Dezvăluiri din culisele procesului de la Cluj

Dezvăluiri edificatoare din culisele procesului de la Cluj, în care 12 cursanți au consimțit să facă jocul murdar al unor procurori corupți, acceptând să acuze pe nedrept oameni nevinovați pentru a obține – zice-se drept pretinse despăgubiri halucinante – sume imense de bani sau o faimă stranie

Episodul 6 – La Istanbul, la „tâlhărit”

Șapte ani pe drumul Bizanțului sau cum o urmașă a lui Ștefan cel Mare s-a dus la Istanbul să ia niște aur înapoi. Cu geamantanul.

Am arătat deja anterior cum au fost rând pe rând dejucate până la urmă manevrele mizerabile ale procurorilor ce au urmărit să îl acuze pe nedrept pe Gregorian Bivolaru și alți 20 de cursanți și instructori de yoga. Adevărul cel adevărat a triumfat însă, chiar dacă procesul a durat 17 ani, și răul intenționat de acești foști cursanți scelerați și lipsiți de scrupule se va întoarce după cum merită prin intermediul karma-ei pe care și-au făcut-o.

Pentru că multă lume s-a întrebat și încă se mai întreabă – fiind nedumerită – cum a fost posibil ca felurite fapte limpezi precum lumina zilei să fie răstălmăcite, astfel ca munca voluntară în ashram să devină sinonimă cu „traficul de persoane”, pentru ca apoi unii cursanți și instructori plini de dăruire să fie anapoda etichetați drept „grup infracțional organizat”, astfel ca valori morale și spirituale autentice să fie apoi terfelite, pentru ca o școală de yoga să fie acoperită cu noroi, iar niște oameni complet nevinovați să-și riște chiar libertatea, ne propunem să dezvăluim mai ales pe baza faptelor edificatoare (într-o serie de articole) câte ceva despre profilul moral al acestor foști cursanți (pe care nu îi putem numi yoghini) ce au acceptat să fie „cozile de topor” ce au fost și încă mai sunt folosite de forțele oculte malefice care de zeci de ani încearcă iar și iar cu disperare să-l reducă la tăcere pe profesorul de yoga Gregorian Bivolaru și urmăresc să înăbușe această mișcare spirituală „periculoasă” în viziunea lor dementă mai ales prin capacitatea ei de a trezi conștiințele adormite în această epocă în care spiritualitatea autentică este desconsiderată, este batjocorită, în timp ce materialismul dur pare să triumfe, chiar dacă zilele îi sunt deja numărate.

Deși parchetul a reușit că convingă doar un număr mic de foști cursanți să se ipostazieze în „victime” sau în „părți vătămate”, poveștile lor suprarealiste sunt o sursă aproape inepuizabilă de amuzament sau chiar de râs în hohote. Zicala „viața bate filmul” se dovedește din nou cât de poate de adevărată.

În acest dosar de așa-zis „trafic de persoane”, apare – întâi în calitate de martor, apoi în calitate de parte vătămată – și o fostă cursantă pe nume Valeria Bertescu. De ce a fost introdusă în acest dosar o persoană care se plânge de fapt de fostul instructor Eugen Mîrtz (care nu figurează pe lista celor „inculpați”) și ale cărei acuzații abracadabrante nici nu se regăsesc în rechizitoriul gros întocmit de parchet, este încă unul dintre nenumăratele semne de întrebare la care nu avem răspuns. Singura explicație ar fi disperarea procurorilor care, în lipsa unor acuzații măcar coerente – că de probe oricum nu putea fi vorba –, s-au mulțumit cu orice au găsit. Am văzut deja că ridicolul nu pare să îi deranjeze.

Valeria Bertescu a început să practice yoga la Bacău în 1991, pe când trecuse de 30 de ani, cu Eugen Mîrtz, un fost instructor al școlii noastre. După ce instructorul ei s-a mutat la București, a practicat yoga cu un alt instructor, V.R, „personaj față de care nu aveam prea multă considerație întrucât avea circa 6-7 ani de yoga”. Deducem de aici că Valeria avea standarde înalte. Ea se poate considera pictoriță după ce a studiat un an la Academia de Artă (un an e suficient; în fond ce te poate învăța facultatea, iar „școala vieții” nu?), în schimb 6-7 ani de yoga nu sunt suficienți pentru a deveni instructor. Pentru că primul instructor este mai demn de aprecierea ei, au câteva întâlniri și discuții, iar la un moment dat – după spusele Valeriei – Eugen Mîrtz îi face o propunere desprinsă parcă din romane proaste. Rețineți că Valeria avea la acel moment 32 de ani. „…Mi-a precizat că căuta modalități de a face rost de bani pe cale neconvențională. Mîrtz știa că fusesem în vara anului 1991 în Turcia, motiv pentru care mi-a cerut să merg în Turcia să mă prostituez pentru el. Nu mi s-a părut la acel moment nimic în neregulă pentru că mi se spusese ca esența yoga este constituită de tantra yoga.” Eugen Mîrtz i-ar mai fi spus și că „în India, discipolele tantrice sunt trimise să se prostitueze ca să îşi întreţină maeştrii”. Tocmai în India, țara pudibonderiei… Precizăm că toate citatele sunt extrase strict din declarațiile ei. Și de asemenea că Valeria Bertescu are probleme serioase și cu memoria, nu doar cu imaginația. Deși în declarațiile date parchetului îl menționează pe Eugen Mîrtz ca fiind cel care i-a cerut să se prostitueze, pentru presă însă Valeria are altă poveste: „Gregorian Bivolaru m-a trimis direct și personal să tâlhăresc, să fur și să mă prostituez pentru el.” (Gazeta de Cluj, 29 ianuarie 2011).

