Relatări despre meditaţii de comuniune profundă cu Ghidul spiritual

de Florica Steva

Meditaţii cu Graţia Ghidului spiritual

Am trăit una dintre meditaţiile cu Graţia Ghidului spiritual fiind conştientă că el îmi dăruieşte o exemplificare ca să pot înţelege mai exact cum acţionează Graţia Ghidului spiritual asupra învăţăcelului său.
Meditaţia a început cu perceperea iubirii pe care ne-o dăruieşte Ghidul spiritual, o iubire imensă, divină, pe care ne-o acordă chiar şi atunci când noi nu o prea merităm.
Ghidul spiritual ne iubeşte nemărginit. Toată iubirea pe care o pot da eu, chiar prin „ardere de tot”, nu se poate compara cu iubirea sa, aşa cum nu pot fi comparate între ele iubirea umană şi iubirea divină.
Sub acţiunea acestei iubiri a început – în meditaţie – o transformare a mea, o desprindere de efemer, ceea ce îmi provoca la început o durere sfâşietoare.
Treptat, această durere sfâşietoare, generată de transcenderea egoului şi care se amplifica pe măsură ce „desprinderea” de egoul meu avansa, a început să fie dublată de o fericire copleşitoare. Trăiam ceva ca o moarte şi o naştere simultane, durerea morţii şi fericirea renaşterii în lumină.
A urmat o fază în care nu mai simţeam nici durere, nici fericire, eram pustie, nu simţeam nimic, eram „arsă” de tot – presupun că trăiam starea de Vid, de transcendere a dualităţii. În ultima parte a meditaţiei am perceput dispariţia totală a egoului. Eu nu mai existam deloc, exista numai esenţa mea de lumină. Într-o lume care nu mai avea nimic din ceea ce cunoşteam, eram uşoară şi liberă, eram…

Într-o altă meditaţie cu aceeaşi temă am ajuns, prin Graţia Ghidului spiritual, în dimensiunea mea interioară, în acea dimensiune specială în care, atunci când ajungi, sufletul îţi vibrează de fericire.
Percepţiile – fiind abia la început – erau încă sumare. Această dimensiune – percepeam eu în meditaţie, este şi în mine şi în afara mea, este ceva ce este tot, reprezintă, de fapt, Realitatea din noi. Această adevărată Realitate nu se găseşte undeva, departe, ci se află chiar aici şi acum, permanentă, imuabilă. Nu este niciodată mai luminoasă sau mai puţin luminoasă, ci este aceeaşi mereu, întovărăşită de un freamăt permanent de fericire.
Peste lumina ei se suprapune, ca şi cum ar obtura-o parţial, realitatea iluzorie, produs al minţii noastre, de parcă mintea creează o broderie peste această Realitate. În realitatea iluzorie trăim noi deocamdată, aici sunt faptele concrete, acţiunile noastre, deci acestea sunt condiţiile vieţii pământeşti. Am însă intuiţia că poţi trăi viaţa cotidiană, obişnuită, menţinându-te, totuşi, permanent în vibraţia aceea de fericire a Realităţii Pure. Este posibil…

Meditaţie cu vizualizarea Ghidului spiritual în ANAHATA CHAKRA

În meditaţia în care m-am focalizat la nivelul lui ANAHATA CHAKRA, vizualizându-mi acolo Ghidul spiritual, am avut o surpriză uluitoare, deoarece am simţit imediat, fulgerător, prezenţa tulburătoare şi misterioasă a Sinelui Esenţă ATMAN ca şi cum între Ghidul spiritual şi Sinele meu Divin ATMAN exista o identitate perfectă. Deşi percepţia a fost foarte clară, mi-am dat seama că nu o înţeleg în totalitate şi l-am rugat pe Ghidul spiritual să mi-o explice.
Grieg a spus: „Ai perceput corect, pentru că în tine Sinele este Ghidul spiritual, la fel cum şi în mine – tot El, ATMAN este Ghidul spiritual.”

