Editor

Fără teoria pseudo-științifică privind „spălarea creierului”, întreaga narațiune din „Twisted Yoga” se prăbușește.

Foștii membri „apostați” au dreptul să-și exprime nemulțumirile, iar mărturiile lor ar trebui analizate cu atenție. Dar sunt ei întotdeauna credibili?

Formula clasică: o „sectă” sinistră, un investigator eroic, o urmărire palpitantă peste granițe și o revelație finală care leagă totul într-un scenariu de Netflix. Dar realitatea, ca de obicei, este mai complicată, mai ciudată și mult mai puțin fidelă structurii narative.

Segmentul dedicat României din „Twisted Yoga” dezvăluie deja părtinirea documentarului. Acesta prezintă doar versiunea anti-Bivolaru a faptelor, chiar și atunci când hotărârile judecătorești o contrazic.

Producția a confundat repetiția cu rigoarea, unanimitatea cu adevărul și spectacolul cu ancheta. Pe scurt, a fost o ocazie ratată.

Mass-media nu este o instanță judecătorească, iar jurnaliștii nu sunt judecători

Să aplaudăm integritatea unui judecător care a refuzat să se lase influențat de ideologie sau emoții şi să rezistăm tentației de a rescrie istoria de dragul unui titlu de ziar. Odată ce s-a făcut dreptate, merită să ne amintim de ea.

Mass-media creează un climat de suspiciune și ostilitate care duce uneori la crime motivate de ură și la acte de violență mortale, chiar și în Europa.

În cazurile de defăimare, există întotdeauna o indicație clară care e partea câștigătoare: Ministerul Afacerilor Interne a fost obligat să plătească despăgubiri Martorilor lui Iehova, și nu invers.