Dar să revenim la „propunere”. Pentru că Mîrtz știa că Valeria fusese în Turcia (unde, apropo, călătoreau anual aproape 1 milion de români, înainte ca „pandemia” să distrugă turismul), i-a propus, nici mai mult, nici mai puțin decât să se prostitueze pentru el. După cum spune tot ea în cuprinsul declarației, „mă trimite să fac ceea ce crede că știu mai bine, adică să mă prostituez”. Dacă nu e vorba de o greșeală de redactare, înțelegem că Valeria… asta „știa mai bine” să facă… poate de aceea nici nu i s-a părut nimic „în neregulă” la propunerea fără perdea (presupunând, desigur, că respectiva „propunere” chiar i s-a făcut). Faptul că „esența yoga este constituită de tantra yoga” este o aberație pe care în nici un caz Valeria Bertescu nu ar fi putut să o audă la cursurile de yoga ale școlii noastre. Niciun om familiarizat cât de cât cu yoga nu ar afirma așa ceva; este mai degrabă genul de afirmație senzaționalistă care apare prin presa de scandal și pe care o iau în serios doar cei care nu știu nimic despre yoga.

Mai mult, declarația de martor dată de Bertescu Valeria în fața procurorilor în data de 2 aprilie 2004 (noi credem că e mai degrabă vorba de 1 aprilie) ne face să ne îndoim că domnișoara Valeria a călcat măcar o singură dată pe la cursurile de yoga ale școlii noastre. Iată ce afirmă ea: „Toate cursurile de yoga începeau cu tehnici de relaxare profundă (prima fază de inducție hipnotică) pe fondul căreia ni se induceau tot timpul mesaje că trebuie să manifestăm supunere absolută față de instructor (micul maestru) și față de marele maestru – Grieg Bivolaru, că maestrul este mai important decât toți membrii familiei cursantului și decât toți membrii societății în ansamblu. Urmau apoi asanele, exercițiile fizice de Hatha Yoga, toate cursurile terminându-se cu postura cadavrului în care erau folosite tehnici de relaxare profundă timp de circa 20 minute, pe fond de muzică ambientală.” Deci „micul maestru” era și D.J. Ne abținem de la orice comentariu. Ne întrebăm doar unde anume a nimerit Valeria Bertescu de a intrat în „prima fază de inducție hipnotică” (de următoarele faze nu mai spune nimic…) și dacă respectivii au scos-o ulterior din hipnoză. Presupunem că până și procurorii au găsit amuzantă această descriere. La câți securiști sub acoperire au participat de-a lungul anilor la cursurile noastre de yoga, precis parchetul știe în detaliu desfășurarea unui curs, care începe cu tehnicile de încălzire, și nu cu relaxarea profundă, care se face în final în liniște, și nu pe muzică.

Ideea Valeriei Bertescu despre evoluția spirituală prin practica yoga este cel puțin bizară. „Rețin că venisem din Turcia cu un geamantan de haine de lux pentru Grieg Bivolaru, precum și mai multe bijuterii din aur, precum și cu un al doilea geamantan cu haine de lux pentru Eugen Mîrtz.[…] Am adus bunuri de valoare pt Grieg la recomandarea lui Mîrtz care mi-a spus că în acest mod îl ajut să urce în ierarhia yoga.” Lăsăm la o parte faptul că atât de mult a urcat Eugen Mîrtz în „ierarhia yoga”, încât i-a întors spatele Ghidului său spiritual și și-a făcut școala lui. Indiscutabil, dacă ai școala ta, indiferent că are sau nu vreo valoare, ești fix în vârful ierarhiei. Poți să nici nu porți haine de lux – pe care, apropo, nimeni nu le-a văzut niciodată. Dincolo de asta, ne întrebăm cu uimire cum de nici unul dintre marii yoghini eliberați, dintre marii sfinți, dintre marii învățători spirituali ai planetei nu și-a dat seama cât de simplu ar fi putut urca în „ierarhia spirituală” prin metode balcanice: duci „șefului” un geamantan cu haine de lux – de la creatorii de modă celebri ai epocii – și niște kilograme de bijuterii din aur și hop, ai mai sărit o treaptă în ierarhie.

