Dezvăluiri din culisele procesului de la Cluj – Episodul 1
1 June 2021Dezvăluiri din culisele procesului de la Cluj – Episodul 3
2 July 2021Dezvăluiri din culisele procesului de la Cluj
Dezvăluiri edificatoare din culisele procesului ce s-a încheiat recent la Cluj, în care 12 cursanți au consimțit să facă jocul murdar al unor procurori corupți, acceptând să acuze pe nedrept oameni nevinovați pentru a obține – zice-se drept pretinse despăgubiri halucinante – sume imense de bani sau o faimă stranie
Episodul 2 – Viața ca o tragică telenovelă (partea a II-a)
Agnes Arabela Marques (fostă Mureșan, fostă Katsuno) – o jalnică vedetă exhibiționistă, oportunistă și răzbunătoare, în stare de orice ticăloșie, care nu s-a dat înapoi de la nicio murdărie pentru mulți bani și o sordidă publicitate
Citiți aici partea I.
Atunci când am menționat termenul „șantaj” la care Arabela chiar s-a dedat, ne referim la o încercare disperată a acesteia de a se asigura că nu va rămâne, ca să spunem așa, „cu buza umflată” și în acest dosar (cum de altfel s-a petrecut cu toate pretențiile ei de despăgubire, care au fost rând pe rând respinse de instanță atât în cadrul dosarului de la Sibiu ce a fost finalizat în anul 2013, cât și în cadrul dosarului de la Cluj, ce s-a încheiat definitiv abia în anul 2021). Arabela i-a trimis, în decembrie 2004, o insolentă scrisoare de șantaj lui Gregorian Bivolaru, cerând cu impertinență suma de 35.000 de euro în schimbul retragerii tuturor declarațiilor pe care ea le dăduse până atunci în acest dosar. Atașăm în finalul acestui articol o copie edificatoare a scrisorii respective pe care Arabela a trimis-o prin poștă și, fiindcă analizăm subiectul pretențiilor financiare, inconsecvența și indecizia așa-zisei „victime” transpare chiar și de aici. În cererea din luna mai 2004 (ne referim acum la primul dosar, cel de la Sibiu), Arabela solicitase despăgubiri nebunești, de 50 de miliarde de lei vechi, iar ulterior, în iunie 2004, devine, ca să spunem așa, mai „conciliantă” și își reduce pretențiile la „doar” 5 miliarde de lei vechi. Nu se prea știe exact prin ce calcule abracadabrante a reușit totuși să cuantifice în felul acesta „suferințele morale” pe care, zice-se, i le-a produs Gregoria Bivolaru, care „a profitat de vârsta ei fragedă și i-a mâncat cinci ani din viață”, dar cert este că nu s-a jenat deloc să pună această sumă pe hârtie. În al doilea dosar, pretențiile ei au fost chiar și mai modeste, solicitând „doar 10.000 de euro”.
Dar a venit momentul să revenim la telenovela româno-japonezo-portugheză. După ce îi moare soțul japonez, Arabela decide să se stabilească în Portugalia, o țară mai caldă decât România, cu mai multe plaje și care îi oferea mult mai multe ocazii de a poza sexy în costum de baie. Între anii 2008-2014 este căsătorită cu un portughez pe care îl cunoscuse într-un bar de striptease și cu care concepe un al doilea copil. Visul ei de a ajunge în sfârșit celebră se împlinește în anul 2014, atunci când participă la un reality show televizat numit „Casa dos Segretos 5” (în traducere, Casa secretelor). În conformitate cu afirmațiile celui de al doilea soț, de care tocmai divorțase, Arabela s-a înscris totuși la emisiunea respectivă, ce presupunea participarea neîntreruptă timp de 101 zile, pentru a deveni foarte faimoasă, fără să se preocupe câtuși de puțin de ceea ce se va petrece cu copiii ei în acea perioadă, practic ea alegând să săvârșească astfel un sui-generis semiabandon. La acel moment se prezenta ca fiind cântăreață, iar „secretul” pe care l-a împărtășit cu telespectatorii emisiunii Casa secretelor – cărora într-o primă fază unora dintre ei le-au curs chiar lacrimi ascultându-i povestea patetică pe care între timp Arabela, mai cunoscută în Portugalia drept Agnes, o învățase pe de rost și chiar o recita teatral cu o înșelătoare convingere – era că fusese „sechestrată și exploatată de o sectă numită MISA”. Falsitatea flagrantă, impostura insolentă și minciunile ei au ieșit însă ulterior la iveală. Presa din Portugalia îi va dedica mai multe articole în care a demascat rând pe rând ceea ce ziariștii au numit, pe baza faptelor descoperite, „minciunile lui Agnes” – era vorba de trecutul ascuns cu viclenie sub preș, s-a făcut de asemenea referire la dorința ei insațiabilă de lux, la setea de celebritate dobândită cu orice preț, la lipsa ei de scrupule, la vulgaritatea ce o caracterizează, la instabilitatea ei emoțională, care la un moment dat a adus-o chiar în pragul sinuciderii.
