gândirii unice” concepte spirituale și reinterpretând fără nici o excepție experiențe personale reale, plăcute, în povești despre manipulare și abuz. În realitate „Twisted Yoga” nu este câtuși de puțin o investigație corectă, ci se dovedește a fi o narațiune dibaci construită pentru a conduce la o concluzie abjectă ce a fost anterior prestabilită.
Vizionarea atentă a acestui documentar ridică, pentru orice om inteligent, intuitiv și obiectiv, unele întrebări ce sunt de bun simț și evidente:
- De ce oare nu este deloc prezentată în documentar nici măcar o singură opinie contrară acestei perspective sumbre? În fond, MISA și celelalte școli Atman au avut de-a lungul timpului multe zeci de mii de cursanți. Dintre aceștia foarte mulți participă la respectivele cursuri în continuare, în ciuda denigrărilor flagrante constante din mass media și discriminărilor furibunde la care sunt adeseori supuși în societate. Cum este cu putință aici să se emită mereu ciudate judecăți de valoare cu privire la cursurile de yoga și la învățăturile spirituale – unele unice și revoluționare – ale acestor școli doar pe baza câtorva păreri ce sunt ostile și dușmănoase? Ar fi meritat desigur să fie cerute și ascultate, dacă nu părerile actualilor sau ale foștilor membri, măcar acelea ale unor cercetători recunoscuți și competenți.
- Ce anume a „investigat” Andreea Pocotilă și cum s-a documentat aceasta în arhivele Securității? Cu un efort minim ea ar fi găsit desigur cărțile profesorului și cercetătorului Gabriel Andreescu, „Reprimarea mișcării yoga în anii 80” (Polirom, 2008) și „MISA: Radiografia unei represiuni” (Polirom, 2013). Ar fi aflat, de asemenea adevărul (omis de ea) că Tribunalul București a emis sentința civilă nr. 1271/1.07.2011 prin care a recunoscut clar caracterul politic atât al celor două condamnări ale lui Gregorian Bivolaru din perioada comunistă (în 1971 și 1984), cât și aspectul șocant, cumplit, al internării sale forțate în sinistrul spital de psihiatrie de la Poiana Mare în 1989. Aceste precizări reale, firești, ar fi spulberat mitul fals al „trecutului infracțional”, care este un element important, dar mincinos al narațiunii. Oare ce este mai important pentru deontologia jurnalistică: documentarea minuțioasă, realizată cu o vădită rigoare științifică, ce a fost făcută de un cunoscut opozant al regimului comunist, sau dorința jalnică în fond, dincolo de aparențe, a unei jurnaliste de a deveni așa vedetă de film?
- Ne întrebăm, nu observă oare nimeni contradicțiile izbitoare care apar în relatările persoanelor intervievate? Fără a specula dacă faptele ce sunt descrise sunt reale sau nu, doar analizând afirmațiile din film, remarcăm imediat că pe de o parte aceste persoane deja știau că „în tantra inițierea sexuală [n.b. de fapt erotică] era o practică obișnuită” – și chiar au mărturisit că și-au dorit-o, ulterior, după ani de zile la fel de senin, pretind cum că ar fi fost manipulate să facă ceva ce nu-și doreau.
- Toți cei intervievați chiar povestesc cum au obținut multe efecte minunate în urma practicii yoga, spun că au avut experiențe spirituale profunde, și-au depășit anumite probleme și și-au anihilat traume. Nu este oare bizar să aflăm că aceeași învățătură ce a făcut mult bine la zeci de mii de oameni are când rezultate benefice, când rezultate nefaste – doar pentru câteva persoane? Merită să arătăm că răul nu face niciodată bine, iar binele nu face nicicând rău.
