Spectaculoasele descinderi simultane ale SWAT în centrele de yoga românești din Franța: „fact-checking”

de Willy Fautré

O mărturie despre operațiunea din Villiers-sur-Marne

Clădirea din Villiers-sur-Marne – una dintre cele 8 locuințe ale cursanților MISA percheziționate pe 28 noiembrie 2023 de SWAT

Pe 28 noiembrie 2023, imediat după ora 6 dimineața, o echipă SWAT formată din aproximativ 175 de polițiști care purtau cagule negre, căști și veste antiglonț a descins simultan în opt case și apartamente separate din Paris și din împrejurimi, dar și din Nisa, amenințând cu puști semiautomate. Au spart ușile de la intrare și au alergat în sus și în jos pe scări, strigând și dând ordine.

Aceste locuințe percheziționate erau folosite pentru retrageri spirituale de practicanți de yoga aflați în legătură cu școala de yoga MISA din România. În acea dimineață fatidică, cei mai mulți dintre ei erau încă în pat. Câțiva se aflau în bucătărie, fierbând apă pentru ceaiul din plante medicinale. Polițiștii mascați au încătușat mai mulți dintre ei, i-au forțat să stea afară, fără paltoane și fără pantofi, în curtea înghețată, apoi i-au dus cu autobuzul la secția de poliție.

Rezultatele acestei vaste operațiuni: câteva zeci de persoane au fost arestate, 15 dintre acestea – 11 bărbați și 4 femei, toți de naționalitate română – au fost puse sub acuzare pentru „trafic de persoane”, „sechestrare silită” și „abuz de vulnerabilitate”, în grup organizat.

Gregorian Bivolaru (în vârstă de 72 de ani), unul dintre fondatorii și liderul spiritual al MISA, se numără printre persoanele arestate, dar el era căutat și de Finlanda sub acuzația de abuz sexual asupra unor femei finlandeze în Franța, faptă care se presupune că s-ar fi petrecut în urmă cu mai mulți ani. În cadrul unei lucrări de cercetare intitulate „Controverse privind școala Natha Yoga din Helsinki: istoric, cauze și context“ („The Controversies Around Natha Yoga Center in Helsinki: Background, Causes, and Context”) regretata prof. Liselotte Frisk (Universitatea Dalarna, Falun, Suedia) a investigat în mod temeinic acuzațiile aduse lui Bivolaru în Finlanda (pp. 20, 21, 27).

Atât timp cât o hotărâre judecătorească nu a confirmat acuzațiile respective, Gregorian Bivolaru trebuie să se bucure în continuare de prezumția de nevinovăție, la fel ca orice cetățean obișnuit sau personalitate publică faimoasă.

Nicio femeie interogată în cadrul operațiunii SWAT din 28 noiembrie 2023 nu a depus plângere împotriva sa. După descindere, Bivolaru și alte cinci persoane au rămas în arest preventiv în Franța.

Human Rights Without Frontiers a contactat-o pe C. C. (*), cursantă MISA de 20 de ani. Ea se afla la centrul de yoga din Villiers-sur-Marne în momentul raidului. În perioada 2002-2006 a studiat la Facultatea de Istorie și Filozofie din cadrul Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca. În 2005-2006 a fost jurnalistă la cotidianul național România Liberă. Iată mărturia ei despre operațiunea SWAT:

Î.: Practicați yoga la școala MISA din România de 20 de ani, iar în timp ce vă aflați într-o retragere spirituală la Villiers-sur-Marne a avut loc o operațiune SWAT împotriva mișcării. Puteți să-mi spuneți ce s-a petrecut?

R.: Am fost de mai multe ori în Franța pentru astfel de retrageri începând cu anul 2010 și îmi place foarte mult. De aceea, anul trecut am planificat să stau din nou două luni la Villiers-sur-Marne, de la sfârșitul lui septembrie până la sfârșitul lui noiembrie. Am rezervat un zbor spre Paris, iar prietenii m-au luat de la aeroport pentru a mă duce la centrul de yoga.

La primele ore ale dimineții, o echipă SWAT a făcut o intrare spectaculoasă în centrul nostru, unde zeci de practicanți de yoga erau găzduiți pentru retragere. Polițiștii au răsturnat totul cu susul în jos, creând o dezordine îngrozitoare și chiar distrugând o mulțime de lucruri.

În cazul meu, mi-au luat gențile, actele, telefonul, tableta, calculatorul, un plic cu 1000 de euro și portofelul cu aproximativ 200 de euro. Patru luni mai târziu, încă nu mi-au fost returnați nici banii și nici obiectele personale.

Era frig în camera mea, pentru că ușa era deschisă, iar eu eram doar în pijama. Ofițerii m-au dus pe mine și pe mulți alții la secția de poliție.

Î.: Ce s-a petrecut la secția de poliție?

R.: În primul rând, e necesar să spun că eram îmbrăcată doar cu o pijama, o geacă și o pereche de pantofi. Când am ajuns la secția de poliție, nimeni nu mi-a explicat nimic despre procedură, despre accesul la mâncare și apă sau alte elemente de bază. Mi-a fost foarte sete, dar nu am primit decât un pahar de plastic foarte mic cu apă. Au existat, de asemenea, neînțelegeri cu privire la mâncare. M-au pus într-o celulă rece, cu podea de beton. Pe pat era o saltea subțire și am primit doar un cearșaf subțire. În celulă nu exista toaletă, nu mă puteam spăla dimineața și nici nu mă puteam spăla pe dinți.

