Am simţit ce înseamnă dăruirea, abandonul şi starea de releu divin

În data de 16.08.1998, Ghidul nostru spiritual, Grieg, a realizat o meditaţie de exemplificare cu tema „Absolutul Divin – Dumnezeu“. Am abordat această meditaţie având în minte ideea‑forţă: „Vreau să fiu şi eu una cu Dumnezeu!“ şi am primit, încă de la început, un răspuns lăuntric în care mi se indica să fiu atentă la etapele meditaţiei şi la stările care vor apărea, urmărind totodată şi ordinea derulării lor, pentru că aceasta va reprezenta calea cea mai scurtă şi potrivită pentru mine de a ajunge la Dumnezeu.

Am rămas într-o stare de receptivitate pe care aş putea-o defini prin formula: „Doamne, facă-se Voia Ta!“, aşteptând darurile lui Dumnezeu şi gândindu-mă că voi primi cu bucurie tot ceea ce îmi va dărui, dacă va dori să-mi dăruiască ceva. Încet-încet, s-a instalat o stare de umilinţă, care nu îmi era prea familiară şi pe care înţelesesem cu puţin timp în urmă că este necesar să o asimilez cât mai repede.

M-am convins că umilinţa ne poate apropia foarte uşor de Dumnezeu şi mi-am amintit de unele stări de conştiinţă cosmică pe care le trăisem până atunci, care constituiau într-adevăr experienţe spirituale deosebite; din păcate, după ce reveneam la starea mea obişnuită, ajungeam invariabil la creşterea orgoliului. Mi-am dat seama că aceasta se petrecea pentru că umilinţa îmi era ceva foarte străin. Am continuat, deci, să savurez starea de umilinţă care se contura din ce în ce mai clar, dorindu-mi să fiu precum un fir de nisip sau un fir de iarbă. M-a pătruns atunci şi şi-a făcut sălaş în mine o stare plină de multă gingăşie, delicateţe, suavitate, duioşie şi iubire.

A urmat o nouă etapă, în care am primit o stare-model de bunătate, blândeţe şi răbdare, calităţi despre care, de asemenea, ştiam că mai am mult de muncit pentru a le obţine. Mai departe, am simţit ceea ce înseamnă dăruirea, abandonul, starea de releu divin, în care Voia lui Dumnezeu se împlineşte prin tine. Inefabilul acestei trăiri cuprindea două nuanţe: prima – aceea că Dumnezeu priveşte Lumea (adică tot ceea ce este) şi prin ochii mei, iar cea de-a doua – oferirea fiinţei mele, devenită acum un releu divin, celorlalţi, pentru a-L putea simţi şi auzi pe Dumnezeu prin ea. Pe acest fundal, mi-au apărut imagini corelate cu menirea mea spirituală din această existenţă, vizualizându-mi diverse ipostaze şi trăind o stare de fericire paradisiacă. Am simţit că, păstrând această atitudine de „releu“ divin, împlinirea menirii spirituale se poate realiza foarte uşor.

Apoi a apărut o stare complexă, caracterizată de sfinţenie, puritate, în care mă simţeam ca un releu divin, ca o coloană de energie şi de lumină (pe un fond de aproape totală imobilitate). Sahasrara, foarte intens activată, îmi conferea o stare de luciditate şi de control deplin, de integrare în armonia divină, de linişte, de pace, de puritate sufletească, de desăvârşire, starea de fiinţă completă, armonioasă, puternică şi detaşată. Toţi centrii de forţă erau dinamizaţi în mod egal. Pe scurt, percepeam o stare de îndumnezeire (atât cât puteam eu să simt şi să suport, deoarece dinamizarea energetică era foarte puternică).

Am înţeles că dorinţa de a fi una cu Dumnezeu, de a fi mereu împreună cu El, starea de a fi plin de dor şi de aspiraţie nestăvilită către El este firească şi normală. Am simţit că realizarea spirituală deplină se poate atinge doar prin Graţie Divină, dacă reuşeşti să-L „convingi“ pe Dumnezeu că ai făcut tot ceea ce puteai pentru a o atinge şi că realizarea de Sine este ceea ce îţi doreşti cel mai mult. Iar Graţia Divină se revarsă, de îndată, asupra celui care este pregătit să o primească!

C.C.