Pentru o perspectivă justă și cât mai corectă asupra subiectelor expuse, considerăm că sunt neapărat necesare câteva clarificări:
- Tehnicile străvechi ce sunt circumscrise „erotismului sacru”, ce a fost și încă este practicat de-a lungul istoriei în diverse forme și în multe țări, nu pot fi niciodată judecate într-un mod obtuz fără un minim efort de a le înțelege și nu este deloc cazul să fie pripit și în mod răuvoitor etichetate de cei necunoscători ca fiind deviante sau abuzive. Alegerea de a pune sau nu în practică fiecare dintre aceste tehnici aparține fiecăruia; la MISA nimeni nu a fost vreodată constrâns să facă ceea ce nu a vrut în prealabil. Acest aspect fundamental poate fi confirmat oricând de multe zeci de mi de persoane. Unele dintre aceste tehnici implică mereu efectuarea prealabilă în reciprocitate a unei consacrări mistice, iar atunci când o ființă umană nu primește apoi de la Dumnezeu un răspuns clar, afirmativ, pozitiv, refuză după aceea să realizeze mai departe respectiva tehnică ce presupune o inițiere ulterioară. Acest aspect este mereu esențial în cadrul acestor școli spirituale.
- Acuzațiile abile de manipulare și de presupusă supunere psihologică trezesc imediat indignarea publicului necunoscător și sunt mereu foarte convenabile pentru narațiune, chiar dacă sunt complet lipsite de fundament. La cursul de yoga se pune mereu un imens accent pe dezvoltarea discernământului personal, pe asumarea responsabilității depline și pe liberul arbitru, iar conceptul în mod vădit pseudo-științific de „spălare a creierului” nu are deloc trecere decât în mass-media și mai nou este inclus într-o altă formă în legislația franceză. Adeseori acest concept a fost în mod repetat respins atât de instanțe, cât și de comunitatea științifică internațională.
- Producătorul Lightbox Media Ltd a trimis în luna aprilie 2025 o serie de întrebări biroului de presă MISA, la care apoi a primit răspunsuri foarte clare, detaliate, ce au fost în plus însoțite de anumite materiale ce erau și sunt mereu de natură să lămurească unele concepte și idei spirituale ce sunt deocamdată mai puțin familiare. În mod bizar și tendențios, toate răspunsurile noastre au fost cenzurate și au fost în mod ciudat rezumate în numai 5 rânduri în finalul documentarului, atunci când deja concluzia sugerată într-un mod perfid și manipulativ de producător era de mult trasă. Acum este deja evident pentru noi că intenția acestor întrebări nu a fost deloc de a obține adevărate informații clarificatoare, ci doar de a oferi o vagă acoperire formală în fața legii.
- Agnes Arabela Marques, ce a fost intervievată în documentar, a fost deja implicată în procesul în care Gregorian Bivolaru și alți 21 de practicanți yoga au fost acuzați în România de trafic de persoane, fiind în final toți achitați în 2021, după 17 ani de procese ce s-au desfășurat în două cicluri procesuale distincte. Toate acuzațiile ce au fost aduse de Agnes în acest film au fost deja integral respinse în mod definitiv de Tribunalul și de Curtea de Apel Cluj, care în plus i-a respins pe bună dreptate și cererea unor pretinse daune morale. De altfel, acolo Agnes nici nu s-a prezentat niciodată în fața instanței pentru a fi legal audiată, dar totuși a preferat să dea mincinoase interviuri „picante” în mass-media și a ales să speculeze în mod fals, dar constant postura avantajoasă de inventată victimă pentru a obține celebritate și profit material.
- Gregorian Bivolaru a fost condamnat în România în 2013 pentru un presupus act sexual cu o minoră, dar presa omite de fiecare dată două „detalii” esențiale: cum că așa-zisa victimă a negat constant existența acestei fapte, acuzând procurorii că i-au smuls declarația respectivă prin amenințare, șantaj și o mare presiune. În plus, s-a omis să se menționeze că Gregorian Bivolaru a fost în prealabil achitat și pe fond, și în apel, dar cu toate acestea sentința a fost casată de Curtea Supremă, care l-a condamnat ulterior fără să-l audieze nici măcar o dată.
- Miranda, intervievată și ea în documentar – unde inițial afirmă „știam că va fi o inițiere sexuală”, afirmă că ulterior s-a simțit „forțată” – este actualmente parte într-un proces penal în care cere despăgubiri uriașe, iar aici postura ce o avantajează mult de „victimă” în acest documentar este pentru ea foarte profitabilă.
