Twisted TV: Cum a denaturat un documentar adevărul. 4. Fie „victime”, fie „spălați pe creier”

de Massimo Introvigne şi Rosita Šorytė

Nici măcar una dintre femeile „eliberate” de poliția franceză în 2023 nu a admis că a fost o „victimă”. Serialul Apple TV le-a ignorat.

Partea 4 din 4. Citiţi aici partea 1, partea 2 şi partea 3.

Franck Dannerolle. Captură de ecran.

Franck Dannerolle este un ofițer de poliție francez care ocupă funcția de șef al OCRVP (Office central pour la répression des violences aux personnes – Oficiul Central pentru Combaterea Violenței împotriva Persoanelor). El este adesea lăudat pentru rezultatele în lupta împotriva exploatării sexuale a copiilor, cu siguranță o activitate lăudabilă.

În „Twisted Toga” însă, el se dovedește a fi un adevărat adept al discreditatei teorii pseudo-științifice a spălării creierului, practicate, se presupune, de „secte” și „guruşi”. Faptul că un ofițer de poliție de rang înalt împărtășește prejudecăți grosolane împotriva sectelor este un motiv de îngrijorare.

De la propagandă la legislaţie: povestea din spatele mitului „spălării creierului”

Paradoxal, Franck Dannerolle oferă în documentar una dintre cele mai bune ilustrări ale stereotipului spălării creierului. „Toți guru-şii îți spun asta, că adepții sunt liberi. Nu au lanțuri la picioare, nu au lanțuri la mâini… Această lipsă de libertate se datorează faptului că există gratii în creier. Gratii pe care gurul le-a pus în mințile lor.” „În Franța (adaugă el) avem un dispozitiv specializat pentru a lupta împotriva infracțiunilor comise în mediile sectare. Și, de fapt, această noțiune de închisoare mentală pe care am dezvoltat-o în contextul devierilor sectare, știu că acest instrument este ceva specific Franței… Nu e vorba de o persoană care are o slăbiciune pentru că este bătrână sau bolnavă, ci pentru că a fost plasată într-o stare de sugestie psihologică. Treptat, prin anumite tehnici, închisoarea mentală va fi instaurată și va permite anihilarea liberului arbitru al victimei. Persoana își pierde liberul arbitru și acceptă să îndure lucruri pe care altfel nu le-ar fi acceptat niciodată.” Aceasta este o descriere standard a mitului „spălării creierului”, care a intrat în legislația franceză sub denumiri precum „abuz de slăbiciune” și „subjugare psihologică”.

Timp de secole, criticii doctrinelor sau practicilor religioase nepopulare sau neînțelese au susținut că adepții acestora trebuie să fi fost lipsiți de liberul arbitru printr-o forță externă misterioasă. Scriitorii romani i-au acuzat pe primii creștini de vrăjitorie; oficialii imperiali chinezi au spus la fel despre sectele religioase neautorizate; polemiștii medievali au reciclat acuzația împotriva grupurilor pe care le-au etichetat ca eretice; iar detractorii din secolul al XIX-lea ai Sfinților din Zilele din Urmă au insistat că nicio persoană rațională nu ar putea îmbrățișa mormonismul fără a cădea sub influența „mesmerică”. Ideologia modernă anti-secte a înlocuit vocabularul magiei cu vocabularul psihologiei.

După victoria lui Mao în China și Războiul din Coreea, agențiile de informații occidentale au speculat – fără bază științifică – că regimurile comuniste perfecționaseră metode de „conversie” coercitivă, iar termenul „spălare a creierului” a fost inventat nu de cercetători, ci de un jurnalist cu legături în serviciile de informații. Aceste teorii au intrat în discursul public prin relatări senzaționaliste, mai degrabă decât prin dovezi empirice, iar guvernul SUA a recunoscut ulterior natura lor speculativă și politică. Cu toate acestea, ele au devenit un tipar pentru afirmațiile ulterioare conform cărora noile mișcări religioase folosesc tehnici similare, chiar dacă instanțele și cercetătorii le-au respins în repetate rânduri.

Fără „spălarea creierului”, narațiunea din „Twisted Yoga” se prăbușește

În 1990, o instanță federală din SUA a concluzionat, în cazul Fishman, că „teoriile privind persuasiunea coercitivă practicată de sectele religioase nu sunt suficient de bine fundamentate pentru a fi admise ca probe în instanțele federale”, excluzând astfel mărturiile experților bazate pe astfel de modele. Jurisprudența europeană a urmat aceeași traiectorie. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a declarat în 2010 că „nu există o definiție științifică și general acceptată a ceea ce constituie «controlul mental»”. Curtea a remarcat că acele comportamente adesea citate ca dovezi ale coerciției – angajament puternic, respect față de lideri, viață în comunitate, prozelitism entuziast – sunt comune multor tradiții religioase. Curtea Constituțională italiană a abolit deja în 1981 infracțiunea din era fascistă numită „plagio” (similară cu „spălarea creierului”), deoarece aceasta nu avea validitate științifică și încălca libertatea religioasă.

Aceste precedente reflectă un larg consens internațional: acuzațiile de „subjugare psihologică” în contexte religioase sunt prea vagi, prea încărcate ideologic și prea ușor de folosit ca armă pentru a justifica intervenția statului. Ele permit autorităților să înlocuiască experiențele trăite de credincioși cu propriile judecăți de valoare, creând un standard dublu conform căruia se presupune că religiile dominante conving în mod legitim, în schimb religiile minoritare sunt prezumate vinovate până la proba contrarie.

