Simpozionul Internaţional de Yoga Costineşti 2009 – un prilej de contopire cu Dumnezeu

Pentru mulţi dintre noi, Simpozionul Internaţional de Yoga de la Costineşti de anul acesta a fost unul de excepţie şi prin faptul că în data de 27 august, după spirala de hiatus, a avut loc selecţia specială a celor chemaţi de Dumnezeu pentru a face parte din Mişcarea charismatică „Cu Dumnezeu, Pentru Dumnezeu, În Dumnezeu, Întru Dumnezeu”, care va fi iniţiată pe teritoriul ţării noastre.
Câţiva dintre colegii noştri ne-au împărtăşit din trăirile pe care le-au avut în cadrul acestui Simpozion de Yoga, pentru a vă ajuta să înţelegeţi mai bine, din experienţele şi trăirile lor, ce reprezintă pentru cursanţii acestei şcoli spirituale taberele bianuale care au devenit deja o tradiţie în cadrul MISA. Iată relatările lor:

Costineşti 2009 – cea mai frumoasă vacanţă spirituală pe care am avut-o

Această vacanţă a fost pentru mine cea mai intensă şi mai împlinitoare de până acum. M-am bucurat din plin de ea, de la început, odată cu deschiderea câmpului, până la resorbţia acestuia. Fiecare moment a fost, prin intensitatea fericirii şi iubirii resimţite, o continuă regăsire de Sine şi de Dumnezeu, ca o sărbătoare continuă. Câmpul extraordinar al taberei aduce în Costineşti, România, în fiecare an, colegi de la cursurile de yoga ale şcolii MISA din toată lumea. Am simţit în cadrul taberei, datorită câmpului extraordinar, o stare de fraternitate, de unison pe care o trăiam cu toţii, ca o familie imensă de mii de oameni, în care numitorul comun era aspiraţia şi iubirea de Dumnezeu. Mă simt acum plină de enegie şi de un nou elan pentru anul care vine. Activităţile şi iniţierile la care am participat (Indra şi Svarga Loka) au fost prilej de mare bucurie. M-am simţit transformată doar prin simpla participare la acele conferinţe. Trăiam o stare continuă de efervescenţă şi iubire.

Punctul culminant al taberei a fost momentul de hiatus cu exemplificarea pentru grupul charismatic. Atât de mult îmi doream să Îl simt pe Dumnezeu, încât simţeam că mi se taie respiraţia. În timpul exemplificării, inima mea a început din nou să cânte de fericire, recunoştinţă şi iubire profundă. M-am simţit din nou acasă, copil al iubirii de Dumnezeu. Viaţa mea a luat o nouă întorsătură de atunci. Mă simt renăscută în iubire şi aspiraţie către Dumnezeu. Mulţumesc profund lui Dumnezeu şi Ghidului nostru spiritual, Grieg.

F.L., an 10, Bucureşti

Sunt Totul, căci Dumnezeu este în mine, şi sunt nimic, căci eu nu exist fără El

Intenţionând să mă pregătesc pentru iniţierea specială din 27 august şi urmărind să încarc momentul acela, am fost inspirată să Îl rog pe Dumnezeu să mă aflu şi eu printre cei chemaţi în noua Mişcare Charismatică. M-am raportat la momentul iniţierii, când se vor face cele trei invocaţii, după cum ni s-a transmis. Iată ce am perceput: o trăire inefabilă mi-a cuprins fiinţa, despre care pot spune doar că am perceput-o ca pe o „călătorie” către o destinaţie înaltă, profundă. Era o certitudine, o credinţă totală, fără nicio urmă de îndoială; starea de abandon după care am tânjit atât se instala progresiv în fiinţa mea, la toate nivelurile, şi aceasta îmi dădea sentimentul unei călătorii.

A apărut apoi ca o deschidere pe care Dumnezeu a realizat-o asupra fiinţei mele, întocmai precum o operaţie. Apoi am perceput cum sunt pătrunsă de Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, care mi-a luminat foarte intens, cu o lumină extrem de puternică şi totuşi blândă, iubitoare, fiecare părticică a fiinţei. Această pătrundere pe care Dumnezeu a realizat-o în fiinţa mea m-a făcut să simt că în acelaşi timp pătrund în inima Universului, că sunt acordată cu totul la frecvenţa bătăilor lui, ca o revenire acasă, că sunt toată doar o inimioară, care din nou pulsează în acelaşi ritm cu inima Tatălui.