Fața cea reală a lui Agnes Arabela a ieșit în final la lumină și a apărut ca fiind cu totul alta. Faptele arată că Agnes Arabela este chiar foarte departe de imaginea înșelătoare de victimă inocentă pe care a încercat din răsputeri să și-o creeze. Este curios cum a fost cu putință că presa românească nu a sesizat deloc toate acestea și nu a decis să dezvăluie adevărata față a lui Agnes Arabela. Este explicabil că presa din România a acționat în felul acesta pentru a nu „știrbi” imaginea mirobolantă, dar în fond înșelătoare de „victimă a lui Gregorian Bivolaru” pe care Arabela a avut-o și încă o mai are în România. Ulterior, Arabela chiar s-a făcut de râs într-un mod repetat, scoțând iar și iar, periodic, ca să spunem așa, de la naftalină așa-zise „dezvăluiri” de ultimă oră, care erau în fond niște penibile declarații extravagante, răsuflate, vechi de ani de zile. Ea a ales adeseori să etaleze fotografii în ipostaze în mod intenționat provocatoare, ce apăreau într-un contrast evident cu pretinsa ei postură de victimă inocentă, naivă și vulnerabilă.
Chiar dacă prin participarea ei la acel reality show televizat, la „Casa dos Segretos”, Agnes Arabela nu a câștigat premiul mult râvnit de 30.000 de euro, prestația ei șmecheră a ajutat-o să devină relativ celebră, rămânând de atunci în mod constant în atenția mai ales a tabloidelor, dar și a presei ce este interesată mai ales de scandaluri. Ulterior, răsuflata ei carieră muzicală i s-a împotmolit din cauza lipsei de talent, dar ea a uzat de alte mijloace abile pentru a rămâne în atenția unui public mediocru. Acestea au fost moda, reclamele la diferite magazine de îmbrăcăminte, pozele (mai ales acelea realizate) în ținute mai mult sau mai puțin sumare, tatuajele cu simboluri masonice ce au fost efectuate, deloc întâmplător, la un salon numit semnificativ „El diablo” (în traducere, Diavolul) și feluritele ei escapade amoroase. În 2017 lansează chiar o carte autobiografică, ce trece însă neobservată – carte care apare ca o culme a ridicolului, de parcă ar fi reușit să facă ceva remarcabil până atunci cu viața ei sau chiar ar fi avut de împărtășit ceva câtuși de puțin valoros și autentic; tot în 2017 ajunge să dezlănțuie un scandal fără precedent în Portugalia, prin afirmațiile ei smintite, impertinente, pe care le lansează pe rețelele sociale la adresa pompierilor ce au fost implicați în stingerea unor incendii foarte mari. Cu acea ocazie, indignarea portughezilor a fost atât de mare încât s-a realizat inclusiv o petiție online prin care s-a solicitat autorităților să fie expulzată imediat din Portugalia – ceea ce, este necesar să recunoaștem, ne apare ca fiind o deplorabilă performanță.
Mai nou, Arabela s-au autointitulat „bloggeriță și designer de modă” (dar în realitate aceasta face referire la faptul că din când în când probează niște haine și postează poze lipsite de gust pe rețelele sociale). În prezent, Arabela are o altă relație cu un om de afaceri extrem de bogat, supranumit în mod semnificativ „Regele aspiratoarelor” (este vorba despre produse electrocasnice, pentru a nu exista niciun fel de dubii), care trăiește în Dubai de ceva vreme, după ce anterior în Portugalia a fost implicat într-un imens scandal sexual. Actualmente, acest om este suspectat că a organizat frecvente orgii cu minore, pe care în prealabil le-a cunoscut pe Whatsapp sau la ieșirea de la școală. Fără îndoială, până la proba contrarie, pentru acest om funcționează prezumția de nevinovăție. Probabil că tocmai de aceea Arabela, în ipostaza ei de pretinsă „victimă”, „abuzată” și „exploatată”, după cum a declarat, la vârsta de 15 ani, așa cum, de altfel, a scris cu mâna ei într-o declarație cum că „îi este deosebit de greu să mai aibă încredere în oameni”, iată că actualmente nu are nicio problemă să declare public că ea crede cu tărie în nevinovăția acelui om de afaceri și totodată continuă să se bucure de viața de lux pe care acesta i-o oferă atât ei, cât și celor doi copii pe care îi are. Va fi interesant de urmărit, aceasta în cazul în care viața ei de profit neîncetat și de urmărire a stării de lux ar înceta brusc, dacă Arabela nu și-ar schimba cumva punctul de vedere la 180 de grade. Până atunci, observăm numai că înțelegerea nețărmurită pe care i-o arată fără încetare iubitului ei actual cel bogat nu se extinde și asupra fostei iubite a acestuia (cu 40 de ani mai tânără decât el și este edificator să nu omitem acest detaliu), pe care a ales să o împroaște, analogic vorbind, cu lături și cu noroi, fără a avea câtuși de puțin remușcări, în stilul abject, mahalagist care de multă vreme o caracterizează.
