Spectaculoasele descinderi simultane ale SWAT în centrele de yoga românești (II): „fact-checking” asupra operațiunii din Buthiers, Franța

de Willy Fautré

Utilizarea disproporționată a forțelor de poliție în căutarea unor… victime inexistente ale MISA

Partea 2. Citiți aici partea 1.

Centrul de retragere spirituală pentru practicanții de yoga din Buthiers

Așa cum am văzut în primul articol al acestei serii, pe 28 noiembrie 2023, imediat după ora 6 dimineața, o echipă SWAT formată din aproximativ 175 de polițiști care purtau cagule negre, căști și veste antiglonț a descins simultan în opt case și apartamente din Paris și împrejurimi, dar și din Nisa, amenințând cu puști semiautomate. Au spart ușile de la intrare și au alergat în sus și în jos pe scări, strigând și dând ordine.

Aceste locuințe percheziționate erau folosite pentru retrageri spirituale de practicanți de yoga aflați în legătură cu școala de yoga MISA din România. În acea dimineață fatidică, cei mai mulți dintre ei erau încă în pat și au fost treziți de zgomote foarte puternice și de strigăte.

Primul obiectiv al forțelor de poliție a fost acela de a identifica, aresta, reține și pune sub acuzare suspecții de „trafic de persoane”, „sechestrare forțată” și „abuz de vulnerabilitate”, în bandă organizată. Al doilea obiectiv a fost obținerea declarațiilor victimelor acestora ca elemente de probă.

La Buthiers (regiunea pariziană), 20 de persoane – 15 femei și 5 bărbați – erau în retragere în momentul raidului. Printre acestea se numărau ingineri, designeri, profesori, psihologi, un student la psihologie, un filolog, un sociolog, un medic, un actor etc. Absolviseră licee, facultăți de sociologie, psihologie, electronică, matematică, informatică din București, Cluj-Napoca, Chișinău (Republica Moldova), Buenos Aires (Argentina)…

Human Rights Without Frontiers a intervievat-o pe una dintre rezidente, doamna S.C. (*), o femeie ortodoxă care practică Hatha Yoga, yoga tibetană și alte forme de yoga în România, de 32 de ani. Ea venise la Buthiers din Iași, cu mașina iubitului ei, care avea alte treburi de făcut la Paris. Amândoi cunoșteau acel centru de retragere unde petrecuseră deja câteva săptămâni cu câțiva ani în urmă. Era spațios, confortabil și bine dotat.

Bucătăria centrului de retragere spirituală din Buthiers

Interviu despre operațiunea din Buthiers

Î.: Ce s-a petrecut în centrul de retragere spirituală din Buthiers în dimineața zilei de 28 noiembrie 2023?

R.: Am fost trezită brusc de o mulțime de zgomote și de strigăte. Afară era încă întuneric și tot ce puteam vedea privind pe fereastră erau raze de lumină de la lanterne. Puteam auzi oameni strigând, alergând și lovind violent obiecte din jurul casei.

La început nici nu mi-am dat seama ce se petrece. Am crezut că o bandă de răufăcători a intrat în casă și că vor să ne omoare. La scurt timp după acest prim gând terifiant, am început să înțeleg unele cuvinte din strigătele de afară și mi-am dat seama că era de fapt un raid al poliției franceze.

În acel moment am început să mă întreb care erau motivele unei acțiuni atât de brutale și neașteptate. În casă se aflau doar oameni pașnici, care veniseră la centrul de retragere spirituală pentru a se regenera prin practici de relaxare și plimbări în aer liber.

Ignorând propunerile noastre de a deschide ușile în liniște cu cheile casei, polițiștii au spart atât ușile de intrare în clădire, cât și cele ale altor încăperi cu berbecii, provocând astfel numeroase pagube.

Spațiu de locuit pentru practicanții de yoga din Buthiers

După aproximativ trei ore ni s-a spus să ne facem repede bagajele, deoarece urma să fim duși în alt loc pentru interogatoriu și nu ni se va permite să ne mai întoarcem la centrul de retragere.

Poliția a verificat cu atenție lucrurile pe care le puneam în bagaje: haine, lenjerie de corp, caiete etc. Obiectele noastre electronice personale au fost confiscate pe motiv că ar fi „dovezi”, deși nu ni s-a spus nimic despre vreo acuzație. Am fost nevoiți să lăsăm în urmă multe dintre bunurile noastre personale, chiar și medicamente. Nu ni s-a permis să luăm cu noi alimente sau apă. Doar eu am reușit să iau cu mine o sticlă cu apă.

Î.: Unde ați fost duși și ce s-a petrecut acolo?

R.: Am fost trimiși cu autobuzul la sediul Academiei Naționale de Poliție din Cannes-Ecluse și duși într-o sală de conferințe. Trecuseră deja opt ore de la începerea raidului. Pentru prima dată, una dintre polițiste ne-a explicat motivele raidului și faptul că eram considerate posibile victime ale traficului de persoane, ale privării de libertate și ale abuzului sexual.