Cele „o mie și una de nopți” petrecute pe malurile Bosforului i-au scos în cale Valeriei Bertescu oportunități nebănuite de „evoluție accelerată”: „Întâmplarea a făcut ca, în Turcia, practicând prostituția, să cunosc o grupare de traficanți de heroină care mi-a propus o sumă de 500 de dolari USA [n.b. deveniți 5000 într-un interviu de presă, dar să nu ne încurcăm în detalii] pe o săptămână pentru a transporta droguri la Roma. Propunerea traficanților era mai degrabă o tatonare a terenului în ceea ce mă privea, întrucât traficanții, toți de culoare, nu aveau încredere în albi.” Hm, niște traficanți rasiști. Oricum, istoria se răzbună. Vedem cum în vremurile noastre „Imperiul Otoman contraatacă”, încercând să destabilizeze capitala fostului Imperiu Roman, cu ajutorul unei urmașe a lui Ștefan cel Mare. Acest scenariu halucinant ar fi demn de o ecranizare pe marile ecrane. Iar primii care și-ar lua bilete ar fi probabil procurorii care au asistat la nașterea sa.

După care intriga scenariului se complică și mai mult. Conform declarației semnate cu propria mână de Valeria Bertescu, profesorul de yoga Gregorian Bivolaru – care a îndurat cu stoicism tortura în beciurile securității comuniste, care vorbește de zeci de ani despre codul yoghin etic și moral Yama și Niyama, care nu a întors niciodată spatele cuiva care i-a cerut ajutorul – îi sugerează eroinei o soluție halucinantă de a obține bani: „…mi-a oferit atunci o altă soluție, de a fura de la aceștia [n.b. traficanții rasiști de mai sus] și drogurile și banii spunându-mi că se va ocupa el de distribuția drogurilor în România. Mi-a sugerat să cumpăr și un pistol fără gloanțe care să ucidă.” Gogoașa umflată despre „traficul de droguri”, fluturată prin presă în 2004 de unii procurori și jurnaliști pentru a scandaliza și a șoca opinia publică, s-a dezumflat rapid după ce perchezițiile brutale din zeci de locuințe ale yoghinilor nu au descoperit, spre exemplu, nici măcar un singur pachet de țigări, cu atât mai puțin vreun miligram din vreun drog de orice fel. Deci despre ce droguri vorbim, domnilor (sau tovarăși?) procurori? Ar fi interesant de aflat dacă procurorii sunt cei care i-au sugerat Valeriei să „strecoare” referirea la droguri în declarațiile ei sau dacă declarația sa suprarealistă le-a dat ideea de a fabrica o acuzație nouă. Eterna întrebare, ce a fost mai întâi, oul sau găina?

Indiferent care ar fi fost cronologia, să nu pierdem din vedere o afirmație care ne duce cu gândul la koanurile zen. Ce sunet se aude când aplauzi cu o singură mână? Cum poți turna ceai într-o cană care este deja plină? Cum poți cumpăra un pistol fără gloanțe care să ucidă?…

Trecem din nou de la declarațiile date la parchet la interviul oferit de Valeria Bertescu Gazetei de Cluj, pentru că fantezia sa, stimulată de reportofon, pare să nu aibă limite: „[Gregorian Bivolaru] Mi-a adus o geantă cu fund rabatabil, care să cuprindă un diplomat în ea, și mi-a spus să mă duc în toate cartierele unde sunt ambasade, consulate, respectiv în cartierul Taksim din Istanbul. Mi-a zis să pândesc un tip care iese din consulat sau dintr-o bancă sau o femeie care iese, tot așa, blindată, cu un kilogram de aur pe ea, și mă țin după ei. Mi-a zis că poate își cumpără, și ei, un ziar, ceva, și atunci pe femeie să o atac, iar dacă e bărbat îi fur diplomatul și îl bag în diplomatul meu rabatabil, și să îi aduc lui ce găsesc, bani, bijuterii, electronică. Așa că m-am dus în Istanbul și o vreme pierdeam timpul pe-acolo, să prind un fraier să îi șutesc diplomatul.” Nu comentăm, cu nebunii mai bine nu te pui… Poate Valeria se pregătise pentru un concurs de scenarii fantastice și, dacă n-a avut noroc, l-a oferit Gazetei de Cluj.

