Dezvăluiri din culisele procesului de la Cluj

Dezvăluiri edificatoare din culisele procesului de la Cluj, în care 12 cursanți au consimțit să facă jocul murdar al unor procurori corupți, acceptând să acuze pe nedrept oameni nevinovați pentru a obține – zice-se drept pretinse despăgubiri halucinante – sume imense de bani sau o faimă stranie

Episodul 5 – Micul Iuda reprofilat în ”ghid turistic”

Visând la o ”reconversie profesională” profitabilă, Simion Lupescu a vrut să dea lovitura, dar nu cu 30 de arginți, ci cu… 7 miliarde!

Am arătat deja anterior cum au fost rând pe rând dejucate până la urmă manevrele mizerabile ale procurorilor ce au urmărit să îl acuze pe nedrept pe Gregorian Bivolaru și alți 20 de cursanți și instructori de yoga. Adevărul cel adevărat a triumfat însă, chiar dacă procesul a durat 17 ani, și răul intenționat de acești foști cursanți scelerați și lipsiți de scrupule se va întoarce după cum merită prin intermediul karma-ei pe care și-au făcut-o.

Pentru că multă lume s-a întrebat și încă se mai întreabă – fiind nedumerită – cum a fost posibil ca felurite fapte limpezi precum lumina zilei să fie răstălmăcite, astfel ca munca voluntară în ashram să devină sinonimă cu „traficul de persoane”, pentru ca apoi unii cursanți și instructori plini de dăruire să fie anapoda etichetați drept „grup infracțional organizat”, astfel ca valori morale și spirituale autentice să fie apoi terfelite, pentru ca o școală de yoga să fie acoperită cu noroi, iar niște oameni complet nevinovați să-și riște chiar libertatea, ne propunem să dezvăluim mai ales pe baza faptelor edificatoare (într-o serie de articole) câte ceva despre profilul moral al acestor foști cursanți (pe care nu îi putem numi yoghini) ce au acceptat să fie „cozile de topor” ce au fost și încă mai sunt folosite de forțele oculte malefice care de zeci de ani încearcă iar și iar cu disperare să-l reducă la tăcere pe profesorul de yoga Gregorian Bivolaru și urmăresc să înăbușe această mișcare spirituală „periculoasă” în viziunea lor dementă mai ales prin capacitatea ei de a trezi conștiințele adormite în această epocă în care spiritualitatea autentică este desconsiderată, este batjocorită, în timp ce materialismul dur pare să triumfe, chiar dacă zilele îi sunt deja numărate.

Continuăm această serie de articole cu un personaj care a reînviat, într-o variată modernă, o povestire biblică familiară – la fel ca Iuda cu 2000 de ani mai devreme, el și-a vândut Ghidul spiritual și colegii de curs pentru un pumn de arginți. Simion Lupescu, mai bine cunoscut drept Simi, a început să practice yoga, tânăr și plin de aspirație, în toamna anului 1994. De bunăvoie și nesilit de nimeni a ales să locuiască într-un așezământ spiritual, denumit uneori și ashram, pentru a beneficia de ambianța spirituală și a practica yoga împreună cu alți aspiranți animați de dorința unei transformări spirituale accelerate. S-a implicat treptat în activitățile așezământului și ale școlii, cu multă dăruire chiar, după cum afirmă cei care l-au cunoscut. Treptat a ajuns să petreacă mult timp în preajma Ghidului spiritual, ajutându-l la diferite activități administrative, îndeplinind sarcini de curier, de șofer etc., în funcție de necesități și de disponibilitate.

Privind retrospectiv acum, la 18 ani de la teribilele evenimente din martie 2004, care l-au forțat pe profesorul de yoga Gregorian Bivolaru să părăsească țara pentru a căuta protecția statului suedez, sunt mulți cei care ar fi apreciat această șansă rară: să ai posibilitatea de a petrece atât de mult timp în preajma Ghidului spiritual, de a beneficia în mod direct de sfaturile și ghidarea lui, de a învăța câte ceva observându-l sau interacționând cu el inclusiv în acțiunile comune, aparent banale, de zi cu zi. Și totuși, într-o bună zi – ca să folosim o expresie uzuală, deși numai ”bună” nu se poate numi – Simi a decis să lase tot în urmă și să plece, aproape pe furiș, de lângă Ghidul spiritual, din așezământ și de la școală. Odată plecat, a ajuns destul de repede pe lista celor pe care Parchetul îi ”vâna” pentru a-i convinge să dea declarații false, încriminatoare, împotriva lui Gregorian Bivolaru și a cui s-o mai putea dintre instructorii și cursanții școlii noastre. Vom reveni imediat asupra ”colaborării” reciproc avantajoase dintre Simi și Parchet, dar întâi să vedem cum a fost posibil ca aspirantul devotat să devină un mic Iuda contemporan.

