Twisted TV: Cum a denaturat un documentar adevărul. 1. MISA în România

de Massimo Introvigne şi Rosita Šorytė

Un serial Apple TV care îl atacă pe Gregorian Bivolaru și mișcarea sa ajunge chiar să reabiliteze celebra Securitate a lui Ceaușescu.

Partea 1 din 4

Un documentar previzibil: „Twisted Yoga” și-a decis concluziile din start

Pe 16 februarie 2026, unul dintre noi (Introvigne) a primit un e-mail de la Vince Calvi, manager senior la compania care producea un documentar intitulat „Twisted Yoga”. Calvi a solicitat un interviu, insistând că documentarul va analiza „acuzațiile contestate” în mod imparțial, fără a „trage concluzii”, evitând „povestirile senzaționale de tip true-crime” și „punând accentul pe echilibru”. Cam o duzină de scuze nesolicitate într-un e-mail scurt. Cu peste patruzeci de ani de experiență în confruntarea cu mișcările anti-secte deghizate în jurnalism „echilibrat”, Introvigne a vizionat trailerul, a simțit că ceva nu era în regulă și i-a răspuns pe 19 februarie printr-un mesaj de două rânduri: „Pare exact genul de proiect la care NU vrem să participăm.”

Cum era de așteptat, a avut dreptate. Seria în trei părți „Twisted Yoga” de la Apple TV nu se concentrează pe echilibru, ci urmărește să tragă concluzii senzaționale. Nu abordează probleme generale din cadrul comunității de yoga, ci un grup specific, MISA, Mișcarea pentru Integrarea Spirituală în Absolut, al cărui fondator, Gregorian Bivolaru, se află în prezent în închisoare în Franța, în așteptarea procesului. Introvigne a scris singura analiză academică de amploare despre acest grup.

„Twisted Yoga” este interesant. Ne arată clar cum sunt create poveștile senzaționale din mass-media anti-secte. De asemenea, confirmă unele detalii despre cazul MISA din Franța pe care le bănuiam anterior și care s-au dovedit acum a fi adevărate.

Vom explora modul în care „Twisted Yoga” revizuiește originile MISA în România, cum a luat naștere cazul francez, perspectivele unor femei care îl acuză pe Bivolaru și poziția poliției franceze specializate antisecte.

Când propaganda comunistă devine sursă jurnalistică

Cu ajutorul unei jurnaliste românce ostile față de MISA, documentarul prezintă inițial problemele juridice ale lui Bivolaru din perioada României comuniste a lui Nicolae Ceaușescu. Poziția ei este că dosarele infamei miliții a lui Ceaușescu – Securitatea – ar trebui considerate ca fiind adevărul absolut. Ea sugerează, de asemenea, că este prima care le-a consultat recent. Dar nu este adevărat. Cercetători români precum Gabriel Andreescu au studiat aceste dosare mai bine de 20 de ani.

Jurnalista explică faptul că Bivolaru a fost arestat în tinerețe, nu pentru că preda yoga, ci pentru că achiziționase materiale pornografice din străinătate. Ea afirmă că a fost închis „pentru că deținea și distribuia materiale pornografice” şi subliniază că „Nu a fost închis pentru că era practicant de yoga. Asta reiese din dosare [Securității].”

Evident, regimurile totalitare includ rareori în dosarele lor faptul că au arestat disidenți pentru opiniile lor. Disidenții sunt adesea „găsiți” în posesia unor imagini pornografice sau droguri, o practică în continuare în vigoare în Rusia de astăzi, reflectând obiceiuri înrădăcinate în perioada sovietică. Ceea ce „Twisted Yoga” nu precizează însă este că, așa cum a documentat Andreescu, „materialul pornografic” pe care Securitatea pretinde că l-a găsit în posesia lui Bivolaru consta în câteva numere din Playboy și în cartea respectabilă a ezoteristului italian Julius Evola, „Metafizica sexului”.

