Twisted TV: Cum a denaturat un documentar adevărul. 3. „Victimele”

de Massimo Introvigne şi Rosita Šorytė

Foștii membri „apostați” au dreptul să-și exprime nemulțumirile, iar mărturiile lor ar trebui analizate cu atenție. Dar sunt ei întotdeauna credibili?

Partea 3 din 4. Citiţi partea 1 și partea 2.

Indiferent dacă au fost sau nu recrutați de Hugues Gascan, „Twisted Yoga” prezintă experiențele unor foști membri „apostați” care au părăsit MISA și au acceptat să depună mărturie în procesul din Franța împotriva lui Bivolaru. Cuvântul „apostat”, apropo, nu este o insultă: este un termen introdus în secolul al XX-lea de renumitul sociolog american David Bromley pentru a desemna minoritatea foștilor membri ai unei organizații religioase care își dedică o mare parte din viață opoziției militante împotriva religiei pe care au părăsit-o. „Apostat” nu este un sinonim pentru „fost membru”, întrucât majoritatea foștilor membri nu sunt apostați.

Între celebritatea de tabloid și realitatea sălii de judecată: povestea lui Agnes Marques

Unele dintre „victimele” prezentate în „Twisted Yoga” sunt bine cunoscute și și-au spus povestea de mai multe ori deja. Am menționat-o pe Agnes Arabela Marques (născută Mureșan). Ea apare în „Twisted Yoga” cu dezvăluiri șocante despre Bivolaru: „Inițierea mea a avut loc la începutul anului 2000. Eu eram virgină. Nu vreau să dau foarte multe detalii despre inițierea mea, dar nu a fost absolut nimic așa foarte special. Nu am simțit nicio plăcere. Dimpotrivă. Țin minte că era patul plin de sânge, dar nu s-a supărat. Țin minte că la un moment dat îmi curgeau niște lacrimi. Aveam 15 ani și aproape 6 luni.”

Agnes Arabela Marques își promovează cartea „The Believer”. De pe rețelele de socializare.

Documentarul nu se oprește să explice cine este de fapt „Agnes”, deși spectatorii familiarizați cu peisajul media anti-secte ar putea s-o recunoască. În 2016, ea a lansat în Portugalia o carte intitulată „A Adepta” („Adepta”), o autobiografie semi-ficționalizată în care MISA și Bivolaru apar sub pseudonimele ușor de recunoscut „ASIM” și „Bregor Glav”.

În narațiunea respectivă, Marques se descrie ca intrând în grup la vârsta de 15 ani, având relații sexuale cu Bivolaru înainte de a împlini 16 ani și fiind trimisă ulterior în Japonia, unde a lucrat ca dansatoare la bară. Ea scrie că studentele afiliate MISA care lucrau în cluburile japoneze nu erau obligate în mod oficial să întrețină relații sexuale cu clienții, deși susține că unele dintre ele o făceau. În cele din urmă, spune ea, s-a îndrăgostit de un om de afaceri japonez bogat care a ajutat-o să realizeze natura „sectară” a mișcării, s-a căsătorit cu ea și i-a facilitat plecarea din ASIM (adică MISA). Versiunea portugheză a devenit „The Believer”, publicată în engleză în 2024.

Deși cartea este evident ficționalizată, activiștii anti-secte și tabloidele – în special în România – au tratat-o ca pe un adevăr documentat. Marques devenise deja o celebritate de mâna a doua în Portugalia în 2014, când a fost selectată pentru al cincilea sezon al emisiunii „Casa dos Segredos” („Casa secretelor”), un derivat al „Big Brother”. Ideea emisiunii era că fiecare concurent avea un secret pe care ceilalți trebuiau să-l descopere. „Secretul” lui Agnes era că fusese „răpită și supusă spălării creierului de o sectă”. De asemenea, ea a repetat povestea soțului ei japonez înstărit, acum decedat, care i-ar fi lăsat o moștenire substanțială, precum și povestea copilului pe care pretindea că l-a avut cu el.

Notorietatea ei în Portugalia a continuat să crească. A devenit o prezență constantă în tabloide, datorită carierei sale muzicale, relațiilor sale amoroase tumultoase cu diverse vedete și disponibilității sale de a poza semi-nud. Dar faima are două fețe. Aceleași tabloide care au făcut-o faimoasă au și investigat-o. Au relatat că soțul ei japonez, Katsuno Yasunori, era înstărit, dar nu milionar, și nu era tatăl copilului ei, care, de fapt, s-a născut dintr-o relație cu un partener iranian al japonezului. Banii pe care i-a primit par să fi provenit dintr-o înțelegere între Katsuno și iranian, care fuseseră asociați de afaceri. Un tabloid a susținut chiar că Marques a lucrat în industria pornografică, asta după ce a părăsit MISA.