Știm cu toții că yoga poate face adevărate minuni, cu o singură condiție: să o practici. Din acest punct de vedere, din păcate Simi nu a reușit să fie la înălțimea șansei care i s-a acordat. Practica lui spirituală lipsea aproape cu desăvârșire, mânca mult, deși era supraponderal (ceea ce i-a agravat problemele de sănătate pe care le-a invocat cu tupeu în câteva declarații), nu ținea post, nu lua remedii, era leneș, chiar tamasic, în schimb era guraliv, lăudăros, își găsea mereu justificări când greșea sau pur și simplu își ascundea direct greșelile. (Fapt anecdotic, dar real, într-o zi îi ducea Ghidului său spiritual o caserolă cu sarmale, pe care din greșeală a scăpat-o pe jos în fața blocului. Netulburat, a adunat sarmalele de pe jos și le-a pus înapoi în caserolă, ducându-i-o destinatarului care îl aștepta amuzat – văzuse puțin mai devreme de la fereastră întreaga scenă).

În plus, după cum mărturisea Simi însuși celor apropiați, nu avea o stare foarte bună din punct de vedere psiho-emoțional. Departe de noi intenția de pune la îndoială existența extratereștrilor sau dreptul lor de a contacta pe cine doresc, cu atât mai puțin de a nega încercările – uneori reușite – ale SRI de a se infiltra printre cursanții acestei școli ”periculoase”, în viziunea lor strâmbă. Putem înțelege că o persoană care se confruntase anterior cu abuzurile autorităților române, în timpul perchezițiilor și acțiunilor de intimidare din 1996, cum a fost și cazul lui Simi, poate fi mai suspicioasă. Totuși, dacă în mod repetat susții că vezi extratereștri și că aceștia comunică cu tine, sau vezi mereu în jurul tău securiști ori securiste, și aceste aspecte nu sunt apoi confirmate în vreun alt mod, este destul de probabilă ipoteza unor tendințe ușor paranoide. La fel și dacă pretinzi în mod repetat că ai avea puteri paranormale, fără ca faptele tale să susțină în vreun fel astfel de afirmații extravagante.

Ce anume l-a supărat atât de tare pe Simi la începutul anului 2004, după 10 ani de la începerea cursului de yoga, nu putem ști cu certitudine. Fapt este că a abandonat calea spirituală, a uitat ce înseamnă aspirația, recunoștința, dăruirea și a întors spatele celor, dar mai ales celui care nu i-a făcut decât bine. Parchetul era deja de ceva timp în căutarea unor foști cursanți pe care să-i poată manipula fără prea mult efort – fie fricoși ușor de speriat și de șantajat, fie nemulțumiți dornici de câștiguri rapide și nemeritate. Nu au găsit prea mulți dispuși să-și vândă sufletul, dar au găsit suficienți cât să poată însăila două absurde dosare penale. (Nu degeaba se spune că banul este ochiul… știm cu toții al cui). Deci, după cât se pare, Parchetul l-a găsit pe Simi-cel-supărat și prin februarie 2004 l-a convins că ar fi o afacere reciproc avantajoasă dacă îi ajută la fabricarea unor acuzații. I-au promis bani și protecție – un turnător nefiind în general un om curajos, ci un fricos de primă mână, chiar dacă are 1,90 m și peste 100 de kilograme – și i-au dat și o identitate protejată, așa că Lupescu Simion a devenit în dosar Marinescu Vasile. (Vom vedea puțin mai încolo, din chiar declarațiile lui Simi, cum a decurs operațiunea de ”convingere” a sa de către autoritățile însărcinate teoretic să aplice legea și să apere cetățenii).