Jurnalista acceptă, de asemenea, ca adevărată evaluarea psihiatrilor Securității, care l-au trimis pe Bivolaru la faimosul azil de la Poiana Mare: el a fost, spune ea, „supus unui examen psihiatric, care arată că nu are capacitatea mentală de a-și evalua propriile acțiuni, propriile fapte”. Problema este că „diagnostice” similare au fost date mai multor disidenți politici, care au ajuns, de asemenea, la Poiana Mare.

Faptul că acuzațiile Securității împotriva lui Bivolaru au fost fabricate nu este doar opinia cercetătorilor. El a fost reabilitat oficial printr-o sentință a Secției a III-a Civilă a Curții de Apel din București, la 1 iulie 2011. Instanța a examinat atât acuzațiile de pornografie, cât și evaluarea psihiatrică şi a concluzionat că adevăratul motiv al condamnării sale a fost faptul că regimul dorea „să-i discrediteze și să-i distrugă” pe cei cu opinii dizidente. Instanța a citat mai multe declarații din dosarele Securității care afirmau că activitățile lui Bivolaru trebuiau oprite din cauza naturii lor „oculte”, „mistice” și pentru că el critica regimul și „atrăgea adepți”. Hotărârea din 2011 și documentele la care face referire sunt complet ignorate de „Twisted Yoga”. Este de-a dreptul incredibil că, în 2026, unii oameni încă apără Securitatea, dosarele și metodele sale.

Jurnalista pro-Securitate prezintă, de asemenea, în „Twisted Yoga” propria sa versiune a raidului din 2004 din România. Ea omite să menționeze că Biserica Ortodoxă și mass-media desfășuraseră o campanie împotriva ideilor și practicilor „eretice” ale lui Bivolaru timp de aproximativ zece ani înainte de raid. Încă de la începutul anilor 1990, sesiunile de yoga MISA din toată România erau întrerupte, poliția interoga practicanții de yoga, iar unii și-au pierdut locurile de muncă. Serviciile secrete române au monitorizat MISA încă din 1997, susținând că reprezenta o amenințare la adresa securității naționale.

Între realitate și narațiune: raidurile din 2004 în „Twisted Yoga”

Ostilitatea oficialilor și a mass-mediei față de MISA a atins apogeul odată cu raidurile din 18 martie 2004, pe care poliția română le-a numit „Operațiunea Christ”. Jandarmi mascați și forțe speciale, înarmați cu mitraliere și pistoale Makarov, însoțiți de procurori și camere de televiziune, au spart ușile și au intrat simultan, la ora 7 dimineața, în 16 ashramuri MISA din toată România. Principalele canale de televiziune au preluat declarația oficială, susținând că „astăzi, la ora 7:00 dimineața, poliția a desfășurat cea mai mare operațiune împotriva drogurilor și traficului de persoane din istoria post-revoluționară a României”. Aceasta ilustrează raidurile militarizate făcute dimineața asupra „sectelor”, așa cum sunt studiate într-o carte de Susan Palmer și Stuart Wright. Aceste raiduri servesc de obicei mai mult ca spectacole decât ca măsuri eficiente de aplicare a legii, întărind vigilența societății împotriva „sectelor” și semnalând intoleranță. Ca în multe cazuri similare, nu s-au descoperit droguri, iar raidul a adus prea puține dovezi substanțiale împotriva MISA.

În „Twisted Yoga”, jurnalista relatează că poliția a găsit persoane minore victime ale traficului de persoane și că Bivolaru a avut relații sexuale cu acestea. Documentarul include mărturia lui Agnes Arabela Marques (născută Mureșan), la care vom reveni ulterior în această serie. Agnes afirmă că a întreținut relații sexuale cu Bivolaru la vârsta de 15 ani și 6 luni și, deși susține că nu dorește să dezvăluie multe detalii, ajunge să facă exact asta. Documentarul nu menționează că Bivolaru nu a fost niciodată condamnat în România pentru presupusa relație sexuală cu Agnes sau pentru trafic de persoane. În procesul de trafic din 2021 de la Curtea de Apel din Cluj – pe care Bivolaru și MISA l-au câștigat – judecătorii au constatat că Agnes nu a furnizat dovezi care să susțină acuzațiile sale.