Meditație cu vizualizarea Ghidului spiritual în SAHASRARA

În meditaţia în care mă focalizam în SAHASRARA, vizualizându-l acolo pe Ghidul meu spiritual, am perceput cum din SAHASRARA curgea în mine lumina, iar chipul lui Grieg, pe care îl vedeam foarte clar cu ochii minţii, a început să dispară treptat, topindu-se în Lumină. Lumina aceea era aura Ghidului spiritual, pe care o percepeam imensă, alb-strălucitoare. Această aură mă învăluia până când aura mea, tot de lumină albă, dar mult mai mică, s-a „dizolvat” în aura Ghidului spiritual, devenind una cu ea. Grieg mi-a spus:
„Ai trăit identificarea spirituală perfectă cu mine.”

Meditaţii cu Sinele Ghidului spiritual

Meditaţiile de comuniune cu Sinele Ghidului spiritual începeau, de obicei, cu manifestări de natură energetică. Avea loc o energizare foarte puternică a centrilor superiori de forţă, odată cu ridicarea energiei KUNDALINI SHAKTI în SAHASRARA.
Apoi mă învăluia lumina atât de blândă şi aducătoare de fericire a aurei lui Grieg; aveam senzaţia că intru într-o lume minunată, de o vastitate uluitoare, o lume plină de iubire. Acolo eu eram „acasă”. „Este uimitoare această deschidere a inimii lui Grieg pentru noi. Este atâta dăruire, atâta iubire! Pur şi simplu ne invită să intrăm în inima lui. Beatitudine şi extaz.” îmi spuneam eu, percepând toate acestea în meditaţie.
Aveam percepţia Sinelui Ghidului spiritual ca puritate, lumină, spaţiu, nemărginire. Uneori trăiam senzaţia că zbor – frenetic şi ameţitor – împreună cu Ghidul spiritual spre infinit. La un moment dat, Grieg dispărea şi rămâneam singură în infinit, într-o stare minunată.
Alteori, zborul frenetic împreună cu Grieg se îndrepta către lumină.
Odată ajunşi acolo, Ghidul spiritual iar dispărea şi eu rămâneam singură în lumină.
Mirată de aceste „dispariţii” ale sale, l-am întrebat pe Grieg ce înseamnă acest lucru. „Această dispariţie arată că rolul meu ia sfârşit”, mi-a răspuns el.
O altă percepţie uluitoare pentru mine am avut-o, de asemenea, în meditaţiile de comuniune cu Sinele Ghidului spiritual.
De undeva de sus, de dincolo de mentalul meu, am avut percepţia fulgerătoare a faptului că inima mea se suprapunea peste inima lui Grieg, ca şi cum ar fi fost o copie perfectă, până în detaliu, a inimii lui; aceste două inimi identice erau făcute din iubire, aşa cum obiectele lumii materiale sunt făcute, de exemplu, din lemn, metal etc. Substanţa lor era iubirea. Identificarea perfectă a inimii mele cu inima Ghidului spiritual mi-a dat o împlinire atât de mare, încât am intrat într-o stare de resorbţie în Vid.
Grieg mi-a explicat că identitatea celor două inimi arată că „în esenţă suntem identici”.

