#SheToo: Experiența femeilor din MISA. 1. Cercetătoarea și yoghinele

de Susan J. Palmer

O cercetătoare a călătorit în România pentru a asculta poveștile spuse, cu propriile lor cuvinte, de femeile din Mișcarea de Integrare Spirituală în Absolut.

Partea 1 din 6.

Femei de la MISA în timpul unui workshop. Sursa: womenofspirituality.com.

În noiembrie 2023, poliția franceză a desfășurat mai multe descinderi militarizate în opt centre de retragere pentru meditație din Paris și Nisa. Aproximativ patruzeci de cursanți yoga ai Mișcării de Integrare Spirituală în Absolut (MISA) au fost luați la secțiile de poliție pentru interogatoriu. A urmat o avalanșă de articole în mass-media care s-au concentrat asupra yoghinelor cursante MISA.

Le Monde a afirmat că, în cadrul MISA, cursurile de Tantra Yoga „condiționau victimele să accepte relații sexuale, prin tehnici de manipulare mentală care urmăreau să elimine orice noțiune de consimțământ” și că „mai multe femei, de naționalități diferite, au declarat că au fost victime ale organizației MISA și ale liderului acesteia…. Femeile erau încurajate să accepte relații sexuale cu liderul grupului și să participe la practici pornografice, contra cost, în Franța și în străinătate”.

BBC News a declarat: „Poliția a găsit 26 de femei ținute… împotriva voinței lor”. Le Monde a adăugat că acestea erau „ținute în condiții deplorabile, atât în ceea ce privește spațiul, cât și igiena”.

De la raidul din 2023, fondatorul MISA, Gregorian Bivolaru, își așteaptă procesul într-o închisoare din Paris, fiind acuzat de viol, răpire, trafic de persoane și abuz de slăbiciune. Presupusele sale victime de sex feminin sunt prezentate în mass-media europeană drept adeptele spălate pe creier ale cultului, traficate ca prostituate în cadrul unei vaste operațiuni europene condusă de o „bande organisée” (bandă criminală) care operează sub acoperirea unei școli de yoga.

Dar cine sunt aceste femei? Care este rolul lor în MISA? Care este relația lor cu Bivolaru, mentorul lor spiritual? Și cum aplică învățăturile lui despre Tantra în relațiile și viața lor de zi cu zi?

Pentru a găsi răspunsurile la aceste întrebări, am călătorit în România. Între 3 și 16 iulie 2024, am realizat interviuri cu 39 de femei la școala de yoga MISA din București.

Rolul femeilor în noile mișcări religioase a fost subiectul tezei mele de doctorat. După ce am citit studiile academice despre MISA realizate de Gabriel Andreescu, Massimo Introvigne, Zdeněk Vojtíšek și Liselotte Frisk, mi-am dat seama că această mișcare ar fi un subiect de studiu fascinant pentru cercetătorii interesați de intersecția dintre religie, gen și sexualitate.

M-am adresat conducerii administrative MISA, care mi-a acceptat propunerea. Ei mi-au aranjat programul și au găsit un translator pentru cele câteva femei care nu vorbeau engleza sau franceza. De asemenea, au montat un aparat de înregistrare video, probabil pentru a se asigura că nimeni nu poate denatura informațiile transmise.

O critică adusă acestui proiect de cercetare ar putea fi faptul că nu a urmat procesul de eșantionare aleatorie. Toate femeile care au participat la aceste interviuri și-au exprimat o părere foarte favorabilă despre MISA și despre mentorul său spiritual, „Grieg” (Gregorian Bivolaru). Am vizitat cursurile de yoga și sala de yoga, iar cursanții care au acceptat să fie intervievați, au răspuns întrebărilor mele.

În apărarea acestei metode, ar putea fi remarcat faptul că mass-media și procurorul francez implicat în cazul împotriva lui Bivolaru s-au concentrat strict pe mărturiile a șapte femei care au raportat experiențe negative și au ales să ignore majoritatea cursantelor de yoga ale lui Bivolaru, care reprezintă aproximativ 60% din cei aproximativ 20.000 de cursanți MISA și ai federației internaționale ATMAN, din care acesta face parte.

