Un chip strălucitor de diamant ce mă privea… era îngerul meu

Îngeraşii ne răspund spontan la toate întrebările şi dorinţele noastre de bun simţ, inteligente şi integrate în armonia Divină.
Noi trebuie să facem un mic efort: să ne branşăm cu inima în inima Tatălui Ceresc, plini de umilinţă şi iubire. Astfel îi putem cunoaşte pe mesagerii Săi.

1. Era o iarnă ca-n poveşti. Ninsese zile în şir. Totul era acoperit de zăpadă albă, pufoasă şi strălucitoare ce avea binişor peste un metru înălţime. Am ieşit să mă plimb. Pe trotuare erau cărări înguste cât să treacă o persoană. Pe străzi, utilaje de deszăpezire. Treceam pe lângă un părculeţ. La o distanţă de aproximativ 50 m am văzut un câine mare alb. A început să sară prin zăpadă, distanţa dintre noi devenind din ce în ce mai mică. Mi-era groază şi atunci am simţit spontan cum mă resorb în inimă. Am închis ochii şi m-am abandonat voinţei lui Dumnezeu. O stare de pace, linişte, căldură, mi-a cuprins întreaga fiinţă. Nu se mai auzea niciun zgomot. Am deschis ochii şi am văzut în faţa mea un bărbat tânăr de o frumuseţe angelică. Avea părul blonduţ uşor ondulat până la umeri. Purta veşminte luminoase prea subţiri pentru gerul de afară. Erau -26ºC. Eram uimită de acea apariţie şi trăiam plenar momentul prezent. Fără întrebări, fără nelinişti, fără frică. Mi-a luat mâna dreaptă. Ce atingere suavă şi delicată! Apoi a început să mângâie câinele cu mâna mea. Îmi vorbea în universul meu lăuntric şi îmi spunea că trebuie să fiu curajoasă, liniştită, umilă, plină de iubire şi recunoscătoare faţă de Dumnezeu, să nu îmi fie frică de câini pentru că ei sunt inteligenţi şi fideli. Trăiam toate stările simultan – curaj, linişte, umilinţă, iubire, recunoştinţă – într-o continuă uimire. I-am mulţumit în gând fiinţei de lumină pentru ajutorul acordat, am ridicat ochii spre el şi… Fulgi mari de zăpadă se topeau pe obrajii mei îmbujoraţi. Am privit în jur… utilajele de deszăpezire lucrau de zor, oamenii treceau pe lângă mine privindu-mă miraţi. Câinele alb m-a privit în ochi şi s-a îndepărtat sărind peste nămeţi.

2. În urmă cu câteva zile, am văzut în camera mea o fiinţă transparentă, strălucitoare ca un diamant mângâiat de razele soarelui care mă privea şi mă veghea. Eram pe punctul de a adormi şi am deschis ochii atunci când am văzut-o. Deşi era noapte, camera mea era luminată. Am privit-o câteva minute. Era la o înălţime de aproximativ 70 de centimetri faţă de sol într-o postură ca şi cum ar fi fost aşezată pe un scaun. S-a ridicat apoi de pe acel scaun invizibil şi s-a topit în nemărginire.

3. Azi, 30.10.2009, am vorbit cu îngeraşul meu păzitor şi l-am rugat să mă ajute într-o situaţie delicată. Trebuia să merg la o prietenă la o anumită oră iar eu eram în imposibilitatea de a ieşi din casă. Nu aveam cum să anunţ că nu pot veni. Într-un timp foarte scurt am fost anunţată de prietena mea că doreşte să lăsăm pentru altă zi întâlnirea noastră. Mi-a menţionat că va merge în schimb la un film despre îngeri. Am simţit mângâierea îngeraşului meu păzitor şi i-am mulţumit cu drag şi recunoştinţă pentru ajutorul său.

D. M. anul 18 yoga, Bucureşti