Am rămas uimită atât de vastitatea cunoştinţelor sale, cât mai ales de faptul că parcă mă „citise“ şi parcă mă aşteptase

În primul an de curs, nu puteam să înţeleg cum iubitul meu şi prietenii lui, care erau în an mai mare, acordau foarte mult respect fotografiei lui Grieg. Spuneam că este doar un om, iar ca să aibă valoare, este necesar să fie un om cult, care să deţină informaţii vaste din toate domeniile. Ca urmare a acestei gândiri, îmi dezvoltasem un obicei care uneori îi enerva pe prietenii mei: mă strâmbam la poza lui Grieg, scoteam limba în joacă şi îi adresam tot felul de apelative de genul: „Te crezi deştept? Aş vrea să te văd în realitate! Sâc!! “La câteva luni după începerea cursului, iubitul meu şi cu mine am hotărât să mergem la Grieg pentru a ne ajuta să depăşim unele probleme de cuplu ce apăruseră în acea vreme. Ba chiar eu l-am provocat pe iubitul meu: „Hai să mergem la Grieg al tău…“Ajunşi la Grieg, am aşteptat să intrăm. Grieg ne-a primit şi a anunţat după aceea că în acea seară nu va mai primi pe nimeni. Ne-a întrebat de ce am venit, dar deşi întrebarea ne era adresată amândurora, Grieg mă privea doar pe mine.

Am început să-i relatăm despre problemele noastre, iar Grieg ne răspundea zâmbitor cu exemple din mitologia greacă, citate din diferiţi filosofi şi învăţaţi ai lumii, exemple din istorie, teorii din biologie… într‑un cuvânt depăşise cu mult ceea ce credeam eu că este „cultură generală“. Am rămas uimită atât de vastitatea cunoştinţelor sale, cât mai ales de faptul că parcă mă „citise“ şi parcă mă aşteptase. Vorbele lui jucăuşe şi tonul de glumă mă făceau să mă ruşinez de faptele mele şi, în acelaşi timp, să mă simt mai uşoară, mai eliberată. A stat cu noi cam jumătate de oră şi ne-a răspuns cu blândeţe şi bucurie la toate întrebările. Nu mă mai strâmb acum la poza lui Grieg!!!

A.M., grupa 5, Cluj-Napoca, 25 de ani