Rugăciunea mea sinceră de a mă abandona Tatălui Ceresc şi de a realiza numai voia Lui a făcut ca Dumnezeu să mă pătrundă cu Voia Sa Determinatoare şi să se instaleze acolo. Am perceput cum şi corpul fizic era pătruns de El şi simpla mea alegere, dorinţă şi manifestarea voinţei de a fi a Lui a făcut ca tot ceea ce percepeam ca fiind fiinţa mea să fie luat în stăpânire de El. Chiar şi corpul fizic s-a dăruit Lui şi am simtit atunci în mod limpede cum Dumnezeu este cel care îl face să se mişte. Am perceput şi am acceptat totodată că în realitate am fost şi sunt a lui Dumnezeu dintotdeauna şi pentru veşnicie. De asemenea, credinţa totală şi curajul de a face orice El îmi dictează mi-au umplut complet fiinţa. S-au instalat totodată în fiinţa mea compasiunea, firescul de a fi cu Dumnezeu, în Dumnezeu, de a face numai voia Lui. Mintea nu mai hoinărea, iar conştiinţa îmi era expansionată foarte mult. Fiinţa Ghidului meu spiritual era prezentă în mine, în afara mea, în Tot.

Percep acum cum Dumnezeu ne dăruieşte întotdeauna tot ceea ce ne este necesar: energie vitală, inspiraţie în orice acţiune…
Bucuria de a fi a Lui şi de a face totul pentru El (de fapt de a primi ca El să facă prin mine) este dătătoare de viaţă! Sunt vie!
Sunt Totul, căci El este în mine, şi sunt nimic, căci eu nu exist fără El.
Am conştientizat totodată o relaţie personală, inefabilă, tainică, care a existat întotdeauna între fiinţa mea şi Fiinţa Tainică a lui Dumnezeu.
Îţi mulţumesc, Ghid Spiritual Suprem, Tată Ceresc, că m-ai dăruit din nou Ție!

După selecţia specială, a doua zi, m-am simţit având complet altă percepţie despre mine însămi. Eram cu totul alt om. M-am simţit ca şi investită de Dumnezeu, un sentiment asemănător cu acela de a fi apostol. Am conştientizat anumite daruri, ca şi nişte puteri pe care Dumnezeu le-a activat în fiecare dintre cei care s-au simțit chemaţi.
La modul general, percepţia de a doua zi a fost aceea că mi-au fost îndepărtate văluri de pe conştiinţă şi astfel mă simt mai uşoară, ca şi cum am libertate de mişcare şi văd lucrurile mai puţin distorsionat, mai obiectiv.

Anonim

Testele spirituale – catalizatori ai transformării noastre spirituale

Bineînţeles că deja spre seară au apărut şi testele spirituale. Îmi este acum mult mai uşor să îmi dau seama că apare un test şi această stare se menţine pe fundal, chiar şi atunci când îmi este greu; cumva există conştiinţa continuă a faptului că parcurg un test spiritual.
Trecând cu uşurinţă, cu ajutorul lui Dumnezeu, această încercare, în mod firesc s-a trecut la acţiuni mai intense din partea forţelor demoniace, la încercări mai dificile. Simultan am fost supusă la testul geloziei şi cel al ataşamentului faţă de familie, concomitent cu frica de moarte. Dumnezeu m-a susţinut şi de această dată. Totuşi abandonul meu nu a fost total şi de aceea există această fisură. M-am trezit în minte cu sugestia că fratele meu moare, mentalizând parcă fără voia mea acest lucru. Am fost cuprinsă de disperare şi remuşcări, deşi eram conştientă în acelaşi timp că aceasta este acţiunea forţelor potrivnice binelui. Era ca şi cum nu aveam putere să ies de sub influenţa lor şi într-un fel aşa era, deoarece starea mea de abandon faţă de Dumnezeu se întrerupea, făcând astfel să nu mai am acces la inspiraţia şi susţinerea Sa divină.

