Din culisele cazului Bivolaru. 4. GéPS versus MISA

de Massimo Introvigne

Modul în care Gascan și prietenii săi i-au înscenat totul lui Gregorian Bivolaru pare un basm. Dar în spatele oricărui basm se ascunde un adevăr.

Partea 4 din 4. Citiți partea 1, partea a 2-a și partea a 3-a.

Studiez basmele și influența lor asupra ezoterismului occidental și asupra artei romantice și moderne. Totuși, basmele conțin un adevăr simbolic, care nu trebuie confundat cu adevărul faptic.

După ce, în octombrie 2017, a fost inclus de autoritățile finlandeze pe lista celor mai căutate persoane de Interpol, Bivolaru a devenit un fugar, fiind vânat de polițiile din mai multe țări. Faptul că un mic grup privat anti-secte, GéPS al lui Hugues Gascan, despre care am discutat în articolele anterioare din această serie, l-a găsit și i-a înscenat ceva, reușind acolo unde Interpolul eșuase, intră în categoria basmelor.

Potrivit lui Gascan, metodologia folosită de el și de „grupul său de prieteni” a fost foarte simplă. Au contactat femei care nu erau franțuzoaice și care spuneau povestea de capă și spadă despre cum au fost spălate pe creier în țările lor unde au urmat cursuri MISA, au fost invitate să meargă la Paris, au fost așteptate de șoferi la Paris, legate la ochi și duse în locații din Franța unde au fost obligate să facă sex cu Bivolaru. În timp ce cititorii presei franceze sunt făcuți să creadă că acesta a fost rezultatul unei acțiuni de tip Sherlock Holmes a GéPS, aceste povești erau cunoscute de ani de zile. Regretata cercetătoare suedeză Liselotte Frisk le-a aflat – și le-a găsit greu de crezut – când a investigat cazul finlandez în 2018. Unele dintre femeile care au spus aceste povești le-au răspândit pe internet, au scris cărți și au fost implicate în procese civile cu organizația lui Bivolaru. Am discutat narațiunile lor în cartea mea din 2022 despre MISA. Nimic nou până acum, cu excepția afirmației că pe 28 noiembrie 2023 mai multe femei erau ținute captive în Franța pentru a fi abuzate de Bivolaru – o poveste care, din câte știu, nu a fost confirmată până acum de niciuna dintre femeile care ar fi fost „eliberate” de poliție.

În mod clar, polițiștii francezi și alți polițiști citiseră relatările senzaționale ale femeilor care susțineau că au fost „spălate pe creier” și duse în Franța pentru a fi abuzate. Raidurile din noiembrie 2023 au parfum de servicii secrete; de ce a considerat cineva necesar să scoată în evidență „ancheta privată” a GéPS este o întrebare interesantă.

Nu este greu de înțeles de ce cineva ar putea dori să înființeze noi organizații anti-secte în Franța, unde există deja mai multe astfel de grupuri. Fără a exclude motivațiile ideologice, așa cum s-a menționat într-un articol anterior din această serie, agenția guvernamentală franceză anti-secte MIVILUDES distribuie cu generozitate banii contribuabililor către aceste grupuri.

Dar de ce se concentrează MIVILUDES asupra unui grup care are foarte puțini membri francezi? În 2016, a trebuit să justifice dorința guvernului de a-l extrăda pe Bivolaru, arestat în Franța, către România, împotriva obiecțiilor unei alte țări din Uniunea Europeană, Suedia, care îi acordase azil politic după ce Curtea sa Supremă declarase că dosarul penal din România a fost părtinitor și fabricat. Dar de ce a continuat MIVILUDES să vizeze MISA și după extrădarea din 2016?

Pot sugera două răspunsuri diferite. Unul este acela că, deși studiile academice, inclusiv cele ale regretatului sociolog american Anson D. Shupe, au ajuns la concluzia că abuzurile sexuale sunt statistic mai răspândite (în procente, nu doar în cifre absolute) în religiile tradiționale dominante decât în noile mișcări religioase, este în interesul MIVILUDES să afirme că infracțiunile sexuale sunt tipice „sectelor”.