Relatările tabloidelor – fie ele măgulitoare sau acuzatoare – necesită întotdeauna prudență. Această prudență a lipsit cu desăvârșire din presa românească, care a afirmat în mod repetat și incorect că Marques era responsabilă pentru trimiterea lui Bivolaru la închisoare. În 2013, „Evenimentul Zilei” a publicat un articol intitulat „Modelul care l-a băgat pe Bivolaru la închisoare”. În 2016, „Libertatea” a publicat un articol nesemnat în care o numea „Blonda care l-a înfundat pe Bivolaru! Guru a făcut-o sclava lui sexuală, ea l-a făcut… pușcăriaș”.

Documentele instanței arată că aceste afirmații erau pură ficțiune. Bivolaru a fost închis pentru cazul Dumitru discutat anterior în această serie; el nu a fost niciodată condamnat pentru că a avut relații sexuale cu Marques când aceasta era minoră. Implicarea ei în cazul de trafic de persoane de la Cluj a fost marginală, iar Bivolaru și MISA au câștigat în cele din urmă acel proces.

DIICOT (Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism) a încercat să folosească mărturia ei pentru a reformula acuzațiile de la Cluj din „trafic de persoane” în „trafic de minori”, pe baza afirmației ei că ar fi lucrat fără plată pentru MISA înainte de a împlini 18 ani, inclusiv în activități de videochat erotic. În 2021, Curtea de Apel din Cluj a declarat în mod explicit că Marques nu a furnizat dovezi convingătoare pentru acuzațiile sale.

„Twisted Yoga”, așa cum s-a menționat anterior, omite să spună că judecătorii români – în ciuda ostilității lor bine documentate față de Bivolaru – nu au considerat niciodată credibile acuzațiile lui Agnes. El nu a fost niciodată condamnat pentru vreo presupusă relație sexuală cu ea pe când era minoră.

Ashleigh Freckleton în „Twisted Yoga”. Captură de ecran.

E foarte posibil ca poveștile spuse de Marques să fi inspirat o altă participantă la „Twisted Yoga” și la reality show-uri, Ashleigh Freckleton, cunoscută din „Bachelor Australia”, care în 2021 a anunțat că și ea a „supraviețuit unei secte”. Ea a descris participarea la o tabără de yoga în România și apoi călătoria ei la Paris pentru o inițiere sexuală cu „guru”, pe care spune că a evitat-o. Deși nu a numit grupul, identitatea era evidentă. Gascan l-a recunoscut cu siguranță și afirmă că el a pus-o în legătură cu autoritățile franceze.

Consimțământ, așteptări și interpretări retrospective în „Twisted Yoga”

Spre deosebire de Agnes – ale cărei afirmații au fost infirmate de instanțele române – Ashleigh nu susține că ar fi avut relații sexuale cu Bivolaru. Nu afirmă nici că nu știa ce presupunea călătoria la Paris. În „Twisted Yoga”, ea povestește că i s-a spus că Bivolaru se ascundea deoarece era căutat de Interpol și că a înțeles pe deplin că inițierea urma să aibă un caracter erotic. „Eram complet fascinată de posibilitatea de a avea o experiență profund spirituală în timpul actului amoros”, spune ea.

La un moment dat s-a răzgândit și a decis să nu participe. Spectatorii s-ar putea aștepta ca „secta” să o fi constrâns să rămână. În schimb, ea relatează că i s-a „permis să plece”. I s-a cerut să semneze și să înregistreze o declarație prin care să confirme că nu a fost abuzată sexual – ceea ce, după propriile ei spuse, era adevărat. Se poate pune sub semnul întrebării valoarea juridică a unui astfel de document, dar precauția în sine nu era irațională.

Miranda Grace. Captură de ecran.

O altă martoră prezentată în documentar este Miranda Grace, deja cunoscută din podcastul BBC „The Bad Guru”, pe care Rosita Šorytė l-a analizat în 2025.

În „Twisted Yoga”, ea repetă că inițial i-a plăcut grupul și a apreciat învățăturile sale despre caracterul sacru al trupului. A călătorit în Franța știind că inițierea va fi de natură erotică. „Și iată că se ivea această oportunitate de a trece dincolo de satisfacție, un fel de fericire și iluminare absolută. Era o promisiune. Vei experimenta aceste aspecte și totul se va transforma”, își amintește ea.

Nu există niciun motiv să ne îndoim că Miranda interpretează acum experiența sa în mod negativ, chiar dacă recunoaște aspectele pozitive anterioare. Ritualurile erotice pot fi experimentate foarte diferit de persoane diferite. Unii studenți MISA s-au angajat – în privat – în activități erotice neconvenționale: filme pentru adulți, spectacole la festivaluri erotice, activități de audio și videochat erotic, precum și dans la bară în cluburi pentru bărbați.

