În timp ce mă abandonam, deveneam atomi

Ca urmare a unei identificări la nivel subtil cu Ghidul meu spiritual, noaptea, după culcare am trăit în vis această experienţă:

Eram foarte lucidă, foarte conştientă şi puteam să comunic. Am simţit o energie puternică, aşa cum nu am mai simţit până acum. Era ceva care mă scotea din trup, era un fel de vortex care mă smulgea şi mă atrăgea spre el cu foarte mare forţă. La început m-am speriat, deoarece nu mai aveam control asupra trupului meu, acesta nu mai răspundea.

Nu ştiam dacă să mă împotrivesc sau să mă las. L-am apelat pe Ghidul spiritual şi i-am simţit prezenţa susţinătoare. Atunci, mi-am angrenat curajul în mod conştient şi am zis „Da, o fac“, ştiam că totul ţine de mine.

Şi exact asta am făcut, dar treptat. În timp ce mă abandonam, deveneam atomi. Totul era negru în jur, nu vedeam nimic, decât cum eu mă transform în atomi şi tot la fel, acelaşi gen de atomi vedeam în faţa mea, de fapt eram atrasă de Ei, aveau o forţă colosală. Aceşti atomi aveau în mijloc o lumină pură, de forma unei flăcări de lumânare.

Cu cât mă abandonam mai mult, timpul se contracta mai mult, totul se petrecea foarte repede, eram uluită, urmăream să mă agăţ de ceva: de o stare, de o imagine (îmi doream foarte mult să îl văd pe Ghidul meu spiritual; cu cât dorinţa aceasta era mai puternică, cu atât îl simţeam mai intens; dar nu îl vedeam, ci doar îl simţeam).

La un moment dat m-am hotărât să mă abandonez total. Atunci, toţi atomii care se desprindeau din mine au căpătat o singură direcţie. Era ca şi cum ei ştiau de la sine exact ce au de făcut. Chiar am fost uimită că fiecare atom are inteligenţa lui şi ştia în mod natural ce are de făcut. Nu aveau nevoie de mintea mea să-i coordoneze, să-i direcţioneze. Mergeau exact spre atomii din faţă şi fuzionau cu lumina pură din mijlocul acestor atomi, care se măreau, pentru o clipă în timpul fuziunii şi apoi reveneau la forma iniţială, care aparent era ca şi a celor desprinşi din mine, doar că subtil se simţea forţa colosală pe care aceştia o aveau. Când fuzionam (atomii desprinşi din mine cu ceilalţi) era ceva total, complet, care nu poate fi pe deplin exprimat prin cuvintele Iubire, Transcendere… Nu ştiu cum să spun…

Adevărata cunoaştere sacră pe care o căutam era o fuziune: o contopire între mine, la nivel foarte profund, chiar la nivel de atomi, şi ceea ce voiam să cunosc. Am descoperit ce înseamnă cosmizarea fiinţei ‒ să-ţi simţi întreaga fiinţă un Univers în care există numai atomi de lumină şi conştiinţă, care se atrag prin forţa iubirii.

De asemenea, această experienţă m-a făcut să capăt o mare şi profundă înţelegere: esenţa realizării unui ţel este să fuzionezi cu el, să-l simţi că face parte din tine, nu ca fiind ceva exterior, ceva de atins. Şi încă un aspect: este nevoie de un mare curaj ca să te abandonezi total şi este nevoie de sacrificiu ca să te dăruieşti total!

Sunt conştientă că sunt mult mai multe aspecte pe care le mai am de înţeles din această experienţă profundă. Mulţumesc!

Ş. E. G., grupa 5

Preluat din Marea Enciclopedie a Roadelor Spirituale, vol. 1