A doua variantă este că, de mai mulți ani, MIVILUDES pledează pentru o nouă versiune a legii franceze anti-secte din 2001, Legea About-Picard. Deși a fost folosită împotriva mai multor grupuri mici și va fi, fără îndoială, invocată împotriva lui Bivolaru, legea About-Picard a eșuat în mod constant împotriva grupurilor pe care susținătorii săi le-au indicat în 2001 ca fiind principalele sale ținte, inclusiv Biserica Scientologică și Martorii lui Iehova. În 2001, incriminarea „spălării pe creier” sub denumirea de „manipulare psihică” s-a dovedit a fi imposibilă din motive constituționale, iar legea a sfârșit prin a pedepsi „abuzul de vulnerabilitate” (abus de faiblesse). Aceasta era tot o variantă a „spălării pe creier”, dar aplicarea acestei dispoziții presupunea să se dovedească faptul că „victima” era într-o situație de „vulnerabilitate” și fusese influențată de „sectă” să își facă rău singură.

Organizațiile anti-secte și MIVILUDES au încercat ani de zile să introducă o incriminare mai largă a spălării pe creier sub denumirea de „constrângere psihică”, care a devenit Articolul 1 al unei propuneri de lege introduse în 2023 de guvern.

Proiectul de lege a întâmpinat opoziție atât în Franța, cât și în străinătate, inclusiv din partea Comisiei SUA pentru libertatea religioasă internațională. La momentul redactării acestui articol, nu este clar dacă guvernul va reuși să adune suficient sprijin parlamentar pentru a aproba Articolul 1 privind „constrângere psihică”.

Poate în cooperare și poate în competiție cu GéPS, se pare că alți Sherlock Holmes au lucrat împotriva MISA în Franța. În decembrie 2023, revista „Marianne”, un alt susținător fervent al umanismului secular, a dezvăluit că „În 2021, redacția noastră a adunat informații despre activitățile lui Bivolaru în Franța, pe care nu le-am publicat pentru a nu-l determina să fugă. Totuși, poliția a avut nevoie de doi ani pentru a distruge rețeaua. De ce o întârziere atât de mare? Nici Ministerul de Interne, nici Parchetul din Paris nu ne-au răspuns când am solicitat explicații.”

Revista „Marianne” protestează împotriva arestărilor tardive

O întrebare care are sens. Dacă poliția îl supraveghea pe Bivolaru de luni de zile, dacă nu chiar ani, și credea că acesta abuza de adeptele din Franța, de ce nu a intervenit înainte, împiedicând astfel ca femeile să fie abuzate? Nu trebuie să fii un adept al teoriei conspirației ca să suspectezi că scandalul Bivolaru a fost o bombă programată să explodeze cu câteva zile înainte de începerea dezbaterii parlamentare a noii legi anti-secte. Chiar când parlamentarii se pregăteau să decidă dacă să faciliteze reprimarea „sectelor” acuzându-le de „spălare pe creier”, o „sectă” acuzată de răpirea și violarea unor femei a aterizat pe primele pagini ale majorității publicațiilor franceze. Numai cineva care crede cu adevărat în coincidențe ar considera că este o întâmplare.

Unii dintre cititorii noștri ar putea obiecta că toate acestea sunt interesante, dar nu decisive și că, indiferent de orice alt considerent, dacă poliția franceză a eliberat femei ținute captive și pe cale de a fi violate ar trebui să fie aplaudată, în timp ce Bivolaru, ca violator, și complicii săi ar trebui condamnați la pedepse severe cu închisoarea. Sunt de acord cu acești cititori. Dacă Bivolaru este vinovat de infracțiunile grave de care este acuzat, ar trebui să fie urmărit penal, judecat și condamnat. „Dacă” este cuvântul cheie aici.

Erau femeile „eliberate” ținute captive în Franța sau au decis să participe la experiențe care includ o abordare „alternativă” a erotismului din proprie voință? Aceasta este întrebarea la care ar trebui să răspundă procesul. Dacă femeile au fost răpite fizic, ținute captive și violate, cei responsabili ar trebui cu siguranță să execute pedepse lungi în închisoare. Dimpotrivă, nu sunt de acord cu niciun argument conform căruia femeile și bărbații care afirmă că au ales în mod liber o abordare alternativă a erotismului sunt, prin definiție, privați de libertate, iar alegerea lor poate fi explicată doar prin faptul că au fost „spălați pe creier” de o „sectă”. Mai simplu spus, nu cred că există „spălarea creierului de către secte”.

(articolul original în limba engleză a fost publicat aici: bitterwinter.org/behind-the-bivolaru-case-4-geps-versus-misa/)

Articole recomandate