Toate aceste amănunte ce provin din viața Arabelei (care, de altfel, sunt foarte ușor de verificat pe internet) prezintă interes mai ales spre a ne ajuta să înțelegem care a fost, care este adevăratul ei caracter. Dincolo de aparențele înșelătoare, toate aceste fapte confirmă – a n-a oară – ceea ce deja știm cu toții, și anume că declarațiile pe care Arabela le-a dat în fața organelor de cercetare penală nu au avut legătură cu realitatea și, în marea lor majoritate, au fost din păcate motivate doar de niște interese meschine: speranța de a se îmbogăți, dorința de răzbunare pentru că șantajele ei ticăloase au eșuat, nevoia exacerbată, aproape obsesivă de a fi și de a rămâne în centrul atenției pentru un public superficial, gregar și infantil.
Atitudinea pe care Arabela a avut-o și a susținut-o cu îndârjire în timpul procesului, în care și-a arogat caracteristica de „parte vătămată”, întărește, pe baza faptelor expuse, toate aceste concluzii. Merită să ne întrebăm râzând în hohote de cacealmaua pe care a înscenat-o: s-a comportat oare Arabela în decursul celor 17 ani cât a durat acest proces al rușinii de la Cluj ca o reală „victimă”, „traficată”, „victimă exploatată” de așa-zisul „grup infracțional organizat”, care de fapt era și a rămas alcătuit din niște vajnici practicanți ai non-violenței? A venit oare Arabela în fața instanței să își susțină declarațiile halucinante pe bază de probe, nu doar cu vorbe goale, și să ateste în felul acesta realitatea afirmațiilor sale? În prima fază a procesului, ce s-a finalizat în anul 2015 cu achitarea tuturor celor acuzați, într-un mod straniu și semnificativ Agnes Arabela Marques nu s-a prezentat niciodată în fața instanței, fiind iar și iar preocupată doar cu scandalurile mondene în care a fost implicată în noua ei țară, dar și cu tentativele eșuate, lamentabile, de a lansa niște melodii mediocre, cu participarea la reality show-uri exhibiționiste și, în fond, imunde. Abia în cea de a două fază procesuală, adică după ce Parchetul a solicitat rejudecarea procesului, considerând că nu a avut timp suficient pentru administrarea tuturor probelor (de altfel, inexistente atât la început, cât și întotdeauna după aceea), Arabela s-a prezentat o singură dată în fața instanței, pe care, cu acea ocazie, nu a reușit câtuși de puțin să o convingă cum că spune adevărul – instanța, alcătuită dintr-un grup de judecători, constatând inexistența vădită a traficului de persoane. Este de asemenea semnificativ faptul că Arabela Marques nu a făcut apel, după ce au fost comunicate deciziile instanței (pentru că ea știa că, în fond, nu are câtuși de puțin șanse să conteste adevărul acelei decizii), nici acum, în cazul procesului de la Cluj, și nici la finalul primului proces, cel de la Sibiu, ce a fost rejudecat la Curtea Supremă, unde declarațiile ei nu au fost luate în considerare în instanță (chiar dacă aceasta în final l-a condamnat pe nedrept pe Gregorian Bivolaru), iar pretențiile ei financiare au fost respinse în totalitate. Luând în considerare aceste aspecte, se observă că, foarte departe de a fi „personajul cheie” în procesul fabricat la comandă politică împotriva lui Gregorian Bivolaru, așa cum, de altfel, o descria în 2013 mare parte din mass-media românească care, din motive abjecte, se înghesuia să o filmeze și să o intervieveze pe „vedeta” portugheză, în cele din urmă, toate declarațiile acestei oportuniste, care s-a autodemascat și care a fost chiar demascată prin adevărul faptelor, nu au contat deloc în instanță, dar cu toate acestea josnicia cutremurătoare a intențiilor ei ticăloase rămâne, iar fața cea hidoasă a minciunii, a imposturii și a nerecunoștinței nu va putea fi ascunsă nici de machiajul gros și nici de bronzul ce îi apare pe piele atunci când se expune la soare pe plajele de la Dubai.
În final, vă oferim conținutul scrisorii de șantaj pe care Arabela Marques a trimis-o. Toate acestea întregesc, ca să spunem așa, profilul moral al acestei ființe umane, în fond abjecte și imorale.