Relatările Mirandei despre munca la videochat sunt deranjante, dar nu constituie dezvăluiri. Unul dintre noi (Introvigne) a discutat aceste practici în cartea din 2022 „Sacred Eroticism”, pe care studenții MISA înșiși au primit-o cu entuziasm. Cartea, disponibilă în engleză și accesibilă gratuit în franceză și italiană, situează aceste activități private ale unor cursanţi în cadrul unei strategii paradoxale de a pătrunde în lumea divertismentului pentru adulți pentru a-i introduce pe unii participanți în viziunea alternativă adusă de MISA asupra erotismului.

Când narațiunile servesc anumitor interese: o nouă perspectivă asupra „victimelor”

Vrem să fim foarte clari: dacă vreo femeie a fost constrânsă să participe la astfel de activități, cei responsabili ar trebui trași la răspundere. Însă până în prezent, niciun lider MISA nu a fost condamnat pentru astfel de infracțiuni, în ciuda acuzațiilor care există de zeci de ani. De asemenea, rămâne neclar dacă aceste activități au fost inițiative private ale unor membri individuali sau au avut legătură cu conducerea. Podcastul BBC l-a avut ca invitat pe Mihai Rapcea, descris în mod eronat ca fost avocat al lui Bivolaru, dar descris corect ca un oponent vehement al MISA. Întrebat dacă Bivolaru a fost implicat direct în afacerea cu videochatul – dincolo de faptul indirect că studenții care câștigau mai mult puteau dona mai mult – Rapcea a răspuns cu emfază: „Nu, nu, nu, nu. El se ocupa doar cu scrisul cărților, studiu și aventuri amoroase cu fete.”

„Twisted Yoga” îi prezintă pe martori ca victime. Membrii MISA pe care i-am intervievat, care îi cunoșteau personal, i-au numit „mincinoși” și au subliniat că unii dintre ei au anumite interese. Miranda solicită despăgubiri semnificative de la centrul britanic de yoga unde a avut acces la ideile lui Bivolaru. O altă „victimă” prezentată în „Twisted Yoga”, Bonnie, își câștigă existența predând terapia „yoni mapping” (terapia de cartografiere a yoniului) și metode de amplificare a plăcerii feminine. Ea recunoaște că aceste idei i-au venit după ce a primit primul masaj al yoniului la Templul Tantric din Copenhaga, unde lucrau unii cursanți și instructori MISA. Bonnie este acum în competiție cu MISA și are un interes personal în a o discredita, la fel ca unii dintre apostații finlandezi care îl acuză pe Bivolaru (dar nu apar în „Twisted Yoga”), conform anchetei regretatei Liselotte Frisk.

„Mincinos” este o etichetă morală fără mare importanță în științele sociale. Deși unii martori pot avea conflicte de interese, poveștile lor seamănă foarte mult cu cele ale unor membri ai unor „secte” care au fost deprogramați. Unii recunosc că au experimentat anumite forme de „terapie”, care i-au determinat să-și reinterpreteze experiențele drept abuzuri. De asemenea, ei recunosc influența puternică a lecturii literaturii anti-secte; Ashley menționează „o adevărată frenezie a lecturii”. Această influențare în direcția anti-secte i-a determinat să concluzioneze că au fost „spălați pe creier”.

Articolul original în limba engleză este disponibil pe site-ul bitterwinter.org. Intertitlurile din traducerea în limba română aparțin editorului.

*****

Despre autor

Massimo Introvigne (născut pe 14 iunie 1955 la Roma) este un sociolog italian al religiilor. Este fondatorul și directorul general al Centrului pentru Studii privind Noile Religii (CESNUR), o rețea internațională de cercetători care studiază noile mișcări religioase. Introvigne este autorul a aproximativ 70 de cărți și a peste 100 de articole în domeniul sociologiei religiilor. A fost principalul autor al Enciclopediei religiilor din Italia (Enciclopedia delle religioni in Italia). Este membru al consiliului editorial al Interdisciplinary Journal of Research on Religion și al consiliului executiv al Nova Religio de la University of California Press. În perioada 5 ianuarie – 31 decembrie 2011, a fost „Reprezentant pentru combaterea rasismului, xenofobiei și discriminării, cu accent pe discriminarea împotriva creștinilor și a membrilor altor religii” al Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE). Din 2012 până în 2015 a fost președinte al Observatorului libertății religioase, instituit de Ministerul italian al Afacerilor Externe pentru a monitoriza problemele de libertate religioasă la nivel mondial.