Revenind la declarațiile din dosar, scenariul polițist continuă să ne surprindă: „Atunci când am fost ridicată de polițiști am reușit să mă descotorosesc de pistol.” Logic. Se știe doar că în general polițiștii nu sunt prea atenți în timp ce arestează suspecți, îi lasă să arunce obiectele încriminatoare din buzunare sau poșete. Expulzată din Turcia și rămasă, vai, fără pistol, Valeria Bertescu își extinde sfera de acțiune, beneficiind de avantajele globalizării: „Am practicat apoi prostituția și în Cipru. În această perioadă am avut relații sexuale cu mai mult de 3000 de bărbați. Obosită după activitatea intensă am hotărât să vin în România și să urmez cursurile de yoga.” O credem pe cuvânt, după așa o „activitate intensă” era normal să fie obosită. Sperăm totuși că nu vor da buzna la cursurile noastre de yoga toți infractorii obosiți, să se „relaxeze”…

Ca să nu vă mai ținem în suspans, vă spunem cum se încheie povestea. „M-am prostituat pentru Eugen Mîrtz circa 7 ani de zile în Turcia și Cipru. Din toți banii obținuți nu-mi păstram decât bani să mă întorc în Turcia cu minibusul și pentru șpaga la vamă. Restul banilor (ce rămânea în prima parte după ce-i dădeam și proxenetului) i-am dat în întregime lui Eugen Mîrtz. Apreciez că au fost câteva mii bune de dolari pe care i-am dat lui Eugen Mîrtz, bani din care și-a cumpărat apartament și și-a înființat o firmă de intermedieri.” Și, surpriză, țineți-vă bine: „Şi mama mea poate să confirme acest fapt întrucât Mîrtz a fost la noi acasă, iar mama a văzut personal cum îi înmânam bunurile.” Când vine vorba de turci, mama lui Ștefan cel Mare era adepta luptei; alte mame au o abordare mai… comercială.

Poate vi se pare greu de crezut, și nouă ni s-a părut, dar, după tot ce a „îndurat”, Valeria Bertescu nu l-a reclamat pe numitul Eugen Mîrtz – nici la momentul respectiv, nici după ce a părăsit cursul de yoga în 1998, nici mai târziu. Abia în 2004, când procurorii aveau pregătite coli și pixuri pentru orice fost cursant care ar fi vrut să se plângă de ceva, Valeria Bertescu s-a ipostaziat în „victimă”, dar nu a lui Eugen Mîrtz, ci a lui Gregorian Bivolaru. Ce i s-a promis în schimbul acestor declarații inventate, nu putem decât să presupunem…

Ca să ne amețească și mai mult, pe 2 aprilie 2004 Valeria Bertescu scrie (și semnează): „nu am suferit vreo pagubă de pe urma infracțiunii săvârșite [n.b. de practicanții yoga acuzați în dosarul de trafic de persoane]”. Deci pe de o parte declară că a fost trimisă să se prostitueze, că a dat mii de euro, haine de lux, aur etc., iar pe de altă parte nu a suferit nicio pagubă. Să înțeleagă cine poate. După care, pe 15 aprilie 2004 se râzgândește: „Datorită faptului că Gregorian Bivolaru şi Mîrtz Eugen m-au exploatat circa şapte ani din punct de vedere psihic şi fizic, mă constitui parte civilă cu o sumă de bani ce o voi preciza în faţa instanţei de judecată.”

Într-o străfulgerare de luciditate, Valeria Bertescu își dă totuși seama că poveștile ei sunt cam gogonate, așa că recunoaște: ”Este foarte greu de probat cele spuse de mine în conformitate cu adevărul, întrucât toţi membrii şi adepţii MISA se împart în mai multe categorii şi anume, ori fanatici care urmează orbeşte ordinele liderilor spirituali, precum am făcut şi eu, ori excroci şi capi ai lumii interlope cum sunt Gregorian Bivolaru şi Mîrtz Eugen, ori inocenţi care sunt folosiţi ca paravan şi care nu au habar ce se întâmplă cu adevărat în MISA.” Faptul că astfel de acuzații abracadabrante ar trebui dovedite cu probe, e un detaliu. Nu lipsa probelor o preocupă pe Valeria, ci… ”clasificarea” cursanților pe categorii. Despre „categoria” celor care au practicat și au obținut rezultate pe calea spirituală Valeria nu a aflat, fiind plecată la Stambul, cu treabă.

Ca să scurtăm povestea, de altfel palpitantă, vă spunem că în final Valeria Bertescu iar s-a răzgândit și nu s-a mai constituit parte civilă, adică nu a mai cerut despăgubiri pentru inexistenta ei „exploatare” care ar fi durat 7 ani. Oricum în final instanța a respins toate cererile părților civile. Și a mai și ignorat complet declarațiile, de altfel picante, ale așa-zisei „părți vătămate” Valeria Bertescu, achitându-i, după cum deja știți, pe toți instructorii și practicanții yoga acuzați pe nedrept în acest dosar aberant.

Și-am încălecat pe-o șa și v-am spus povestea așa cum a fost ea…