Așa că, după ce mai dăduse anterior câteva declarații de încălzire, în ziua de 12 martie 2004 – chiar de ziua de naștere a fostului său Ghid spiritual – Simi și-a început cariera de ”ghid turistic” pentru vajnicii procurori, cărora le-a făcut un tur prin sectorul 5 din București (o ”conducere în teren”, în limbaj juridic) și le-a arătat nu mai puțin de 39 de adrese: așezăminte spirituale, locuințe ale unor cursanți sau instructori, sedii de firme, boxe de depozitare etc. Și iată cum  se clarifică un mister: cum de au știut procurorii cu atâta precizie ce imobile să percheziționeze în data de 18 martie 2004, la doar câteva zile de la respectiva ”conducere în teren”, când se știe foarte bine – am mai spus-o și vom continua să subliniem acest aspect – că anterior datei perchezițiilor nu existase nici o singură plângere din partea unor așa-zise ”victime” ale traficului de persoane sau ale vreunor abuzuri de orice fel care să justifice intrarea în forță a 200 de polițiști, procurori și jandarmi, mascați și nemascați, în casele unor oameni ”vinovați” doar de faptul că practică yoga la MISA.

În lunile care urmează Simi mai dă câteva declarații în dosar, care culminează cu două ”lovituri de maestru” în luna august, când face întâi o plângere penală, erijându-se pentru prima dată într-o așa-zisă victimă a traficului de persoane, după care dă o declarație de parte vătămată, stabilindu-și ”pretențiile” la nu mai puțin de 7 miliarde de lei – din care 4 miliarde daune materiale, iar restul daune morale. Un mister care probabil nu va fi elucidat curând este cum a ajuns Simi să estimeze că activitățile pe care le-a desfășurat – în mod voluntar, de altfel – în perioada cât a locuit în așezământul spiritual, constând în principal în zugrăvit, reparații, curierat, condus mașina etc, s-ar apropia chiar și de departe de suma de 4 miliarde. De asemenea la fel de neclar este în ce constă mai exact așa-zisele daune morale de care se plânge și cum anume și-a ”deteriorat sănătatea” în anii petrecuți în ashram, în timp ce alții, care chiar au practicat yoga în această perioadă, au reușit să se vindece de diferite boli și să avanseze pe calea spirituală.

Deși probabil că deja bănuiți, nici în cazul ”victimei” Simi nu a existat în rechizitoriul de 750 de pagini întocmit de Parchet nici o umbră de dovadă care să-i susțină acuzațiile, dar acesta nu a fost un obstacol pentru procurori. Și, la fel ca majoritatea ”părților vătămate” și a martorilor acuzării, nici el nu s-a prezentat în fața instanței nici măcar o singură dată în cei 17 ani de proces pentru a fi audiat și a-și susține acuzațiile absurde formulate în dosar.

Merită menționat că toate declarațiile pe care le-a dat sunt suspect de similare cu cele ale celorlalți martori ai acuzării și ale așa-ziselor părți vătămate. Că ar fi fost ”exploatat” și forțat să îndeplinească anumite activități, deși putea refuza oricând și putea să părăsească în orice moment ar fi dorit casa în care locuia. (Și oare cum de a avut nevoie de 11 ani și ”consilierea” Parchetului ca să-și dea seama că a fost zice-se ”exploatat”?) Că munca grea i-a deteriorat sănătatea, deși și-a distrus-o singur prin excese alimentare și lipsa practicii spirituale. Că yoga l-ar fi separat de familie, deși din proprie inițiativă l-a îndemnat să vină la curs pe tatăl său (devenit și el ulterior ”parte vătămată” în dosar), și tot la cursul de yoga a cunoscut-o și pe viitoarea sa soție (o altă ”parte vătămată”). Nu vi se pare extrem de dubios cum din 12 părți vătămate trei sunt membre ale familiei Lupescu, și – dacă vă mai amintiți din articolul dedicat Arabellei – alte trei erau mamă și fiice?

La fel ca și celelalte așa-zise părți vătămate, pentru că așa se petrece când inventezi, în loc să spui adevărul, se încurcă uneori în declarații și se cam contrazice singur. Despre fosta sa instructoare de yoga, pe care de altfel o aprecia (”m-a impresionat în mod deosebit atât datorită înfăţişării, în sensul că era o tipă sangvinică cu un sex-appeal deosebit şi cu o mare putere de convingere şi influenţă, astfel că toţi cursanţii îi acordau importanţa cuvenită”), Simi afirmă: ”Menționez că ori de câte ori era întrebată de către cursanți cu privire la Bivolaru, instructoarea se referea la acesta în mod  favorabil și totuși pe un ton moderat. Mai exact arăt că aceasta îl ridica în slăvi pe Bivolaru, prezentându-l ca pe un ‘iluminat’ și un ‘eliberat’, mare maestru spiritual căruia trebuia să-i ascultăm sfaturile și să i ne supunem pentru că era în legătură cu divinul. Precizez că în fapt aceasta era părerea generală și a celorlalți instructori de yoga.” Deci cum era de fapt, îl ridica în slăvi, sau îl descria favorabil pe un ton moderat?