- Tehnicile care implică folosirea inclusiv terapeutică a urinei sunt în realitate – în ciuda prejudecăților prostești și a ridiculizării publice – mereu prezente în tradiția străveche yoga și ayurveda. Ele sunt documentate de multe mii de ani în străvechiul tratat Damar Tantra sub numele de Shivambu și sunt ceva curent în multe terapii naturale occidentale eficiente. Fiecare om are mereu dreptul la părerea proprie, dar este incorect și tendențios să faci în mod pripit judecăți de valoare bazate doar pe propria ignoranță. În plus, este cel puțin răuvoitor și nedeontologic să speculezi cu viclenie ignoranța publicului pentru a-i provoca astfel uriașe reacții emoționale fără să adaugi măcar o singură frază explicativă. Cei care veți avea vreodată curiozitatea să introduceți cuvântul cheie „urinoterapie” în mai multe limbi de mare circulație, veți avea imensa surpriză să constatați existența a peste 2 000 000 de relatări referitoare la efectele terapeutice ale urinei, pe care le-a mărturisit cu curaj chiar și Mahatma Gandhi.
- Unele afirmații din acest film frizează ridicolul gigantic și minciuna insolentă, cum ar fi cea referitoare la practica magiei negre, care în mod evident și viclean are ca unic scop demonizarea uriașă a lui Gregorian Bivolaru și stigmatizarea insidioasă a școlilor de yoga. Dacă s-ar practica într-adevăr magia neagră, așa cum a scornit în mod cretin acest documentar, cum se explică totuși faptul evident pentru toată lumea că niciunul dintre dușmanii săi mereu plini de ură inclusiv ai acestei școli nu a pățit niciodată nimic?
- În privința mișcărilor spirituale neconvenționale, ceea ce face jurnalismul „echilibrat și obiectiv” în goana după click-uri și audiență este să prezinte, mereu și mereu, o viziune stranie unilaterală și total incorectă, abuzând fără temei real de eticheta înfricoșătoare de „sectă”, fabricând felurite acuzații mincinoase fără pic de acoperire și promovând titluri senzaționaliste, afectând în felul acesta în mod grav, răutăcios și iresponsabil viețile unor oameni care sunt însă „vinovați” doar de a avea alte opțiuni de viață care îl vizează în mod vădit pe Dumnezeu și care prin alegerile lor au o orientare diferită de majoritatea.
- Anumite cuvinte precum „victime” și „supraviețuitori” sunt folosite cu o mare superficialitate și larghețe, inclusiv de ofițerul francez intervievat. Dar iată că iar se omit din nou, în mod tendențios, dar convenabil, tocmai faptele. Dintre cele peste 90 de persoane care se aflau în casele percheziționate la data de 28 noiembrie 2023, nici măcar una nu a declarat că s-ar fi aflat acolo împotriva voinței ei sau că ar fi fost vreodată abuzată în vreun fel. Toate aceste persoane s-au considerat însă pe bună dreptate victimele brutalității poliției, care, în mod paradoxal, a tratat presupusele „victime” mai rău ca pe traficanții de droguri. Argumentul abracadabrant al poliției, dar și al tuturor activiștilor „anti-secte”, că „victimele” nu realizează că sunt „victime” pentru că ar fi fost supuse „controlului mental” și „sugestiei psihologice” este însă un exemplu zguduitor, incontestabil de gândire circulară ce este deja cunoscut în psihologie drept self-sealing interpretation – o interpretare pripit etichetatoare, dar definitivă ce este însă perfect „etanșă” la orice argument. Această convingere dementă reînvie sub o altă formă o mentalitate stalinistă ce era curent folosită în anchetele ordonate de Stalin. O asemenea explicație nu poate fi în niciun fel contestată/respinsă, deoarece orice dovadă adusă care o contrazice este automat și implicit reinterpretată drept o irefutabilă confirmare.
Nu ne propunem să analizăm documentarul respectiv în cele mai mici detalii bizarii, șocante, care transpar pentru cei inteligenți cu o conștiință ageră, însă concluzia ce se degajă este evidentă. Pretinzând cu viclenie că demască presupusa manipulare din cadrul școlilor de yoga afiliate Atman, documentarul acesta este un exemplu insidios și elocvent al modului în care poți manipula opinia publică superficială, naivă, credulă, dacă ai buget.
Biroul de presă MISA
2 aprilie 2026