Ne-am mirat cu toții, fiind foarte surprinși să auzim o astfel de explicație. Am răspuns că singurele persoane care ne-au privat de libertate în Franța au fost polițiștii care ne-au confiscat actele de identitate și telefoanele personale.

Majoritatea dintre noi eram încă în stare de șoc emoțional, speriați și traumatizați de toate evenimentele care se derulaseră. Am solicitat de mai multe ori asistența unui avocat, dar cererea noastră a fost respinsă pe motiv că statutul nostru nu ne permitea. Au încercat în diferite moduri să ne facă să „vorbim”, inclusiv sub presiunea de a ne ține închiși până la 96 de ore (durata legală a unei „garde à vue”, privare de libertate).

Fără un avocat, am refuzat să răspund la orice întrebare, deoarece eram încă sub șocul emoțional al acelui eveniment.

Una dintre băile centrului de retragere spirituală din Buthiers

De asemenea, ni s-a propus să discutăm cu un reprezentant al unei asociații care ajută victimele traficului de persoane și/sau ale abuzului sexual, dar am refuzat, pentru că nu eram o victimă.

Ei ne tot spuneau că suntem victime și că ne-au salvat, dar aceasta era o situație absurdă, demnă de un roman de Kafka, un dialog stupid. Nu am fost traficați în Franța, nu eram victime ale MISA și nu aveam nevoie să fim salvați.

Î.: Cum ați fost în cele din urmă eliberați și în ce condiții?

R.: După aproximativ două sau trei ore, mi-au dat înapoi actele de identitate, dar nu mi-am putut recupera obiectele personale. Nu am primit o copie a listei cu bunurile personale pe care le-au confiscat și nu am semnat niciun raport sau declarație. Am fost escortată până la poarta uriașei proprietăți a Academiei Naționale de Poliție și mi s-a arătat doar stația de autobuz locală.

Practic, am fost lăsată pe stradă într-o țară străină și într-un oraș care nici măcar nu știam unde se află. Nu am avut nicio posibilitate să mă întorc la centrul de retragere din Buthiers, deoarece acesta fusese sigilat. Telefonul meu fusese confiscat pentru anchetă, deci nu am putut să sun pe nimeni pentru ajutor și nu aveam niciun ban la mine, doar un card bancar cu o sumă mică pe el.

După câteva ore petrecute pe stradă, în frig, unul dintre prietenii mei și-a amintit numărul de telefon al unui prieten și a rugat pe cineva de pe stradă să îl sune pentru ajutor. După alte câteva ore, am ajuns la acea persoană care ne-a găzduit și ne-a ajutat să ne întoarcem în România.

Î.: Ce părere aveți despre posibilitatea de a călători din nou în Franța pe viitor?

R.: Nu mai merg niciodată. La cinci luni de la acea experiență, sunt încă fragilă din punct de vedere emoțional. Când văd o imagine cu Turnul Eiffel într-un film sau când aud un zgomot puternic și brusc, încep să tremur. Este ca un sindrom post-traumatic. Va fi nevoie de timp pentru a scăpa de el.

Câteva comentarii 

Ne putem întreba pe ce bază s-a decis lansarea simultană a mai multor raiduri SWAT de o asemenea amploare – 175 de polițiști înarmați până-n dinți – în centre de yoga de pe întreg teritoriul Franței. Nu se puteau aștepta să se confrunte cu oameni periculoși, arme și droguri dacă locațiile respective au fost anterior supravegheate de poliție.

Ne putem întreba de ce au fost folosiți berbeci distructivi, deși rezidenții au pus la dispoziție cheile necesare pentru a deschide cu ușurință intrarea și celelalte uși, fără nicio pagubă materială.

Ne putem întreba de ce și pe ce bază mai mulți practicanți de yoga au fost încătușați, deși nu au opus rezistență atunci când au fost arestați.

Ne putem întreba de ce li s-a refuzat asistența unor avocați francezi.

Ne putem întreba de ce, la mai bine de cinci luni de la percheziție, practicanții români de yoga nu au mai primit nici o veste de la poliția franceză sau de la procuror și nici nu li s-au restituit telefoanele și celelalte bunuri confiscate.

Ne putem întreba cum vor proceda mai departe autoritățile franceze în acest caz în care șase persoane au fost arestate preventiv (unele fiind încă reținute după mai bine de cinci luni de la percheziții) și în care niciunul dintre zecile de practicanți de yoga interogați nu au depus vreo plângere.

(*) Din respect pentru viața privată a persoanei intervievate, am pus doar inițialele acesteia, dar avem numele ei complet și datele de contact.

Articolul original în limba engleză a fost publicat aici: europeantimes.news/2024/05/spectacular-simultaneous-swat-raids-on-romanian-yoga-centers-ii-fact-checking-of-the-operation-in-buthiers/