Pentru a vă face o idee despre seriozitatea și gravitatea (!) afirmațiilor făcute de Simi în diversele sale declarații, menționăm câteva:

• ”Arăt că toți membrii MISA i se adresau lui Bivolaru Gregorian cu apelativul “GRIEG” (ce-o fi grav aici?)
• ”Arăt că Bivolaru Gregorian a editat succesiv lucrarea ‘Karma yoga. Yoga instantanee a vieții cotidiene’ care era difuzată la cursuri prin intermediul instructorilor.”
• ”Avocata A.S. este o adeptă înfocată a MISA şi a lui Gregorian Bivolaru și ajută în mod benevol, în baza karma yoga, MISA şi pe Bivolaru Gregorian, prin susținerea acestuia în litigiile juridice de orice natură.”
• ”Revin și arăt că am fost exploatat prin supunere la muncă benevolă, neplătită, în virtutea autorităţii spirituale pe care Bivolaru Gregorian o avea atât asupra mea cât şi asupra celorlalţi practicanţi yoga din cadrul MISA.” (cum te poate ”supune” cineva să faci ceva benevol?)

Dar nu mai insistăm cu alte astfel de ”acuzații” ridicole, preferăm să vă arătăm prin ce este unic cazul lui Simi. La un moment dat se pare că Simi a realizat ce greșeală a făcut și a început să aibă remușcări. În consecință, în timpul unei călătorii în străinătate în luna octombrie a anului 2005, Simion Lupescu dă două declarații-bombă în fața unui notar din Copenhaga, care sunt extrem de revelatoare asupra modului în care au fost fabricate dosarele împotriva lui Gregorian Bivolaru. În fața notarului, el retractează declarațiile date anterior, descrie cum a fost urmărit, amenințat și tracasat de autorități pentru a i se smulge acele declarații, cum nu a avut curajul să refuze, deși a plecat din București și și-a schimbat de mai multe ori domiciliul vrând să scape de cei care îl urmăreau, și cum a avut curaj să retracteze acele declarații abia când a fost în afara granițelor țării. Redăm în continuare câteva pasaje (autentice) din cele două declarații olografe date în fața notarului danez.

„În legătură cu problemele judiciare ale domnului Gregorian Bivolaru, arăt că în calitate de martor sub acoperire și ulterior de parte vătămată am dat mai multe declarații către autoritățile statului Român pe care prin prezenta declarație le declar nule, deoarece au fost obținute în urma acțiunilor de amenințare cu moartea, precum și a altor tipuri de influențări, exercitate asupra mea. Prezenta declarație reprezintă adevărata mea voință, iar toate celelalte declarații date până azi, 10 octombrie 2005, le declar neconforme cu realitatea și voința mea.

Acum, aflându-mă în Danemarca, în Copenhaga, am curajul să spun adevărul, deoarece, începând din 1996 și pînă când am părăsit România, viața mea mi-a fost amenințată în continuu, fiind supravegheat și urmărit de către persoane necunoscute de mine. Uneori aceste persoane mă amenințau doar verbal dar au existat multe situații în care au încercat să mă calce cu mașina, spunându-mi clar în acele momente că ‘dacă nu o să fii cuminte și ascultător nu or să î-mi mai țină frânele’.

(…) Pentru că la data începerii anchetei eu eram căsătorit cu una dintre părțile vătămate, și anume Lupescu Ilinca procurorii mi-au atribuit identitatea de MARINESCU VASILE pentru a putea da declarație în calitate de martor sub acoperire. Ulterior am fost determinat să formulez chiar plângere penală, dar de această dată cu numele meu adevărat. Alături de mine a formulat plângere penală și tatăl meu, LUPESCU ION, care nu avea nici o legături cu situațiile relatate.