Testele au continuat cu forţă, ca şi cum a fost aruncat în luptă tot arsenalul de care dispun aceste forţe sau, mai bine spus, mi-au fost exploatate toate punctele slabe şi fisurile: relaţia de cuplu, relaţia cu familia, tot ceea ce părea sigur se zdruncina din temelii. Îi mulţumesc lui Dumnezeu că mi-a arătat cele mai mari hibe; mi se pare şi firesc şi am intuit că aşa va fi: ca să fiu discipolul lui Dumnezeu, trebuie ca El să fie singurul sigur în viaţa, în fiinţa mea. Cum altfel să mă pot abandona Lui cu totul?
Mi-au fost oferite semne clare când nu făceam ceea ce fusesem inspirată de Dumnezeu să fac; am început să conştientizez că acest lucru nu îmi face rău doar mie, ci şi celor din jurul meu, Universului…
Dumnezeu mi-a arătat că dăruind îţi dăruieşti şi ţie, te ajuţi şi pe tine odată cu ajutorul oferit celorlalţi.
Durerea teribilă şi suferinţa pe care le-am simţit în timpul acestor încercări spirituale, datorită ataşamentului şi stării mele de gelozie, m-au condus totuşi la aflarea abandonului şi stabilirea siguranţei numai în Dumnezeu şi în Ghidul spiritual, care este întruparea Lui.
Simţeam că lacrimile mele sunt sfinte, pentru că curgeau de dorul iubitului (în care Îl vedeam pe Dumnezeu neîncetat), că pielea mea este acum sfântă pentru că a fost atinsă, mângâiată, sărutată de el, la fel ochii, gura…
Dintr-o dată, în acea suferinţă uriaşă m-am simţit sfântă toată, apropiindu-mă astfel tot mai mult de ceea ce sunt cu adevărat, de Sinele Divin. Iubitul, Ghidul Spiritual, Dumnezeu, erau contopiţi într-unul singur, Unic şi Acelaşi.
Ghidul Spiritual m-a asigurat din nou că totul este foarte bine, când pe o uşă am văzut afişate cuvintele „Astăzi este ziua cea mai extraordinară dintre toate”. La vederea acestei sugestii, care a acţionat asupra mea ca un impuls spiritual inefabil, Soarele Sinelui a început să lumineze din nou pentru mine, umplându-mă de credinţă, speranţă, iubire faţă de fiinţa mea tainică, iubire, care implicit se răsfrângea şi asupra celorlalţi. Percepeam cum iubindu-mă pe mine, îi iubeam pe ei, îl iubeam pe Dumnezeu.

Mauna (practica tăcerii) m-a ajutat foarte mult. Am conştiinţa mai trează şi vreau sincer să reuşesc să manifest Sinele Divin, cu toate atributele Sale.
De asemenea, recunoştinţa faţă de Dumnezeu manifestată cât mai des este de un ajutor imens.
Trebuie să menţionez că m-au ajutat foarte mult şi m-au pregătit pentru momentul special al selecţiei pentru Mişcarea Charismatică conferinţa despre apocalipsă şi exemplificările legate de menirea spirituală din programul acestei conferinţe.

T. D. – anul 18, Bucureşti

Am avut o vacanţă spirituală îmbelşugată

Tabăra de la Costineşti de anul acesta a fost pentru mine, într-un cuvânt, îmbelşugată, din mai multe puncte de vedere. Din punct de vedere fizic m-am bucurat de o sănătate foarte bună şi am avut create toate condiţiile pentru a beneficia din plin de această tabără spirituală. Toate lucrurile necesare mi-au fost asigurate mult mai uşor decât în alţi ani. Din punct de vedere afectiv, psihic, să spun aşa, a fost de asemenea deosebit. Tot timpul sau aproape tot timpul am trăit o stare de bucurie interioară, de veselie şi de fericire, de împăcare cu mine însumi, iar relaţia cu iubita mea a fost foarte armonioasă şi împlinitoare. Însă cel mai mult am simţit acest belşug din punct de vedere spiritual.

A existat şi o anumită sincronicitate: începusem un tapas cu Chinnamasta înainte de tabără, care urma să se încheie chiar la începutul taberei, fără a şti că tabăra va fi sub semnul lui Chinnamasta. Am simţit foarte frumos graţia ei, pe tot parcursul taberei. Deşi încheiasem tapasul pe care mi-l propusesem, am continuat să fac meditaţie cu mantra lui Chinnamasta tot timpul cât a durat tabăra. Tot în tabără am încheiat un tapas cu Marele Zeu Indra şi asta m-a ajutat să simt foarte pregnant şi graţia lui, pe tot parcursul derulării simpozionului de yoga.

