M-am liniştit brusc şi foarte umilă am rostit interior: „Doamne, Tu m-ai adus aici, facă-se Voia Ta.” Am simţit atunci o stare foarte puternică de pace, de iubire de DUMNEZEU, de resorbţie.
Am regăsit apropierea şi dialogurile, bunătatea şi sinceritatea şi la colegii de la Timişoara unde, invitat de iubita mea, am participat la primul meu Revelion yoghin.
Iubirea ce o simţeam mă copleşea, eram fericită, zburam toată ziua plină de energie, mă simţeam fermecătoare, fascinantă, misterioasă, puternică, invincibilă.
Bucuria, fericirea, beatitudinea erau atât de mari încât mă cutremurau până în adâncul fiinţei și stare de sacralitate extraordinară m-a invadat atunci, un fel de „mysterium tremendum”, cum spunea Jung.
Punctul culminant al meditaţiilor pe care le realizam atunci a fost o viziune care mi-a marcat complet viaţa: la un moment dat, acea prezenţă sfântă pe care o simţeam a făcut ca întreaga mea fiinţă să se cutremure.
Aş vrea să relatez despre o experienţă uluitor de frumoasă pe care am trăit-o în cursul ultimei iniţieri primite, în mantra Marii Puteri Cosmice Matangi.
În octombrie 2001 m-am hotărât să efectuez un tapas de adorare a Marilor Puteri Cosmice, cu o durată de zece luni, astfel încât fiecăreia să îi consacru câte o lună de practică spirituală.
Identificarea perfectă a inimii mele cu inima Ghidului spiritual mi-a dat o împlinire atât de mare, încât am intrat într-o stare de resorbţie în Vidul Beatific.
Cursurile scrise de Grieg combină cunoştinţe din diferite tradiţii spirituale, ce au fost strânse într-o impresionantă sinteză şi care subliniază aspectele practice şi aspectele comune tuturor căilor spirituale.
În mai 2006, nefiind încă înscrisă la curs, am participat la tabăra de la Herculane. Acea perioadă şi acel loc înseamnă pentru mine deschiderea unui nou drum.