(…) Arăt de asemenea că eu nu mă consider prejudiciat în nici un fel și renunț la cererea de despăgubire pe care am formulat-o în data de 17 august 2004, precum și la orice pretenții materiale sau morale din orice altă dată cu privire la dl. Gregorian Bivolaru. (…) Din întreaga anchetă eu am constatat personal că autoritățile române doresc să distrugă Mișcarea de Integrare Spirituală în Absolut (MISA) și pe Domnul Gregorian Bivolaru.”

”[Gregorian Bivolaru este] o persoană modestă, cu o moralitate deosebită (…), dispus să ajute întotdeauna pe toată lumea care are nevoie și o cere (…) un om excepțional, extrem de muncitor și perseverent, având o existență onestă (…) reușea să se întâlnească cu 1000 de persoane pe săptămână, în medie cam 5-6 minute cu fiecare persoană. (…) Ca urmare a practicilor yoga pe care le realiza, Gregorian Bivolaru reușea să-și reducă foarte mult timpul de somn și astfel el avea și mai mult timp să muncească, ocupându-se astfel de și mai multe activități (…) astfel reușea să lucreze și 48 de ore încontinuu pentru a redacta anumite cursuri de yoga sau pentru a pregăti sutele de cărți specifice spirituale, pe care le putem întâlni în magazinele din România.

În ceea ce privește sfaturile pe care Gregorian Bivolaru le dădea tuturor celor care i le solicitau, aveau două caracteristici esențiale, pe lângă faptul că erau pline de înțelepciune:

• niciun sfat nu era obligatoriu pentru cel care îl primea (…)
• sfaturile erau întotdeauna complet în avantajul persoanei care cerea acel sfat și niciodată în avantajul lui Gregorian Bivolaru.”

”Dorința mare a multor persoane de a practica yoga în București a condus la primirea unor asemenea yoghini în vizită la cei care locuiau deja în București sau la cumpărarea unor imobile pentru a fi așezăminte spirituale.”

Pe aproape 16 pagini Simi împărtășește câte ceva din experiența sa la școala de yoga și mai ales dezvăluie cum a fost contactat în lunile ianuarie-februarie 2004 de poliție și apoi de procurori, cum a fost invitat de mai multe ori să dea declarații încriminatoare, cum a fost așteptat în scara blocului și amenințat până când, de frică, s-a conformat și a dat respectivele declarații după dictare, cum a fost filmat și fotografiat, cum a vrut să scape mutându-se din București întâi la Curtea de Argeș, apoi la părinți și apoi la socri ș.a.m.d. Coerente și foarte detaliate, declarațiile date de Simi la Copenhaga sunt cea mai bună și cea mai clară dovadă a faptului că dosarul de ”trafic de persoane” a fost fabricat de la un capăt la altul.

O altă dezvăluire interesantă făcută în aceste pagini se referă la modul cum a descoperit Simi că are un avocat deja plătit de altcineva, nu se știe de cine, deși nu solicitase un avocat din oficiu și în mod cert nu avea bani pentru a plăti un avocat ales. Acest avocat, B.V., s-a dovedit ulterior a fi, în mod suspect, avocatul tuturor părților vătămate. Probabilitatea ca acest fapt să fie rodul hazardului este infimă; în mod evident, domnul B.V. era un avocat aflat ”la dispoziția” Parchetului, care în plus a refuzat sistematic să discute cu Simi – pe care teoretic îl apăra – , afirmând că el cunoaște foarte bine dosarul și știe exact ce are de făcut.

Din păcate momentul de luciditate al lui Simi a fost de scurtă durată. Întors în țară, el dă o nouă declarație în prezența ”apărătorului ales” (de alții pentru el), retrăgându-și cele două declarații date la Copenhaga și afirmând că le-ar fi dat fiind constrâns de două persoane (care fiecare cântărea cam jumătate cât Simi, în paranteză fie spus). Este cel puțin hilară afirmația că un notar danez ar fi acceptat să autentifice o declarație dată în fața sa, dacă ar fi avut cea mai mică suspiciune că persoana ar fi constrânsă – în două ocazii, nu una! – să scrie cele 16 pagini de mână. Practic, dacă nu cumva i-au transmis telepatic conținutul declarațiilor, cele două persoane ar fi trebuit să-i dicteze pe loc lui Simi conținutul acelor pagini, ceea ce nu avea cum să treacă neobservat pentru ochiul experimentat al unui notar. Este deci limpede ca lumina zilei că această retractare este cusută cu ață albă și că probabil singurele afirmații adevărate făcute de Simi în acest dosar sunt cele din declarațiile date în Danemarca, din care rezultă la fel de limpede cum și-au găsit procurorii așa-zisele părți vătămate și martorii falși. Redăm totuși, pentru a vă oferi o imagine cât mai completă, o parte din noua declarație dată de Simi în prezența avocatului său în data de 5 decembrie 2005, păstrând ortografia originală:

