Gregorian Bivolaru a câștigat încă un proces împotriva unui ziarist mincinos. Presa se preface însă într-un mod ridicol că nu înțelege mesajul instanței.

După cum ne-am obișnuit deja, o mare parte a mass-mediei, mincinoasă sau avidă de un senzaționalism ieftin, și-a făcut un jalnic obicei din a prezenta trunchiat, tendențios, ba chiar mincinos cam tot ceea ce are legătură cu această școală de yoga ezoterică integrală, MISA, și în special cu mentorul spiritual al acesteia, profesorul de yoga Gregorian Bivolaru. Indiferent de subiect, de obicei mass-media ajunge la sex, sex și iar la sex (la fel cum ajungea mereu la castravete personajul celebrei scenete adaptate după I. L. Caragiale), aceasta și pentru că se știe că ”sexul vinde”. La fel cum deja se știe că mai mult de jumătate dintre cititorii unui articol rămân doar cu ceea ce citesc fugitiv în titlu și eventual cu pozele. Tocmai de aceea de multe ori titlul nici măcar nu mai are legătură cu conținutul, dar dacă le reproșezi acestor jalnici lefegii cum că nu redau corect informațiile, ei pretextează cu un rânjet insolent și viclean că au scris undeva jos într-un colț câteva informații sărăcăcioase, așa că susțin cum că nu pot fi învinuiți că nu ar fi „corecți”.

În ianuarie 2020, la finalizarea procesului maraton de la Tribunalul Cluj în care Gregorian Bivolaru și alți 20 de instructori și practicanți yoga au fost acuzați pe nedrept de un așa-zis trafic de persoane, ziaristul clujean Mihai Victor Șoica s-a gândit să scrie și el un articol pe site-ul Evenimentul zilei (autodeclarat ”Cel mai bun portal de știri”; cel puțin, în mod inconștient, au simțul umorului). După cum probabil vă amintiți, decizia finală a Tribunalului Cluj după rejudecarea procesului a fost aceeași, întocmai precum la „prima judecare”, pronunțată în 2015: toți cei 21 de practicanți yoga acuzați pe nedrept au fost achitați; în plus, pentru unele acuzații aberante s-a constatat prescripția și de asemenea au fost integral respinse toate cererile de daune morale ale așa-ziselor „victime” și pseudo „părți vătămate”.

De această dată, trebuie să recunoaștem că – neavând încotro – majoritatea celor care au scris despre acest subiect au prezentat destul de adevărat – mai mult sau mai puțin sec, dar cel puțin obiectiv – decizia instanței. Mihai Victor Șoica a fost însă printre puținii jurnaliști care au luat în derâdere această hotărâre și, sub pretextul penibil cum că „informează opinia publică”, a profitat de ocazie pentru a arunca zdravăn cu noroi în Gregorian Bivolaru și în Școala de yoga MISA. Iar aceasta s-a petrecut încă din titlu, care ar fi fost necesar și logic să se refere la rezultatul procesului, în schimb Mihai Șoica a ales anapoda să informeze cititorii cum că „Yoghinele din Misa aveau reclamații privind potența lui Bivolaru. ‘Nu era bun la pat’.” Nu vom reda conținutul articolului, care amestecă de fapt cu insolență calomnii vulgare cu așa-zise informații halucinante (ireale!!) despre spiritism (!?!), haremuri (inexistente!) și o fantasmagorică exploatare sexuală, încercând să insinueze prostește cum că de fapt cei acuzați ar fi totuși vinovați, dar procesul s-a lungit atât de mult (din cauza cui?!) încât iată că faptele s-au prescris. (Nu putem trece mai departe fără să subliniem că tocmai procurorii, îndârjiți la culme, au fost cei care au lungit inutil procesul, fiind conștienți că pentru unele din așa-zisele acuzații va interveni prescripția, dar paradoxal pentru ei această soluție era clar preferabilă unei achitări care ar fi dovedit fără echivoc „subțirimea” extremă a dosarului fabricat la comandă politică cu atâta efort steril în ani de zile.)