Prin decizia Curții Europene a Drepturilor Omului „Amarandei și alții împotriva României” din 26 aprilie 2016, 26 de membri ai MISA care au fost maltratați în timpul raidului din 2004 au primit 291.000 de euro despăgubiri de la guvernul român. Decizia a stabilit că raidul s-a bazat pe dovezi insuficiente și că utilizarea excesivă a violenței fizice și psihologice a încălcat drepturile omului și demnitatea reclamanților. La 28 februarie 2017, în decizia „Bivolaru vs. România”, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a obligat România să-i plătească lui Bivolaru 6.980 de euro pentru detenția sa ilegală din 2004.

Când contextul lipsește: distorsionarea cazului Dumitru

Mădălina Dumitru

Jurnalista are dreptate când afirmă că Bivolaru a fost condamnat pentru o acuzație (fără legătură cu Agnes), dar nu oferă contextul complet. În toate procesele din România intentate împotriva sa, Bivolaru a fost condamnat o singură dată, pentru o presupusă relație sexuală cu Mădălina Dumitru, în vârstă de 17 ani. Nu folosim termenul „presupusă” din cauza unei prejudecăți pro-Bivolaru, ci pentru că însăşi Curtea Supremă a Suediei, atunci când i-a acordat azil politic în 2005, a concluzionat că el nu a avut niciodată relații sexuale cu Dumitru și că acuzațiile au fost fabricate din motive politice.

Mădălina Dumitru avea 17 ani în perioada presupusei relații, vârsta consimțământului în România fiind de 15 ani. Bivolaru nu a fost condamnat pentru viol asupra unei minore, ci pentru abuzul de poziție în cadrul unei relații profesor-elev, întrucât Curtea Supremă de Justiție din România a considerat în 2013 că a fi profesor de yoga echivalează cu a fi profesor de școală, chiar dacă Dumitru a declarat că nu a participat niciodată la cursuri de yoga predate direct de Bivolaru.

În 2024, Mădălina a publicat o carte voluminoasă, în care a explicat că nu a fost abuzată de Bivolaru, ci de poliția și procurorii români, care au constrâns-o să semneze o declarație falsă. Ea a susținut că nu a avut niciodată vreo relație sexuală cu Bivolaru. Și-a confirmat versiunea într-un interviu pentru „Bitter Winter”.

Aşadar, segmentul dedicat României din „Twisted Yoga” dezvăluie deja părtinirea documentarului. Acesta prezintă doar versiunea anti-Bivolaru a faptelor, chiar și atunci când hotărârile judecătorești o contrazic.

Citiţi şi a doua parte a acestui articol

Articolul original în limba engleză este disponibil pe site-ul bitterwinter.org. Intertitlurile din traducerea în limba română aparțin editorului.

*****

Despre autor

Massimo Introvigne (născut pe 14 iunie 1955 la Roma) este un sociolog italian al religiilor. Este fondatorul și directorul general al Centrului pentru Studii privind Noile Religii (CESNUR), o rețea internațională de cercetători care studiază noile mișcări religioase. Introvigne este autorul a aproximativ 70 de cărți și a peste 100 de articole în domeniul sociologiei religiilor. A fost principalul autor al Enciclopediei religiilor din Italia (Enciclopedia delle religioni in Italia). Este membru al consiliului editorial al Interdisciplinary Journal of Research on Religion și al consiliului executiv al Nova Religio de la University of California Press. În perioada 5 ianuarie – 31 decembrie 2011, a fost „Reprezentant pentru combaterea rasismului, xenofobiei și discriminării, cu accent pe discriminarea împotriva creștinilor și a membrilor altor religii” al Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE). Din 2012 până în 2015 a fost președinte al Observatorului libertății religioase, instituit de Ministerul italian al Afacerilor Externe pentru a monitoriza problemele de libertate religioasă la nivel mondial.