Meditaţie realizată cu ocazia zilei de naștere a Ghidului spiritual

Pentru început, m-am raportat la Grieg. L-am perceput, spre uimirea mea, nu ca pe orice fiinţă umană, ci ca fiind un principiu şi o realitate, aşa cum Adevărul este un principiu şi o realitate, în acelaşi timp.
Apoi mă aflam în Inima spirituală a lui Grieg, care era deopotrivă infinitul, cât şi „casa” mea. Treptat, vălurile mele separatoare au dispărut. Eram una cu infinitul Inimii lui Grieg, păstrându-mi totuşi identitatea. Am trăit libertatea totală la cel mai înalt nivel.
În această stare de libertate absolută am avut intuiţia că tot ce s-a petrecut în viaţa mea, din prima clipă în care am intrat pe această cale spirituală – pe care o urmez şi acum – a constituit un drum. Pe acest drum am fost călăuzită pas cu pas de Ghizii mei spirituali din lumile subtile, pentru a ajunge la Grieg. Mai târziu, când i-am relatat trăirile acestea, Ghidul spiritual m-a corectat, spunând: „Ai fost călăuzită pentru a ajunge nu la mine, ci la DUMNEZEU TATĂL.” Este adevărat, acum ştiu că este adevărat.
În continuarea meditaţiei, ca printr-un miracol, fulgerător, mi-am adus aminte care a fost motivul reîncarnării mele în viaţa actuală.
Această aducere aminte era atât de vie, încât m-a uluit. Era ca şi cum mă găseam concomitent în două planuri diferite – cel din clipa de acum şi cel de dinainte de reîncarnare. Între cele două ipostaze ale mele exista o comunicare, o legătură perfectă, ele fiind, de fapt, una şi aceeaşi fiinţă, într-o stare profundă de continuitate.
Îmi spuneam: „Doamne, îmi amintesc, m-am reîncarnat în această viaţă ca să-l întâlnesc pe Grieg în planul fizic al Manifestării, ca Ghidul meu spiritual.” M-au uimit cuvintele spuse, dar mai ales certitudinea că ceea ce percepeam era adevărat.
În continuarea meditaţiei m-am menţinut la acelaşi nivel, al libertăţii totale. Era foarte neobişnuit să trăiesc la nivelul acela, pentru că eram în acelaşi timp perfect conştientă şi de viaţa mea obişnuită, deşi această viaţă obişnuită, cu toate amănuntele ei, îmi părea cu totul neadevărată. Îmi spuneam: „Să trăieşti din plin viaţa obişnuită, dar fără a-i da o importanţă prea mare, pare un paradox.” Savurând senzaţia de libertate absolută, mi-am zis: „Adică de ce nu aş putea trăi această stare şi în afara meditaţiei? Doar tot eu sunt, aceeaşi, atât în meditaţie, cât şi în afara ei! Atunci – de ce nu?” Dar nu venise timpul.
După această meditaţie mă întrebam mereu: de ce a trebuit să-l găsesc pe Grieg în planul fizic? De ce? Puteam, doar, să-l întâlnesc în subtil. De ce era pentru mine o necesitate, de ce era obligatoriu să-l întâlnesc ca Ghid spiritual în planul fizic? Ce fapt anume este condiţionat de această întâlnire a noastră?
Din nou i-am scris Ghidului spiritual. L-am întrebat ce anume este condiţionat de întâlnirea cu el în planul fizic; l-am mai întrebat dacă percepţiile mele au fost corecte, l-am rugat să mă primească – mă refeream, în calitate de aspirant spiritual – iar în finalul scrisorii l-am rugat să-mi dea un TAPAS.
Mi-a răspuns. Percepţiile mele erau corecte. De întâlnirea cu el în ipostaza de Ghid spiritual în această viaţă depinde realizarea mea spirituală. În calitate de aspirant spiritual, spunea Grieg, „deja ai fost primită demult!”. A încheiat răspunsul, scriindu-mi: „Să începi să-i ajuţi şi pe ceilalţi să-l descopere pe DUMNEZEU în inima lor.”
Răspunsul lui Grieg m-a emoţionat, am fost foarte fericită; totuşi, mă întrebam ce fel de TAPAS este acesta: „să-i ajuţi şi pe ceilalţi să-l descopere pe Dumnezeu în inima lor”? Nu semăna cu un TAPAS.
L-am întrebat pe un prieten ce părere are despre TAPAS-ul respectiv, iar acesta mi-a spus: „Păi, acesta nu este un TAPAS, ci o misiune spirituală”.

Gândindu-mă la Grieg, acum, când scriu aceste rânduri, îmi dau seama că de el te poţi apropia pe multe căi: poate fi calea iubirii, a bucuriei de a trăi clipa prezentă, a senzualităţii rafinate – care depăşeşte nivelul centrului de forţă SVADHISTHANA CHAKRA, înglobându-l şi urcă până pe culmile spiritualităţii. Poţi să te apropii de el şi prin rafinament, prin puterea de a munci, prin dăruirea faţă de ceilalţi, prin iubirea de DUMNEZEU şi încă prin multe altele – prin toate aceste căi poţi trăi bucuria de a fi în comuniune cu Ghidul spiritual. Dar, dacă nu rezonezi plenar cu starea sa de modestie, de umilinţă, nu vei reuşi niciodată să îl primeşti cu adevărat în inima ta.
Pentru că el manifestă preponderent această uluitoare modestie spirituală, această umilinţă adâncă a sufletului, iar dacă în tine această rezonanţă ocultă lipseşte… Aşa apar conflictele, protestele egotice, disonanţele, discrepanţele, neînţelegerile, blamările.

