Dăruiam iubire, iar acesta era un mod de a exista
2 February 2019Era ca şi când totul respira iubire dumnezeiască
2 February 2019Prin creştet mă inunda un flux luminos şi diafan
Am trăit la un moment dat în viaţa mea o mare dezamăgire, în urma căreia m-am hotărât să-I dăruiesc doar lui Dumnezeu toate stările, gândurile, acţiunile mele, toată fiinţa mea. Am simţit că numai în El pot avea încredere totală, pentru că El nu mă va dezamăgi niciodată. Toate acestea s-au derulat în mintea mea seara, înainte de culcare, iar a doua zi, când m-am trezit, mă simţeam un om nou.
Eram foarte uşoară, de parcă povara întregii vieţi (despre care abia atunci realizasem cât fusese de grea) mi-a fost ridicată. Prin creştet, unde acum percepeam ca un con energetic cu vârful în fiinţa mea şi cu partea de sus proiectată în tot Universul, mă inunda un flux luminos şi diafan. Totul era armonie perfectă, o fericire de nedescris mă copleşea şi un zâmbet larg, care parcă nu‑mi aparţinea, îmi făcea chipul să iradieze, să strălucească.
La meditaţia de revelare a Sinelui, pe care am realizat-o ulterior la sala de curs, împreună cu colegii, conştiinţa mi s-a expansionat foarte repede şi a cuprins întreaga sală. O uşoară emoţie, ca o surpriză plăcută, îmi apărea atunci când îi descopeream pe ceilalţi colegi, simţindu-i prin empatie. Totul făcea parte dintr-o ordine foarte precisă, respectând o lege eternă căreia nu poţi să nu i te supui, chiar şi fără să fii conştient de ea. Am simţit că am primit, prin Graţia lui Dumnezeu, o stare model.
F. T., grupa 11, Bucureşti