Femei de la MISA/ATMAN. Sursa: womenofspirituality.com.

Mi s-a părut fascinantă această cercetare. Româncele pe care le-am intervievat erau frumoase, majoritatea cu piele deschisă la culoare, cu ochi căprui ovali și păr negru lung. Ca practicante de yoga, corpurile lor erau în formă și flexibile. Ca membre MISA, am presupus că erau vegetariene, nefumătoare și se abțineau de la alcool. Purtau haine extrem de feminine, care erau confortabile și fluide. Unghiile de la mâini și de la picioare erau lăcuite în culori pastelate. Majoritatea erau femei cu carieră, absolvente de studii universitare. Printre acestea se aflau patru psihologi, patru profesoare, cinci manageri, trei maseuze, două traducătoare, două economiste, două jurnaliste și un medic. Vârstele lor variau între 26 și 55 de ani.

Optsprezece dintre femei aveau 40 de ani, zece aveau 50 de ani, patru aveau 30 de ani, iar trei aveau 20 de ani. Multe practicau yoga încă de la începutul anilor 1990, când Bivolaru și-a lansat școala de yoga. Și fiecare femeie era o practicantă experimentată pe calea sacră și etică a „continenței erotice amoroase”.

Înainte de a începe interviurile, am încheiat un acord de consimțământ verbal cu fiecare femeie, filmat, în care am promis să îi protejez anonimatul și să respect liniile directoare ale comisiei de etică a cercetării din Canada. În transcrierea interviurilor lor, am urmărit să păstrez izul românesc, ușor stângace al narațiunii lor în limba engleză, pe care am găsit-o destul de fermecătoare.

Scopul acestui articol nu este dezbaterea acuzațiilor împotriva lui Gregorian Bivolaru și a grupului său de apropiați sau contestarea afirmațiilor de abuz din partea foștilor membri. Mai degrabă, scopul meu este, pur și simplu, să investighez și să descriu rolurile și experiențele femeilor în cadrul MISA, pe baza datelor colectate în timpul proiectului meu de cercetare, și să analizez cultura erotismului sacru din cadrul MISA, în contextul dual al studiilor anterioare „de gen” privind noile mișcări religioase și al studiului tendințelor spirituale în mișcarea feministă.

MISA este atât o școală de yoga, cât și o religie. Dar ar putea fi descrisă și ca o „subcultură” spirituală cu propriile sale roluri de gen, unice, bazate pe abordarea sacră a lui Bivolaru privind sexualitatea. Iar după o săptămână de interviuri unul după altul, am început să detectez în relatările acestor femei caracteristicile unui fel de „spiritualitate feministă”.

Dar trebuie remarcat faptul că femeile pe care le-am intervievat nu se auto-identificau drept „feministe”. Ele au manifestat foarte puțin interes pentru această importantă mișcare culturală. Câteva dintre ele au respins mișcarea feministă pentru că „urăște bărbații”, iar „femeile încearcă să fie bărbați”. Cu toate acestea, multe dintre ele au susținut că au găsit putere, sens și autodeterminare ca femei – ceea ce cercetătorii feminismului numesc „empowerment” – prin afilierea lor la MISA, urmând calea tantrică a continenței erotice amoroase. Din acest motiv, pare adecvat să analizăm aceste relatări în cadrul teoriilor feministe privind femeile în cadrul religiei.

Articolul original în limba engleză este disponibil pe site-ul bitterwinter.org.

*****

Despre autoare

Susan J. Palmer este profesor afiliat la Departamentul de Religii și Culturi al Universității Concordia din Montreal. De asemenea, ea conduce proiectul „Children on Sectarian Religions and State Control” de la Universitatea McGill, susținut de Consiliul de Cercetare în Științe Sociale și Umaniste al Canadei (SSHRC). Este autoarea a 12 cărți, printre care The New Heretics of France (Oxford University Press, 2012).