Kali este pretutindeni

Îţi mulţumesc, Ghidul meu spiritual, pentru iniţierile minunate, pentru sugestiile şi susţinerea ta constantă pe drumul către Absolutul Divin!

Am primit iniţierea în Kali la vârsta de 13 ani. Citisem cursul despre Kali de atâtea ori încât îl ştiam deja pe dinafară. Simţeam o sete adâncă şi inexplicabilă de a asimila orice cunoaştere cu privire la această manifestare divină. Îmi amintesc foarte clar emoţiile puternice pe care le aveam înainte de a primi iniţierea în mantra lui Kali. Analogic vorbind, mă simţeam ca un copil simplu care urma să devină un prinţ. Am perceput mantra ca pe un sunet fin, însă intens, având încărcătura unui vuiet. Din acel moment, fascinat de această percepţie, am început să meditez cu Marea Putere Cosmică a timpului. Nu îmi puteam explica acea atracţie irezistibilă în a lucra cu mantra lui Kali, însă de fiecare dată meditaţiile erau fascinante. Mintea mea de copil era copleșită. Cu cât meditam mai mult, cu atât eram atras tot mai mult de misterul fascinant ce o învăluie.

Într-o zi am descoperit în curtea unei biserici din oraşul în care locuiam un monument din perioada interbelică, monument care era din marmură neagră şi care avea în partea din faţă o construcţie din blocuri masive de marmură neagră asemănătoare cu un altar. A fost… dragoste la prima vedere. Noaptea am ieşit pe furiş din casă şi am pornit repede spre acel loc. M-am asezat acolo în mijlocul construcţiei respective, pe masa „altarului”. Încăpeam perfect şi datorită acestui fapt, mai în glumă, mai în serios, aveam sentimentul că acel loc a fost construit de Kali special pentru mine. Timp îndelungat, noapte de noapte, ieşeam pe furiş din casă şi mergeam în acel loc să meditez cu Kali. Mă întorceam acasă cu puţin înainte de ora la care ştiam că se trezesc părinţii mei. Apoi iar aşteptam venirea serii, aşa cum un bărbat aşteaptă momentul în care ştie că se va întâlni cu femeia de care este foarte îndrăgostit. Uneori se auzeau tot felul de sunete, cum ar fi cantecul cucuvelei despre care bătrânii spun că e „pasărea mortului” sau ca bagă spaima în oase. Nu a fost nici măcar o singură clipă în care să fiu încercat de vreun sentiment de teamă sau nelinişte. Mă simţeam protejat. Savuram fiecare clipă a meditaţiei.

Treptat, dincolo de starea de fericire şi împlinire sufletească pe care o aveam lucrând cu Kali, am început sa disting ceva, mai profund, ce la acea vârstă descifram ca fiind sfinţenie. Acea sfinţenie devenea tot mai densă şi mai prezentă. Trezea în mine recunoștință şi devoţiune deoarece simţeam prezenţa vie a lui Kali. Punctul culminant al meditaţiilor pe care le realizam atunci a fost o viziune care mi-a marcat complet viaţa: la un moment dat, acea prezenţă sfântă pe care o simţeam a făcut ca întreaga mea fiinţă să se cutremure. Era absolut copleşitor. Am perceput cum „mi se desface mintea” şi apoi am văzut lăuntric imaginea întregii lumi, aşa cum este ea, însă scufundată într-un fluviu, uşor curgător, gigantic. Ceea ce curgea nu era deloc apă, ci un fel de ceaţă cenuşie. Vedeam cum întreaga lume este afectată de aceşti nori curgători, vedeam cum lumea efemeră se degradează încetul cu încetul. Mă percepeam suspendat, deasupra acestui flux curgător, şi simţeam că nu sunt atins sau afectat în vreun fel, că fiinţa mea nu se află sub influenţa lui. Simţeam că voi fi aşa în eternitate. Totodată conştientizam adânc, tăcut, că acel flux ce trece pe sub mine şi afectează întreaga lume efemeră este timpul, iar eu, prin graţia lui Kali, eram deasupra lui.

