Conştiinţa mi-a fost „catapultată“ într-o lumină alb-strălucitoare

În timpul unei meditaţii realizate în Spirală Yang^®, în oraşul meu de curs, având ca temă starea de erou spiritual, am avut o trăire extraordinar de frumoasă şi limpede.

Venisem la spirală conştientă fiind de starea de egoism în care mă aflam în acel moment şi de faptul că aspiraţia mea spirituală devenise atât de firavă… Am hotărât atunci să nu mă mai gândesc la nimic care să exprime vreo dorinţă personală, fie ea chiar şi aceea de a scăpa de egoism sau de orgoliu. În timpul spiralei, am fost inspirată să mă focalizez asupra unui punct aflat în dreptul inimii, uşor spre dreapta şi, în acest mod, am reuşit să simt starea de umilinţă şi să nu mai apară niciun gând perturbator.

Acolo, în acel punct-focar, simţeam cum mă dăruiesc lui Dumnezeu în mod tainic, tăcut, fără să mă mai gândesc la mine şi la nivelul meu spiritual. Simţeam cum dincolo de tot ceea ce sunt, singurul dor adevărat era acela de Dumnezeu. Eram asemenea unui „vas gol“, dăruit lui Dumnezeu, prin care El să se poată astfel manifesta. De fiecare dată, când simţeam că mă îndepărtez de acel punct, reveneam la el, chiar vizualizându-l. În unele momente ale meditaţiei, în care reuşeam să mă identific cu sunetele muzicii, apărea o stare de aspiraţie foarte intensă şi de iubire.

Continuam să mă focalizez asupra punctului respectiv şi să mă simt ca un „vas gol“. De două ori, am simţit cum prin sahasrara a pătruns în întreaga mea fiinţă Graţia şi Iubirea lui Dumnezeu, care au trezit iubirea mea faţă de El. O energie foarte mare urca până în sahasrara şi cobora în mine prin sahasrara. Atunci, am simţit cum conştiinţa îmi este „catapultată“ instantaneu spre un loc în care nu exista decât lumină alb‑strălucitoare şi în care am simţit că este Dumnezeu (pe care L-am perceput drept Conştiinţă Cristică).

Un val de emoţie imensă m-a cuprins şi am avut sentimentul de regăsire, de revenire, ca şi cum acolo se afla cu adevărat casa mea. L-am simţit pe Iisus ca pe iubirea cea tainică şi adevărată a inimii mele şi doar aceasta exista atunci pentru mine, iar lacrimile îmi curgeau pe obraz, căci regăsisem ceea ce îmi dorisem cu adevărat dintotdeauna, oricât de ascuns ar fi fost acest dor în inima mea.

M-am temut că acolo m-aş pierde ca individualitate şi m-am oprit… m-am gândit că eu sunt cea căreia i se dăruiesc toate acestea şi astfel mi-am amintit de mine ca fiinţă separată. La revenirea din spirală, am realizat că de fapt chiar dacă mă simţeam în trup, totuşi nu mă mai identificam cu el. După aceea, am simţit că partea superioară a trupului îmi vibra puternic. Simţeam iubire faţă de toate, cuprindeam totul sau, mai bine zis, percepeam cum Dumnezeu cuprindea totul în iubire, prin mine.

K. A. I., grupa 2, Braşov