La începutul Simpozionului internaţional de yoga am participat la Tabăra polarităţilor realizată de Mihai Stoian. Participarea mea la aceasta a fost deosebită, deoarece a fost ca un impuls spiritual pe care l-am primit şi care m-a marcat apoi toată luna august, în cadrul taberei de yoga la care am participat, în sensul că de exemplu am început atunci să ne întâlnim şi să facem meditaţie în grup, în fiecare dimineaţă. Și faptul că am continuat toată luna acele meditaţii, pentru mine a fost o exemplificare a ceea ce înseamnă gramul de practică, care valorează cât tone de teorie. Mi-am dat seama astfel că gramul nu este singura unitate de măsură, că sunt şi alte unităţi de măsură. Unii lucrează cu kilogramul şi ei obţin rezultate pe măsură. Alţii lucrează cu miligramul şi obţin şi ei rezultate, dar rezultatele lor sunt mili-rezultate. Ele se adună în timp, dar trebuie să ai multă răbdare.

De asemenea, am simţit foarte frumos graţia care se revărsa asupra noastră la fiecare meditaţie care se realiza în programul taberei, susţinută în mod subtil telepatic de către Ghidul nostru spiritual ca şi cum – cum spunea cineva – nu trebuia decât să fii acolo pentru a beneficia de ea. Această graţie se revărsa asupra noastră ca o ploaie. Noi o primeam pur şi simplu doar prin faptul că participam. După aceea, după ce ne întoarcem acasă, este necesar să practicăm anumite exerciţii spirituale pentru a obţine aceleaşi stări, pentru a avea aceleaşi rezultate. Acolo le primeam pur şi simplu în dar, nu trebuia decât să fim prezenţi.
Cel mai puternic am simţit această graţie după spirala de hiatus, în timpul acelei selecţii care a fost realizată pentru Mişcarea Charismatică. Am simţit din momentul în care am plecat către spirală că este atât de multă graţie, atât de densă, încât orice făceam, totul era integrat în armonia divină. Dacă de exemplu făceam o binecuvântare, simţeam foarte puternic energia divină care curgea şi care se manifesta atunci în şi prin mine…

B. A. , anul 16, Bucureşti

Simplul gest de a-I fi cât mai des recunoscători pentru tot ceea ce ne dăruieşte Îl face pe Dumnezeu să se manifeste pentru noi într-un mod năvalnic şi copleşitor

Fiind întrebat cum anume ne putem pregăti pentru selecţia specială ce avea să fie realizată la mare de către Dumnezeu Tatăl pentru Mişcarea Charismatică, Ghidul nostru spiritual ne-a transmis că o modalitate foarte simplă şi totodată foarte eficientă de a face aceasta este să ne exprimăm de mai multe ori pe zi recunoştinţa faţă de Dumnezeu, pentru tot ceea ce El ne dăruieşte bun sau mai puţin bun.

Deoarece simţeam o aspiraţie sinceră de a face parte din această Mişcare Charismatică – pe care o simt ca fiind răspunsul la năzuinţa mea sufletească de a avea la dispoziţie o modalitate mai directă, mai concretă, mai clară de a mă apropia de Dumnezeu, de a-L cunoaşte, de a-L iubi şi de a-L servi – am început imediat să pun în practică acest sfat al Ghidului nostru spiritual. Astfel, mi-am setat telefonul să sune din oră în oră, pentru a-mi aminti să-I mulţumesc lui Dumnezeu pentru tot ceea ce îmi dăruieşte. Când realizam această mulţumire urmăream să trăiesc cu sinceritate în inima mea starea de recunoştinţă faţă de Dumnezeu pentru tot ceea ce El îmi dăruieşte în fiecare clipă a vieţii mele (cu bune şi rele, plăcute sau mai puţin plăcute mie), fiind totodată coştientă că tot ceea ce vine de la El este spre binele meu şi are scopul de a mă modela pentru a deveni un veritabil copil divin al Său.

Mărturisesc că în prima zi nu mi-a venit prea uşor să mă opresc imediat ce suna alarma telefonului din acţiunea pe care o făceam în acel moment, însă de a doua zi, conştientizând că în felul acesta eu îl puneam de fapt pe Dumnezeu pe primul loc în viaţa mea, aspiraţia mea de a-I fi recunoscătoare pentru tot ceea ce El îmi dăruia s-a intensificat şi mai mult şi m-a făcut să fiu promptă şi totală în acţiunea mea de mulţumire.