După această experienţă conştientizam că a trăi fără a căuta eliberarea spirituală este pierdere de vreme. O simţeam pe Kali pretutindeni. Uneori eram uşor amuzat văzând cum Kali este mereu aproape şi cum vorbeşte cu mine prin simboluri. Mama mea a început din senin să folosească expresia „timpul trece şi tace”. După câteva luni m-am întâlnit cu Grieg. Bucuros că îl văd, i-am facut un cadou „din partea mea şi a surorii mele”. El mi-a oferit două piersici spunând „din partea mea şi a surorii mele, Kali”. Şi m-a privit semnificativ, cu ochii lui plini de viaţă şi bucurie, lăsându-mă să înţeleg că ştie că lucrez cu Kali şi că se bucură de asta. Apoi, ca să se joace un pic cu mine, mi-a dat patru pupici pe obraji, doi şi apoi încă doi. La rândul meu i-am răspuns jucăuş: „Și pupicii sunt tot din partea ta şi a surorii tale, Kali? Doi de la tine şi doi de la Ea?” Atunci el a răspuns bucuros: „Da! Aşa este, mă bucur că ai simţit!” Eram fericit deoarece mi-a confirmat astfel autenticitatea modului în care o percep pe Kali la nivel subtil, deoarece în aceeaşi manieră în care această Putere Cosmică a acţionat asupra mea prin ghidul meu spiritual, a acţionat deseori şi în alte circumstanţe. O simţeam ca pe o Mamă Divină protectoare care, atunci când aveam frământări, îmi vorbea prin cei apropiaţi. Uneori bunicul meu, om simplu în vârstă de aproape 90 ani, „se trezea” filozofând asupra vieţii şi rostului ei. Bunica şi mama mea îl priveau uimite şi totodată impresionate, se vedea că ele nu erau obișnuite ca el să vorbească în modul acesta. Însă eu simţeam că mesajul vine de la Kali şi ascultam cu multă atenţie.

Peste şapte ani, la vârsta de 20 de ani, am participat la primul ritual tantric de adorare a Marii Puteri Cosmice a timpului, Kali. Fac o paranteză să remarc o anumită ciclicitate. Ce este cel mai interesant e că aceasta, ritualul respectiv, s-a realizat exact acum şapte ani de zile, de ziua lui Kali. Şi, dacă mă gândesc mai bine, viziunea spirituală din copilărie a fost exact acum 14 ani tot în jurul zilei lui Kali, deoarece îmi amintesc că în curtea bisericii tocmai înfloriseră teii. Acum, scriind aceste rânduri ca urmare a unor trăiri avute recent, nu mă miră deloc această ciclicitate şi înţeleg sensul profund al acestui fapt.

Cum spuneam, la şapte ani după ce am avut acea viziune spirituală am participat la primul ritual tantric de adorare a Marii Puteri Cosmice Kali. În clipa în care am intrat în camera special amenajată şi consacrată pentru realizarea ritualului de adorare m-a „izbit” puternic, instantaneu, o forţă colosală. M-am aşezat în faţa altarului. Am încremenit, plângând cu sute de lacrimi. Sufletul îmi era copleşit de imensitatea şi forţa gigantică a acestei Mari Puteri Cosmice şi, datorită intensităţii uriaşe, am simţit că explodez şi în locul meu rămâne iubire fierbinte, copleşitoare şi devoţiune totală faţă de Kali. Starea respectivă, teribilă prin natura ei, este… indescriptibilă. Dacă atunci când aveam 13 ani Kali mi s-a revelat în ipostaza ei de Mamă Divină, în faţa altarului, Kali mi s-a revelat în ipostaza ei de Shakti, consoarta divină a lui Shiva.

În starea de abandon total pe care am trăit-o în timpul ritualului respectiv am realizat că doar fiind intim unit cu Shiva, doar fiind releul perfect al conştiinţei extatice Shivaice aş putea să fuzionez profund, intens şi amplu cu Kali, cu o asemenea forţă colosală, divină, cosmică, şi doar aşa voi putea trăi Marele Extaz Divin, Maha Samadhi.

C., 25 mai 2007