Cu privire la Mihai Șoica, considerăm că nu este lipsit de relevanță faptul că tocmai confrații săi jurnaliști i-au dedicat acum câțiva ani un articol, intitulat ”Jurnalistul șantajist”, care începea astfel: „Mihai Șoica nu este, nu a fost niciodată și nici nu va fi jurnalist. El este trompeta procurorilor, judecătorilor, securiștilor pe nou și a oricui va dori să dea un ban și să-și rezolve problemele prin intermediul unei așa-zise prese, presă care-l conține cu titulatura de jurnalist pe acest Mihai Șoica.”

Revenim la articolul din ianuarie 2020; constatând reaua voință și tendențiozitatea acestui jurnalist care a depășit cu mult limitele – de altfel laxe – ale „libertății de exprimare” permise profesiei sale, Gregorian Bivolaru și Asociația MISA i-au dat în judecată atât pe Mihai Șoica, cât și Editura Evenimentului și Capital S.R.L., în calitate de deținător al site-ului evz.ro. Pentru că societatea respectivă se afla la acel moment în insolvență, după ce mai intrase și ieșise din insolvență și anterior (”Cel mai bun și mai insolvent portal de știri”), Gregorian Bivolaru și MISA au decis să renunțe la acțiunea împotriva societății, dar totuși au continuat-o pe cea împotriva jurnalistului. Desigur, conform legii, acesta avea ulterior posibilitatea să se îndrepte împotriva ziarului care i-a publicat articolul, pentru a răspunde în solidar.

Judecătorii clujeni au analizat faptele, au audiat martori, au cerut clarificări suplimentare, iar în final au decis că reclamația era îndreptățită și au hotărât ca Mihai Șoica să plătească daune morale (o sumă modică de altfel) atât lui Gregorian Bivolaru, cât și Asociației MISA. Am putea spune, cu alte cuvinte, că instanța l-a taxat în mod just pe acest jalnic jurnalist pentru lipsa sa de respect cu care a tratat o decizie judecătorească, care nu poate fi luată în derâdere de presă și adusă în derizoriu după interesele unuia sau altuia (sau, eventual, după cum li se comandă din culise).

Decizia instanței în acest dosar a fost făcută publică în data de 3 martie 2022. Imediat au apărut reacțiile, mai întâi pe gazetadecluj.ro, apoi informația a fost preluată de alte câteva site-uri, inclusiv de evz.ro, cel de la care a pornit totul. Și de această dată, ca nu cumva să strice „tradiția” dezinformării, mesajul a fost prezentat tot denaturat. Citind aceste articole mincinoase, manipulative, rămâi cu impresia falsă cum că de fapt Gregorian Bivolaru și MISA au renunțat complet (nu se știe de ce…) la acțiunea judecătorească, inclusiv la cea împotriva ziaristului, și totuși judecătoarea a decis, așa de capul ei, deși nimeni nu i-a reclamat nimic, să îl condamne pe sărmanul jurnalist Mihai Victor Șoica la plata unor daune morale meritate.

Absurdul hilar al unei astfel de afirmații nu pare să deranjeze pe niciunul dintre semnatarii acestor penibile articolașe submediocre. Nu doar gândirea critică le lipsește complet acestor așa-ziși jurnaliști (în plus cam agramați), ci și capacitatea de a citi și de a înțelege just un text simplu. De exemplu, Răzvan Robu, autorul primului articol pe această temă, apărut pe gazetadecluj.ro, afirmă cu un cretin aplomb cum că „justiția clujeană stă cu lupa pe ziariștii clujeni și îi arde serios la buzunare”… „în condițiile în care atât Bivolaru cât și reprezentanții MISA au renunțat la cererea de chemare în judecată depusă împotriva ziaristului”. Deși, culmea contradicției, citatul extras de pe portalul instanțelor de judecată, ce este inclus și în acel articol, spune clar: „[instanța] ia act de renunțarea la judecarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamanții M.I.S.A. și Bivolaru Gregorian în contradictoriu cu pârâta Editura Evenimentului și Capital S.R.L., societate aflată în insolvență, prin administrator special M V.” În traducere pe limba acestor jurnaliști prostălăi, MISA și Gregorian Bivolaru au renunțat DOAR la acțiunea împotriva societății comerciale, care oricum era în insolvență.

