Când justiția vede just, dreptatea nu se lasă așteptată

Ziarul Evenimentul Iași a fost sancționat pentru publicarea cu bună știință a unor informații false și denigratoare despre Gregorian Bivolaru și MISA

Prostul obiceiul al presei de a relua aceleași și aceleași afirmații mincinoase la adresa lui Gregorian Bivolaru și MISA pentru a atrage cititorii avizi de scandal scapă de multe ori nesancționat. Sub pretextul că „interesul public” permite ca libertatea de exprimare a jurnaliștilor să aibă limite mai laxe, unele derapaje scandaloase sunt tratate de justiție cu mult prea multă permisivitate. Iar această toleranță față de minciuna intenționată, de calomnii, de insulte și denigrări este considerată de unii drept o „invitație” la perpetuarea prostului obicei mai sus menționat. Și în plus le permite unor pseudo-jurnaliști – care în loc de fapte prezintă păreri subiective, în loc de analize pertinente emit injurii și clișee disprețuitoare, în loc de documentare fac apel la generalizări sau inventează fapte inexistente – să invoce mereu și mereu în apărarea lor faptul că sunt „informații cunoscute de toată lumea”, despre care „presa a scris în nenumărate rânduri”. Ce le lipsește cu adevărat acestor pseudo-jurnaliști, mai mult decât informațiile corecte și documentarea adecvată, este buna-credință. Se mai îndoiește cineva că jurnalismul de azi are mai curând scopul de a influența decât de a informa?

Din fericire, există și judecători care nu închid ochii la excesele justificate de pretextul stereotip ca servind „interesului public” și la scuzele jurnaliștilor că nu au inventat nimic, ei doar au preluat ce au scris alți colegi de breaslă. Un astfel de judecător a decis luna aceasta că Ziarul Evenimentul Iași, autointitulat „Liderul presei regionale din România” (modestia nefiind o calitate apreciată în redacția respectivă) se face vinovat de defăimare și în consecință l-a condamnat la plata unor daune morale.

Pornind de la o știre despre un presupus trafic de minori de care era acuzată o firmă de modelling din Iași, autorul articolului, Dan Constantinescu, a considerat că ar fi o idee bună – în lipsa altor idei, care ar fi implicat un complicat proces de gândire – să capteze atenția cititorilor prin folosirea abuzivă, mincinoasă și denigratoare a numelui profesorului de yoga Gregorian Bivolaru, precum și a Școlii de yoga MISA, nefiind sigur care dintre ele ar avea priză mai mare la public…

Articolul „Desant al procurorilor DIICOT la sediul Kasta Morrely” publicat în data de 10 noiembrie 2022 pleacă – teoretic – de la un comunicat DIICOT, a cărui citare îi oferă autorului credibilitate. Doar că intertitlul folosit ulterior nu mai are legătură nici cu realitatea, nici cu conținutul respectivului comunicat. Or, după cum arată studiile și afirmă chiar manualele de jurnalism, dintr-un articol cititorii își amintesc cel mai adesea doar titlul, eventual subtitlurile, intertitlurile și fotografiile. De multe ori nici nu mai citesc conținutul efectiv al articolului, iar dacă îl citesc, el „se șterge” destul de repede din memorie (cea pe termen scurt, că în memoria pe termen lung rareori mai ajunge).

Iar Dan Constantinescu nu știe el prea multe despre cazul ce face obiectul articolului său, dar ceva știe sigur: titlurile și subtitlurile „vând”! De aceea, fără legătură cu comunicatul organului de urmărire penală și fără legătură cu conținutul unui alt articol din 2020, pe care îl citează vag (fără a-i da titlul) drept „sursă” a calomniilor și insultelor pe care le proferează, declară ritos: „Bolea, asimilat cu Gregorian Bivolaru”. Într-un mod șmecheresc și ipocrit, evitând să-și asume paternitatea acuzațiilor și insinuărilor pe care le face, se folosește și de titulatura de „guru”, pe care presa o folosește în mod peiorativ și la adresa lui Gregorian Bivolaru, și la adresa altor persoane (în general acuzate de fapte cu tentă sexuală, adevărate sau nu), pentru a cimenta în conștiința cititorilor, atâția câți o avea, legătura dintre Gregorian Bivolaru și presupusul traficant de minori din Iași.

Autorul reia unul din leit-motivele de mare „succes” în presa românească, și anume presupusele orgii sexuale, despre care toată lumea „știe”, dar nimeni nu le-a văzut vreodată, sau cel puțin nu la MISA. Deși este deja de notorietate că, atât în perioada comunistă, cât și după 1990, Gregorian Bivolaru a fost permanent monitorizat de autorități și de serviciile secrete, supraveghere care nu a avut niciodată ca rezultat descoperirea vreunei „orgii”. Iar alte două acuzații aflate în topul preferințelor jurnaliștilor și speculate și de autorul sus-menționatului articol au fost în mod clar și fără echivoc demontate de instanță, în urma unor procese îndelungate.

(1) Acuzația de trafic de minori care i-a fost adusă de procurori lui Gregorian Bivolaru în anul 2004 a fost respinsă de Tribunalul Sibiu prin decizia din 23 aprilie 2010 care a dispus achitarea acestuia, decizie de achitare menținută și în apel de către Curtea de Apel Alba Iulia, și în recurs de către Înalta Curte de Casație și Justiție.

(2) Acuzația de trafic de persoane a avut aceeași soartă, Gregorian Bivolaru fiind achitat în anul 2015 de Tribunalul Cluj, pe motiv că faptele nu există. În 2020, după ce Parchetul a cerut rejudecarea cauzei, s-a dispus încetarea procesului penal ca urmare a intervenirii prescripției, decizia rămânând definitivă în anul 2021. În ciuda faptului că unii au interpretat în mod tendențios această soluție, speculând că instanța nu ar fi reconfirmat în al doilea ciclu procesual nevinovăția lui Gregorian Bivolaru și a celorlalte persoane acuzate pe nedrept, ci doar ar fi constatat împlinirea termenului prescripției răspunderii penale, nevinovăția este confirmată și de decizia instanței de a respinge ca nefondate cererile de despăgubiri civile ale așa-ziselor părți vătămate, cereri care nu sunt influențate de intervenția prescripției răspunderii penale și pe care instanța este obligată să le soluționeze.

Cum ambele acuzații s-au dovedit nefondate, fiind invalidate de instanțele de judecată, informație disponibilă public cu o minimă documentare, analogia făcută de Dan Constantinescu este vădit denigratoare și calomnioasă, fiind o faptă ilicită pe care iată că instanța ieșeană a sancționat-o. Instanța a considerat, în acord cu Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei (în rezoluția nr. 1003/1993 privind etica ziaristică) că știrile trebuie să fie corecte, iar opiniile trebuie să fie oneste. În plus, „Știrile de presă trebuie difuzate cu respectarea adevărului numai după ce au fost efectuate verificările de rigoare”. Par niște reguli simple și de bun simț, nu-i așa? Nu pentru toată lumea, se pare. Sau să fie din cauză că interesele financiare ale companiilor de presă, dorința lor de a înregistra profit prin orice mijloace sunt mai importante decât adevărul și obiectivitatea?

Articole recomandate