”(…) În data de 01 decembrie 2005, l-am contactat telefonic pe dl ofițer Mihai Vlad,  cu scopul de ai aduce la cunoștiință ce mi s-a petrecut mie în străinătate. Cu această ocazie i-am adus la cunoștiință că anterior efectuasem o deplasare la Copenhaga, unde am dat două declarații care au fost autentificate în fața unui notar. Întrucât declarațiile respective nu corespund realității și ca urmare a faptului că nu au fost date cu acordul meu, ci sub presiune psihică, fizică și sub amenințare, vin azităzi să declar ce sa întâmplat cu adevărat la Copenhaga, făcând precizarea că vă dau aceste declarații acum, întrucât în perioada scursă de la întoarcerea în țară eu am avut o stare psihică foarte confuză în care nu știam ce era cu mine, și deasemenea această stare am avut-o și în perioada cât am fost în străinătate; această stare confuză nu știu de la ce era, dar bănuiesc că era de la hrana care mi se dădea și precizez că după ce consumam acea hrană mi se făcea somn, deveneam confuz, simțeam că nu mai am voință proprie!

Revenind la ceea ce sa întâmplat în străinătate arăt că: motivul plecării mele în străinătate și anume în Franța, la Paris, în data de 09 OCT 2005 a fost ca urmare a unei invitații din partea unei foste cunoștiințe, pe care am cunoscut-o în România. (…) Ea s-a oferit să-mi acopere cheltuielile de transport și cazare pe o perioadă de 7 zile.

Banii, și anume o sumă de 500 euro și biletul de avion dus-întors, cât și o rezervare la un hotel, mi-au fost aduse de către o persoană pe care pe moment nu-mi amintesc identitatea.

Conform biletului de avion am ajuns la Paris în data de 09 OCT 2005 la aeroport fiind așteptat de către două persoane de sex masculin, a căror identitate nu o cunosc. Cei doi mi-au spus că sunt din partea Angelei și că ei mă cunosc din România, fiindcă m-au urmărit. Discuția s-a purtat în limba română. Cei doi ne-au mai spus că au avut ocazia să mă împuște și că dacă nu merg cu ei la Copenhaga pt. a da declarații notariale în favoarea lui Bivolaru Gregorian mă vor împușca. Sub aceste amenințări am mers cu ei la Copenhaga, unde am dat două declarații notariale în favoarea lui Bivolaru Gregorian, pt. a fi folosite în procesul de extrădare din Suedia. Cele două declarații, au fost consemnate în parte de către mine înainte de a ne prezenta la notar fiindu-mi dictate de către cei doi. Mai arăt faptul că au fost autentificate și alte înscrisuri a căror conținut nu î-l cunosc, întrucât acestea au fost depuse de către cei doi.

La Copenhaga am locuit într-un apartament cu 3 camere, fiind păzit tot timpul de către cei doi. Tot aceștia mi-au dat biletul de întoarcere via paris.

În prezența apărătorului declar că acele declarații nu corespund adevărului și au fost date, așa cum am mai arătat fiind amenințat și sub presiune.

Îmi mențin în totalitate declarațiile date de către mine în fața organelor de poliție judiciară și în fața procurorilor. Mă constitui parte civilă în procesul penal cu suma de 4 miliarde daune materiale și 7 miliarde daune morale. ”

Finalitatea acestui dosar o știm deja cu toții – până la urmă toate manevrele procurorilor au eșuat, toți cei acuzați pe nedrept au fost achitați și toate pretențiile financiare ale așa-ziselor părți vătămate au fost respinse de instanță. Și iată cum Simion Lupescu a rămas doar cu trădarea, dar fără de arginți. Dacă a realizat totuși între timp dimensiunea faptelor sale și dacă va urmări să repare ce a greșit, atât cât se mai poate repara, doar timpul ne va spune…