Obișnuită să piardă în instanță, MIVILUDES suferă două înfrângeri într-o singură zi

de Massimo Introvigne

Misiunea guvernamentală franceză anti-secte a fost condamnată pentru lipsa de transparență și refuzul de a divulga documente privind finanțarea asociațiilor private anti-secte.

Tribunalul Administrativ din Paris.

Controversata agenție guvernamentală franceză anti-secte MIVILUDES, Misiunea de monitorizare și combatere a devierilor sectare („dérives sectaires”: rețineți că termenul francez „secte” și cuvintele derivate din acesta se traduc în engleză prin „cult”, și nu prin „sect”), este obișnuită să piardă procese. Dacă trebuie să plătească daune, banii provin de la contribuabilii francezi.

Pe 14 iunie 2024, MIVILUDES a fost găsită vinovată de defăimare a Martorilor lui Iehova. Pe 21 februarie 2025, a fost condamnată pentru că a constatat „devieri sectare” inexistente în Comunitatea Malrevers, care își trage originile din mișcarea franceză La Famille, chiar dacă în prezent este mai apropiată de iudaism și, în orice caz, foarte critică față de teologia și stilul de viață al La Famille.

Pe 16 mai 2025, MIVILUDES a pierdut într-o singură zi nu unul, ci două procese la Tribunalul Administrativ din Paris, unde a dat piept cu un ONG cu statut consultativ la Consiliul Economic și Social al Organizației Națiunilor Unite (ECOSOC) numit Coordination des associations et des particuliers pour la liberté de conscience (CAP-LC, Coordonarea asociațiilor și a persoanelor pentru libertatea de conștiință).

În primul caz, Curtea a ordonat MIVILUDES să elimine trei părți din raportul său anual pentru 2021. Judecătorii au observat că acestea au furnizat informații false cu privire la dreptul persoanelor și grupurilor de a obține documente de la MIVILUDES.

Primul caz este cel mai jenant pentru MIVILUDES, deoarece este legat de acuzațiile frecvente din presa franceză conform cărora agenția ar fi lipsită de transparență în ceea ce privește gestionarea fondurilor sale și distribuirea lor către asociațiile private anti-secte. După cum a rezumat instanța, MIVILUDES a afirmat cu îndrăzneală în raportul său că

va respinge orice cerere de divulgare a documentelor pe care le deține cu privire la finanțarea asociațiilor, în special în contextul unui apel de proiecte lansat pe 20 mai 2021, deoarece ”informațiile privind acest apel de proiecte vor fi disponibile în anexele proiectului de lege pentru finanțele din anul 2022, care vor stabili alocarea creditelor. Aceste anexe vor fi publicate și disponibile tuturor online.”

Cu toate acestea, Curtea a observat că legislația franceză

stabilește un drept la comunicarea documentelor administrative care nu trebuie confundat cu un drept de acces la informațiile conținute în aceste documente… Numai în cazul în care documentele sunt supuse divulgării publice, dreptul la comunicare nu se mai aplică, și nu atunci când toate sau o parte din informațiile conținute în aceste documente au fost difuzate public. În consecință, asociația reclamantă [CAP-LC] este îndreptățită să susțină că o eroare juridică viciază această afirmație din raport.

Acest lucru este legat de al doilea caz pe care MIVILUDES l-a pierdut împotriva CAP-LC pe 16 mai. CAP-LC a solicitat MIVILUDES să furnizeze copii ale tuturor documentelor privind modul în care au fost cheltuite subvențiile acordate de Misiune în 2021 celei mai importante asociații anti-secte franceze, UNADFI (Union nationale des associations de défense des familles et de l’individu, Uniunea națională a asociațiilor de apărare a familiilor și a individului), inclusiv documentele doveditoare, comunicările interne și rapoartele de proiect. MIVILUDES nu a răspuns solicitării CAP-LC privind aceste documente. Pe 1 iunie 2023, CAP-LC a sesizat Comisia pentru accesul la documentele administrative (CADA), care a emis un aviz favorabil pe 6 iulie 2023, recomandând ca documentele solicitate să fie divulgate. Cu toate acestea, MIVILUDES nu s-a conformat, ceea ce a dus la (al doilea) proces.