Viaţa mea s-a transformat în mod vertiginos şi miraculos încă de a doua zi a acestei practici. De fiecare dată când suna alarma, mi se trezea în suflet o stare de bucurie imensă, deoarece pentru mine era ca şi cum mă suna Dumnezeu, pentru a mă întâlni cu El. Trăiam această fericire care venea în valuri în sufletul meu, într-un mod copleşitor, exact ca şi cum Dumnezeu răspundea înmiit la iniţiativa mea de a-I mulţumi din toată inima pentru tot ceea ce El îmi dăruieşte.

Realizând această mulţumire din oră în oră zilnic o perioadă mai lungă de timp, am început să devin mai detaşată de toate evenimentele din viaţa mea, de toate situaţiile plăcute sau neplăcute, având în fundal mereu conştiinţa faptului că toate sunt de la Dumnezeu şi că El este mereu cu mine şi în mine, indiferent de ceea ce se petrece în viaţa mea. Am ajuns să trăiesc astfel concomitent starea de martor şi de actor al propiei mele existenţe, în care pentru mine axul central era Dumnezeu.

Foarte curând (după începerea acestei practici) Dumnezeu a început să se manifeste într-un mod năvalnic şi copleşitor, pe măsură ce – odată cu această mulţumire pe care eu o realizam zilnic – iubirea mea pentru El creştea tot mai mult şi dorinţa de mă dărui Lui şi de a fi una cu El, de a fi un releu divin perfect pentru voinţa Sa divină, creştea tot mai mult în inima mea.

Zilele mele erau acum pline de fericire şi, fiind plină de iubire pentru Dumnezeu, simţindu-mă îmbătată de recunoştinţă şi de fericire că mi-a dat şansa să exist şi să-L iubesc, să-L preamăresc în inima mea, El mi-a strigat într-o zi prin gura unui necunoscut că mă iubeşte, iar prin lucrătorul de la atelierul din colţul străzii pe lângă care trecusem de atâtea ori mi-a spus că este îndrăgostit de mine; m-a încântat în aceeaşi zi, spunându-mi că sunt foarte frumoasă, prin cuvintele prietenului pe care nu-l mai văzusem de ceva vreme; mi-a presărat în cale flori din copacul de pe strada pe unde ştia că voi trece. În altă zi mi-a zâmbit printr-un necunoscut care trecea pe lângă mine; mi-a dăruit o floare atunci când mă aşteptam mai puţin, fără să mă lase să-L uit nicio clipă, prin colega care nu ştia prea bine de ce avusese sentimentul că trebuie să dăruiască cuiva o floare în acea zi; a început să mă adore ca niciodată până atunci prin fiinţa iubitului meu… M-a dezmierdat cu vântul şi cu miresmele florilor Lui, m-a mângâiat cu soarele şi cu căldura lui dătătoare de viaţă… Mi-a încântat zilele şi nopţile cu iubirea pe care o simţeam continuu în inima mea pentru El, căci adormeam şi mă trezeam simţind că Îl iubesc cu toată fiinţa; chiar şi în somn îmi simţeam inima plină de iubire pentru El; la trezire telefonul meu suna ora recunoştinţei faţă de Dumnezeu… Era o beţie continuă şi fascinantă a iubirii, căci iubirea pe care o simţeam în inimă faţă de Dumnezeu mi-o dăruia tot El. Era ca şi cum El se iubea pe Sine prin mine, făcându-mă şi pe mine părtaşă la iubirea lui incomensurabilă şi totală, dăruindu-mi-Se în felul acesta sublim şi mie…

Am trăit în tot acest timp în care am realizat în mod consecvent această mulţumire ca într-un paradis sufletesc feeric, plin de seninătate, de linişte, de armonie, de fericire exuberantă, de pace şi de iubire… El, Iubitul Suprem al inimii mele, Dumnezeul Cerului şi al Pământului şi Creatorul a tot ceea ce există, mi-a împlinit toate dorinţele nerostite ale inimii, m-a făcut să simt că pentru mine El este Unicul şi că eu sunt unică pentru El, m-a făcut să mă simt ca o regină a Lui, copleşindu-mă continuu cu daruri minunate de toate felurile. Și, dacă cumva uitam de El, luându-mă cu unele treburi, această separare mă făcea deîndată să tânjesc după fericirea de a-L iubi şi de a fi mereu prezentă în şi prin El.