***

Între timp, venise vacanţa, iar în tabăra spirituală yoghină de vacanţă de la Costineşti, la o conferinţă susţinută de Grieg, acesta a fost rugat de unul dintre participanţi să ne dăruiască – într-o exemplificare – câteva momente în care să ne arate cum vede el – un eliberat spiritual – realitatea.
Ghidul nostru spiritual a acceptat şi ne-a dăruit trei flash-uri în care noi am trăit, am conştientizat – fiecare după cum a putut – realitatea prin ochii lui. Cei cu percepţii excepţionale au relatat apoi la microfon tuturor trăirile respective. A fost un moment deosebit, mie nu-mi venea a crede că am parte de atâta Graţie, pot spune, de atâta noroc dumnezeiesc, de a trăi, prin identificare cu Ghidul spiritual, trei clipe de eliberare.
În cele trei flash-uri eu am asistat, înmărmurită, la un proces de transformare a tuturor dimensiunilor, care s-a derulat fulgerător şi care era extrem de impresionant, aproape înfricoşător, prin grandoarea sa. Totul devenise atât de mare, încât părea de neînchipuit. Stările pe care le trăiam în acele momente erau stări pe care le mai întâlnisem: detaşare totală, iubire absolută, libertate totală şi pace supremă, dar… dimensiunile la care le trăieşte Grieg, un Ghid spiritual desăvârșit, erau uriaşe, colosale, globale, cosmice. Cred că această experienţă spirituală deosebită a lăsat urme în conştiinţa mea, deoarece în toamna aceluiaşi an, odată întoarsă acasă din tabără, am trăit o experienţă oarecum apropiată, care m-a impresionat mult.
S-a petrecut în ultima zi a unui TAPAS pe care mi-l luasem, cu MAUNA minţii şi cu MANTRA SOHAM. Acest TAPAS părea să nu fie încununat de succes, pentru că aproape niciodată nu-mi reuşeau concentrarea şi focalizarea necesare, dar Tudorel îmi spusese: „Poate că ţie ţi se pare că nu dă rezultate, dar dacă ai primit răspuns afirmativ la consacrare, fă-l, nu se ştie ce vrea Dumnezeu cu acest TAPAS”, astfel că l-am dus până la sfârşit. Şi cum spuneam, în ultima zi de TAPAS, cum stăteam eu, nu prea concentrată, urmărind să încep exerciţiul, într-o clipă totul a devenit atât de vast, de o vastitate uluitoare. Nu eram în stare de meditaţie, ci în starea mea obişnuită. Absolut totul, realitatea din jur, chiar eu însămi, totul îşi transformase dimensiunile, iar eu trăiam conştiinţa faptului că, fulgerător, intrasem în acea vastitate.
Uluită de ceea ce mi se petrecea, am ieşit din casă, pentru a afla dacă afară, în natură, voi avea aceleaşi senzaţii. Starea s-a păstrat. Este greu de explicat, pentru că totul în jurul meu, inclusiv eu, eram de o vastitate uluitoare, rămânând totuşi la fel, în exterior. Totul îşi transformase dimensiunile în aşa măsură, încât aveam senzaţia că respir până la marginile Universului, acea vastitate era dimensiunea în care eu trăiam atunci, ea era eu însămi, cât şi tot ceea ce mă înconjura.
Bănuind că această vastitate este chiar dimensiunea în care noi trăim cu adevărat, i-am scris lui Grieg, întrebând ce este ea şi dacă aceasta este dimensiunea în care trăim cu adevărat atunci când atingem Eliberarea Supremă.
„Da, aceasta este”, mi-a răspuns Ghidul spiritual şi a adăugat că vastitatea percepută de mine ca fiind adevărata mea dimensiune este corpul cauzal.

Fragment preluat din cartea Drumul spre divina Lumină de Florica Steva, publicată la Editura Shambala, tiparită la Ganesha Publishing House