Indicatorul cântarului s-a oprit la 180 kg, deşi bagajul avea o greutate mult mai mare

Eram un grup de 6 persoane care urma să plecăm în străinătate. În ultima zi am mers să-l vedem şi pe Grieg, ca să ne dea unele sfaturi. Pentru că urma să rămânem în acea ţară o perioadă mai lungă de timp, ne luasem cu noi mai multe lucruri, şi chiar alimente, întrucât mâncarea de acolonu ne satisfăcea. Astfel că depăşisem cu mult maximul de greutate al bagajelor admis la avion. Grieg ne-a copleşit cu cadouri, printer care unele erau mai grele: polen, miere şi altele, care aduceau multe kilograme în plus bagajului nostru. I-am spus că s-ar putea să nu putem trece cu toate acestea şi glumind, i-am zis: „Doar dacă le faci tu, Grieg, să leviteze!“ El a zâmbit şi a zis: „O să le facem!“ Ajunşi la controlul vamal, am spus că suntem în grup şi am început să punem pe cântar: 20, 40… la 180 kg, indicatorul cântarului s-a oprit (acesta era maximul ‒ cu toată indulgenţa, peste care nu se mai putea face nicio excepţie şi am fi fost nevoiţi să plătim suplimentar).

Următoarele bagaje pe care noi le puneam n-au clintit nicio cifră de la afişajul cântarului. Uimite, persoanele de la vamă au ridicat un bagaj, l-au pus la loc, au ridicat două, le-au pus la loc, cântarul se încăpăţâna să arate 180,00 kg. Aşa că au dat din cap, semn că nu înţeleg ce se petrece, deşi era clar că depăşisem cu mult această limită maximă, şi au zis: „Asta e! Hai, treceţi!“ Noi ne-am uitat unii la alţii, uimiţi, însă ne-am amintit de zâmbetul ghiduş al lui Grieg de la despărţire.

R.M., grupa 8, zodia Capricornului, Bucureşti