Vacanţa de vară de la Costineşti nu a fost mai prejos de perioada premergătoare ei, în care am avut toate aceste experienţe extraordinare. Dumnezeu a avut grijă ca eu să am parte de cele mai minunate şi mai încântătoare condiţii pe parcursul întregii tabere spirituale. Mi-a oferit chiar şi darul minunat al îndrăgostirii, pe care l-am trăit ca niciodată până atunci. Eram şi martora procesului îndrăgostirii care avea loc în sufletul meu, şi îndrăgostita de bărbatul minunat pe care Dumnezeu m-a făcut să-l întâlnesc. Am trăit astfel, prin graţia indescriptibilă a lui Dumnezeu, o dublă beţie a îndrăgostirii, care era astfel – privită şi trăită de mine atât din perspectiva martorului, cât şi din cea a îndrăgostitei – de o savoare copleşitoare şi de o dulceaţă divină, beatifică. Mă simţeam în paradis şi fiecare zi era plină de o fericire nemaitrăită, care nu putea fi atinsă de nimeni şi de nimic din jur. Indiferent de acţiunile la care participam sau de cunoscuţii şi prietenii cu care mă întâlneam, pe fundal, în sufletul meu, trăiam continuu fericirea de a-L iubi pe Dumnezeu, conştientă fiind că Totul este Dumnezeu şi El este cel care se manifestă în şi prin tot ce există.

Anonim

Chemaţi de Dumnezeu

Întreaga mea fiinţă era focalizată pe momentul selecţiei extraordinare a celor chemaţi de Dumnezeu, care avea să urmeze după spirala de hiatus.

Am întâmpinat ziua cea mare cu mare emoţie, căci pentru mine această ocazie reprezenta, într-un fel, întâlnirea cu Dumnezeu, Iubitul Suprem al inimii mele. Spirala de hiatus a fost pentru mine cea mai minunată spirală de până atunci. Întreaga atmosferă din acea zi de sărbătoare spirituală era încărcată de bucurie, de sublim, de aspiraţie, de credinţă, de năzuinţa de a fi printre cei chemaţi de Dumnezeu, care se simţea în sufletele participanţilor… Parcă ne aflam cu toţii într-o dimensiune divină, plină de seninătate, de libertate, de entuziasm, de lumină, de aspiraţie către ceva mai bun, mai frumos, mai divin… Această spirală de hiatus mi-a adus viziunea unei stări de înălţare către Dumnezeu a tuturor participanţilor, de unitate spirituală nemaiîntâlnită în dorinţa de a face bine, de a ajuta la vindecarea acestei planete, de a-L sluji pe Dumnezeu, printr-o asumare conştientă a responsabilităţii spirituale de către fiecare dintre noi, mai mult decât oricând până atunci.

Am simţit cum susţinerea subtilă a Ghidului nostru spiritual făcea posibilă toată această manifestare plenară exraordinară de energii divine sublime, care ne înălţa fiinţa şi ne ajuta să aspirăm către Dumnezeu, să lăsăm în urmă toate egoismele personale, ataşamentele, ignoranţa, lipsa de iubire şi de fraternitate, închistarea, meschinăriile, pentru a accede la un plan mai înalt, la o lume divină, plină de lumină, de credinţă şi de speranţă divină binefăcătoare. Era ca o năzuinţă a tuturor, în care sufletele noastre se uneau în dorinţa comună de a fi adevăraţi copii ai lui Dumnezeu. Era ca şi cum Dumnezeu Însuşi ne ţinea în palma Sa, ajutându-ne să ne luăm elanul de a ne înălţa către El.

După acea manifestare excepţională a lui Dumnezeu pentru noi sunt alt om. Percepţia mea asupra Lui şi asupra vieţii s-a transformat considerabil. Sunt mai conştientă de responsabilitatea pe care o avem fiecare de a fi, înainte de toate, noi înşine transformarea pe care dorim să o vedem în lume.

Fie ca prin graţia şi cu ajutorul divin al lui Dumnezeu şi al Ghidului nostru spiritual să ne asumăm pe deplin, toţi aceia care ne dorim o lume mai bună, mai frumoasă, mai dreaptă şi mai plină de iubire faţă de Dumnezeu, misiunea divină de a ne înălţa clipă de clipă către EL şi de a realiza astfel mereu numai Voia Sa Divină în toate intenţiile, gândurile, sentimentele şi acţiunile noastre. Aşa să ne ajute Dumnezeu!

R.B. anul 14, Bucureşti