Actualitate

Parafrazând un bine-cunoscut proverb, am putea spune că gura presei doar pământul o astupă. Câteodată CNA-ul sau tribunalul, dar mai rar. Iar gura sacului o legi, dar a satului niciodată.

Taina dezvăluită a aspectelor care conferă o incontestabilă unicitate Şcolii de Yoga MISA

Cam așa stă treaba cu „Liberté, égalité, fraternité”. Dacă s-au făcut abuzuri la București, de ce să nu se facă unele „chic” și la Paris?

Activitatea prodigioasă a acestei școli a fost propusă spre a figura în „Cartea Recordurilor Guinness” (Guinness World Records), faimoasa enciclopedie planetară a realizărilor spectaculoase, dar și a performanțelor neobișnuite.

Dacă presa are „mărturii cutremurătoare” de la sute de „victime”, de ce la poliție sau la parchet sau la alte instituții competente nu există sute de plângeri?

Cum majoritatea oamenilor mai degrabă cred într-o minciună mare, decât într-una mică, presa repetată la nesfârșit aceleași grozăvii absurde până când acestea devin „adevărul”.

Sperăm că oamenii inteligenți vor observa cum narațiunea din presă se repetă periodic și cum s-a creat deja un pattern.

„Où sont les victimes?” Unde sunt așa-zisele „victime” ale lui Gregorian Bivolaru, domnilor jurnaliști și polițiști? Păi nu sunt, că de fapt nici n-au fost vreodată.

Posibil ca instanța să fi taxat mai mult lipsa de respect a lui Mihai Șoica față de un act de justiție (mai precis sentința de achitare a celor 21 de yoghini acuzați pe nedrept) și mai puțin elucubrațiile din articol, cert este că hotărârea instanței confirmă că mult-invocata libertate de exprimare a presei ar trebui să aibă niște limite, cum este de altfel firesc într-o lume normală.

Cea mai recentă „ocazie” pentru mass-media de a târî iar prin noroi cursanții și numele acestei școli a „apărut” recent și a fost alimentată, din păcate, și de o gafă de proporții a Parchetului.