Răzvan Robu urmărește sărmanul să se facă de râs cu orice preț și adaugă că „Motivul procesului a fost că ziaristul clujean a obținut o serie de declarații de la membrii MISA care spuneau că Gregorian Bivolaru nu ar fi fost ‘bun la pat’.” În primul rând, ziaristul ce este supranumit pe bună dreptate „trompeta procurorilor” nu a obținut – el personal – nicio declarație de la nimeni, ci a obținut niște informații din dosar și a mai preluat sniște minciuni de pe alte site-uri (care se citează unul pe altul, ca dovadă supremă a „adevărului” celor prezentate de ei) ce difuzează felurite informații la fel de false și de calomnioase. În al doilea rând, motivul procesului nu au fost declarațiile cuiva, fie ele reale sau abil inventate, ci s-a referit doar la tendențiozitatea și modul incorect, ba chiar abject prin care opinia publică a fost „informată” (de fapt dezinformată!) despre un fapt obiectiv: o decizie judecătorească luată la finalul unui proces lung și complex.

Răzvan Robu continuă cu încă o afirmație care îi dovedește completa ignoranță și o imensă rea-voință, repetând o parte dintre afirmațiile din articolul care l-a adus pe Mihai Șoica în fața judecătorilor: „Magistrații au constat că Bivolaru a fost judecat până când faptele s-au prescris, astfel că nu a mai putut fi condamnat.” Ne scuzați că ne repetăm, domnule Robu, unele fapte s-au prescris, este adevărat (dar iată că ați uitat că nu erau deloc prescrise în 2015, când toți cei din dosar au fost achitați, iar apoi procurorii au cerut rejudecarea), însă celelalte nu, iar pentru acestea judecătorii i-au ACHITAT pe toți cei acuzați în acest dosar.

Nu mai analizăm articolele de pe celelalte câteva site-uri care au preluat acest subiect, fiind în mod penibil destul de asemănătoare și mincinoase. Îl mai menționăm doar pe cel din Evenimentul zilei, articol jalnic care este la fel de aiuritor, de incoerent și de nedocumentat. Autoarea articolului, Antonia Hendrik, o altă jurnalistă „cu potențial”, trâmbițează în mod idiot în titlu „Justiția obligă un jurnalist să îi plătească zeci de mii de lei lui Bivolaru! Acesta renunțase la chemarea în instanță a ziaristului”. Oare nici această domnișoară „ziarist” nu a citit pe portalul instanțelor rezumatul deciziei despre care vorbește, rezumat care totuși nu numără mai mult de 14 rânduri? Sau dacă l-a citit, ne întrebăm, chiar a înțeles ceva din el? Și restul articolului demonstrează cu prisosință că ea nu s-a informat nici măcar cinci minute cu privire la acest proces sau cel puțin la procesul de așa-zis trafic de persoane, ce a fost judecat timp de 17 ani la Cluj. Nu ne mai mirăm că domnișoara „ziarist” nărod scrie, fiind o năucă de fapt, când Gregorian Bivolaru, când Gabriel Bivolaru –  cu referire bineînțeles la profesorul de yoga, nu la binecunoscutul delapidator de bănci.

Concluzia? Pentru noi toate acestea nu mai sunt deloc o surpriză, ci numai o nouă confirmare. Presa românească, sau cel puțin o mare parte a acesteia, refuză cu încăpățânare să îl trateze corect pe Gregorian Bivolaru și nu vrea să admită nici în ruptul capului cum că acesta are vreodată dreptate, nici măcar atunci când o instanță judecătorească afirmă în mod ferm acest lucru negru pe alb. Din fericire, adevărul cel adevărat (gol goluț!!!) nu a avut, nu are și nici nu va avea vreodată nevoie de confirmări din partea mass-mediei – nici a celei din România, nici a aceleia de prin alte părți.