Curtea a decis că solicitarea CAP-LC nu a fost „abuzivă” și a respins argumentul MIVILUDES conform căruia toate documentele solicitate erau confidențiale. Judecătorii au acceptat argumentul confidențialității doar pentru un singur element din lunga listă de documente solicitate de CAP-LC, „evaluările contradictorii ale condițiilor în care au fost realizate acțiunile subvenționate”. Curtea a declarat că toate celelalte documente nu sunt confidențiale, iar MIVILUDES ar trebui să dea copii CAP-LC.

Intrarea în Tribunalul Administrativ din Paris

Revenind la prima hotărâre, Tribunalul Administrativ din Paris a considerat că alte două pasaje din raportul din 2021 al MIVILUDES ar putea induce în eroare publicul cu privire la legislația franceză și ar trebui să fie eliminate. În primul, MIVILUDES a avertizat că va respinge cererile de copii ale unui număr semnificativ de înregistrări, deoarece „volumul mare de documente din aceste cereri sugerează o intenție de a împiedica funcționarea misiunii interministeriale”. Judecătorii au replicat: „Asociația solicitantă [CAP-LC] este îndreptățită să susțină că o eroare juridică viciază această afirmație din raport”. Numărul de documente solicitate nu dovedește că o cerere este abuzivă.

În al doilea pasaj înșelător, MIVILUDES a susținut că divulgarea unor copii ale documentelor sale interne ar „submina în toate cazurile securitatea statului, siguranța publică și siguranța personală a persoanelor”, justificând astfel refuzul MIVILUDES de a le divulga în urma unor cereri privind libertatea de informare. Cu toate acestea, Curtea a declarat că

„nu există niciun text sau principiu potrivit căruia consultarea sau divulgarea tuturor documentelor deținute de MIVILUDES, care trebuie examinate de la caz la caz, ar submina sistematic securitatea statului, siguranța publică, siguranța persoanelor fizice sau securitatea sistemelor de informații guvernamentale sau că nu este posibilă ascunderea sau separarea informațiilor a căror divulgare ar submina aceste cerințe… În consecință, asociația reclamantă [CAP-LC] este îndreptățită să susțină că o eroare juridică viciază această afirmație din raport.”

Judecătorii au admis că unele documente sau părți ale acestora pot fi confidențiale, inclusiv numele celor care raportează abuzuri și elemente care ar duce la identificarea acestora. Cu toate acestea, ei au respins argumentul potrivit căruia toate sau majoritatea documentelor MIVILUDES sunt confidențiale și nu pot fi divulgate.

MIVILUDES a fost condamnată să contribuie la cheltuielile CAP-LC în ambele cazuri. Este foarte semnificativ faptul că Misiunea a apărat energic aceste cazuri și a refuzat să facă publice documente, în special cu privire la banii pe care i-a dat UNADFI și la modul în care aceștia au fost cheltuiți. MIVILUDES a indicat că nu acceptă să funcționeze în conformitate cu principiile de transparență care ar trebui să fie normale într-o societate democratică.

Articolul original în limba engleză este disponibil pe site-ul bitterwinter.org.

*****

Despre autor

Massimo Introvigne (născut pe 14 iunie 1955 la Roma) este un sociolog italian al religiilor. Este fondatorul și directorul general al Centrului pentru Studii privind Noile Religii (CESNUR), o rețea internațională de cercetători care studiază noile mișcări religioase. Introvigne este autorul a aproximativ 70 de cărți și a peste 100 de articole în domeniul sociologiei religiilor. A fost principalul autor al Enciclopediei religiilor din Italia (Enciclopedia delle religioni in Italia). Este membru al consiliului editorial al Interdisciplinary Journal of Research on Religion și al consiliului executiv al Nova Religio de la University of California Press. În perioada 5 ianuarie – 31 decembrie 2011, a fost „Reprezentant pentru combaterea rasismului, xenofobiei și discriminării, cu accent pe discriminarea împotriva creștinilor și a membrilor altor religii” al Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE). Din 2012 până în 2015 a fost președinte al Observatorului libertății religioase, instituit de Ministerul italian al Afacerilor Externe pentru a monitoriza problemele de libertate religioasă la nivel mondial.