„Twisted Yoga” se bazează în mare măsură pe ideea de „spălare a creierului”, la fel ca ofițerul Dannerolle – altfel competent, deoarece fără ea întreaga lor narațiune se prăbușește. Prima dificultate cu care se confruntă este că niciuna dintre femeile prezentate ca „victime” în documentar nu se considera astfel la momentul evenimentelor pe care le descriu. Sentimentul că au fost abuzate a apărut abia mai târziu, după expunerea la consiliere și literatură anti-secte.

Susținătorii acuzării vor argumenta, fără îndoială, că acest fenomen este ceva obișnuit în cazurile de viol, unde supraviețuitoarele pot avea nevoie de ani de zile înainte de a putea articula ce s-a petrecut. Este adevărat, dar la fel de adevărat este că victimele violului nu experimentează de obicei agresiunea ca pe o experiență spirituală profundă, și nici nu călătoresc voluntar pentru a se întâlni cu presupusul agresor după ce li s-a spus în avans că întâlnirea va implica un ritual erotic. Inițierile descrise de foștii membri MISA au avut loc într-un cadru de erotism sacru, care necesită o interpretare diferită. „Spălarea creierului” oferă o explicație convenabilă – deși inexactă: femeile „credeau” că au consimțit sau chiar că erau fericite deoarece aparent voința lor ar fi fost anulată. Abia mai târziu, odată ce li s-a spus că fuseseră manipulate, și-au reinterpretat experiențele ca fiind abuz.

O teorie discreditată: modul în care „spălarea creierului” persistă în narațiunile mass-media

Al doilea motiv pentru care documentarul și autoritățile franceze se bazează atât de mult pe „spălarea creierului” este chiar mai revelator și se referă la ceea ce „Twisted Yoga” evită în mod evident să menționeze. Spectatorilor li se spune în repetate rânduri că, pe 28 noiembrie 2023, poliția franceză a „salvat” zeci de femei care ar fi fost ținute captive de Bivolaru și MISA și care erau pe punctul de a fi violate. Cu toate acestea, niciuna dintre aceste femei nu apare în documentar. În schimb, programul prezintă doar martori apostați care au părăsit mișcarea cu ani în urmă. Femeile presupuse a fi „eliberate” în 2023 nu au păstrat tăcerea și nu erau inaccesibile. Paisprezece dintre ele au fost intervievate în 2024 de cercetătoarea canadiană Susan Palmer. Toate au dat aceeași declarație: nu fuseseră victime, nu fuseseră ținute împotriva voinței lor, călătoriseră în Franța de bunăvoie și fuseseră maltratate nu de MISA, ci de poliție și de procurori, care le-au presat serios să declare că au fost abuzate. Dar niciuna dintre „victime” nu a spus că ar fi fost în pericol, agresată sau violată. Peste douăzeci au depus ulterior plângeri în care susțineau că au fost abuzate de poliția franceză, nu de Bivolaru.

Acest fapt a pus autoritățile, producătorii documentarului și martorii aleși de ei într-o situație jenantă. Documentarul BBC „The Bad Guru”, deși părtinitor, a recunoscut cel puțin că niciuna dintre femeile „salvate” în 2023 nu s-a identificat drept victimă. „Twisted Yoga” omite complet acest aspect, dar lasă o justificare implicită între rânduri: dacă femeile neagă că sunt victime, trebuie să fie pentru că au fost „spălate pe creier”.

Așa cum a arătat cercetătoarea argentiniană María Vardé în analiza sa asupra unor cazuri similare din Argentina, această logică le conferă o putere extraordinară procurorilor influențați de ideologia anti-secte. Ea îi privează pe inculpați de orice apărare semnificativă și îi pune pe membrii mișcărilor religioase minoritare într-o poziție imposibilă. Dacă spun că sunt victime, acuzarea câștigă. Dacă neagă aceasta, mărturia lor este respinsă ca fiind produsul „spălării creierului”, iar acuzarea câștigă oricum.

Într-un documentar precum „Twisted Yoga”, în care jurnaliștii anti-secte și foștii membri apostați îndeplinesc efectiv rolul de judecător, juriu și călău, rezultatul este predeterminat cu mult înainte de genericul de final.

Articolul original în limba engleză este disponibil pe site-ul bitterwinter.org. Intertitlurile din traducerea în limba română aparțin editorului.

*****

Despre autor

Massimo Introvigne (născut pe 14 iunie 1955 la Roma) este un sociolog italian al religiilor. Este fondatorul și directorul general al Centrului pentru Studii privind Noile Religii (CESNUR), o rețea internațională de cercetători care studiază noile mișcări religioase. Introvigne este autorul a aproximativ 70 de cărți și a peste 100 de articole în domeniul sociologiei religiilor. A fost principalul autor al Enciclopediei religiilor din Italia (Enciclopedia delle religioni in Italia). Este membru al consiliului editorial al Interdisciplinary Journal of Research on Religion și al consiliului executiv al Nova Religio de la University of California Press. În perioada 5 ianuarie – 31 decembrie 2011, a fost „Reprezentant pentru combaterea rasismului, xenofobiei și discriminării, cu accent pe discriminarea împotriva creștinilor și a membrilor altor religii” al Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE). Din 2012 până în 2015 a fost președinte al Observatorului libertății religioase, instituit de Ministerul italian al Afacerilor Externe pentru a monitoriza problemele de libertate religioasă la nivel mondial.