De fiecare dată când aveam nevoie să mă duc la baie, trebuia să fac semn cu mâna la camera de supraveghere din interiorul celulei, dar de cele mai multe ori trebuia să aștept una sau chiar două ore până când cineva venea să se ocupe de mine. Ușa toaletei nu putea fi închisă complet, iar un polițist stătea afară.

Mi s-a spus că sunt suspectată de complicitate la viol și trafic de persoane. Am cerut să fiu asistată de un avocat, dar mi s-a răspuns că este imposibil, deoarece fuseseră arestate prea multe persoane și că după două ore puteau începe interogatoriul dacă nu este disponibil niciun avocat.

În a doua zi de detenție mi-au luat amprentele digitale și mi-au făcut fotografii. În timpul interogatoriului mi-era clar că doreau să spun că jucam un rol important în MISA, dar realitatea nu era așa. M-au eliberat la ora 21:30, dar mai întâi a trebuit să semnez un formular de eliberare care nu menționa nicio listă a obiectelor sau sumele de bani confiscate. Din păcate, nu am primit o copie a acestuia.

Fără bani și fără telefon, am fost lăsată în fața secției de poliție în acea noapte rece de noiembrie timp de aproape 9 ore, până la ora 6 dimineața, când am reușit în sfârșit să dau de cineva care să mă ajute.

Î.: Franck Dannerolle, șeful Biroului central pentru reprimarea violenței împotriva persoanelor (OCRVP), responsabil de anchetă, a fost citat de unele ziare franceze care au afirmat că cursanții yoga erau „găzduiți în condiții dificile, de promiscuitate, fără intimitate”. Puteți să-mi spuneți mai multe despre condițiile de viață din Villiers-sur-Marne?

R.: Nu este deloc adevărat. În cazul meu, alesesem să locuiesc într-un mic pavilion confortabil (de aproximativ 7 metri pătrați) în afara clădirii principale, deoarece voiam să fac retrageri pentru a practica yoga și a medita în liniște uneori fără să dorm sau să mănânc timp de 24 de ore.

Sufrageria locuinței din Villiers-sur-Marne

Alții au ales să împartă un dormitor în casa principală: 2, 3 sau 4 împreună, bărbați și femei separat. Clădirea îi aparține lui Sorin Turc, un violonist care cânta la orchestra din Monaco și este un simpatizant al MISA. Este spațioasă și confortabilă: există suficiente băi și dușuri pentru toți cursanții yoga care locuiau acolo. Există o sală mare pentru practica yoga. Există o bucătărie mare cu aragazuri, două congelatoare mari, un dozator de băuturi de sucuri de fructe, prăjitoare de pâine și alte facilități, cum ar fi mașini de spălat și uscătoare.

Bucătăria locuinței din Villiers-sur-Marne

În ce privește mesele, mergeam la un supermarket local la cumpărături și ne pregăteam singuri mâncarea.

Dacă condițiile de trai ar fi fost atât de proaste cum spunea Dannerolle, nu ar fi existat atât de mulți cursanți yoga care să vrea să locuiască acolo, iar eu nu m-aș fi întors de atâtea ori la Villiers-sur-Marne.

La momentul descinderii era o atmosferă de Crăciun și multe decorațiuni erau deja instalate. Arăta foarte frumos, dar după operațiunea SWAT locuința a fost lăsată într-o stare deplorabilă.

Î: De ce v-ați alăturat școlii de yoga MISA?

R.: Acum am 39 de ani, dar când eram adolescentă eram – și încă mai sunt – în căutarea adevărului despre sensul vieții și existența lui Dumnezeu. La vârsta de 16 ani am făcut chiar o retragere de două luni într-o mănăstire ortodoxă și mi-am dorit să mă călugăresc. Apoi i-am întâlnit pe baptiști. Apoi pe hinduși și adepții Hare Krishna, înainte de a intra în contact cu școala de yoga MISA. Am fost atrasă de meditație și spiritualitate. Cred în Dumnezeu, sunt ortodoxă și mă simt bine în cadrul MISA.

Despre prezumția de vinovăție și relatările din mass-media

O serie de instituții media franceze s-au dezlănțuit în relatările lor despre întreaga poveste și și-au creat propriul tribunal, după cum se poate vedea în unele dintre titlurile lor delirante, deși nicio instanță franceză nu a stabilit până în acest stadiu adevărul cu privire la presupusele fapte:

Omul care a contribuit la desființarea sectei de yoga tantrică (L’homme qui a contribué à faire tomber la secte de yoga tantrique)

Violul, spălarea creierului, yoga tantrică: călătoria terifiantă a lui Gregorian Bivolaru, gurul român inculpat și încarcerat în Franța (Viols, lavage de cerveau, yoga tantrique: l’effrayant parcours de Gregorian Bivolaru, le gourou roumain mis en examen et écroué en France.)

Secta MISA : „Guru Bivolaru ar fi putut face cu mine ce voia” (Secte MISA “Le gourou Bivolaru aurait putut faire de moi ce qu’il voulait”)

Viol, fugă și yoga ezoterică: cine este gurul Gregorian Bivolaru arestat marți? (Viols, fuite et yoga ésotérique: qui est le gourou Gregorian Bivolaru arrêté ce mardi? )

Agresiuni sexuale pe fond de yoga tantrică: un guru arestat în Franța. „El prefera fecioarele”: victimele gurului Bivolaru depun mărturie (Agressions sexuelles sur fond de yoga tantrique : un gourou interpellé en France. “Il préférait les vierges”: des victimes du gourou Bivolaru témoignent)

Există două aspecte comune la toate aceste articole. În primul rând, autorii nu au reușit să îi întâlnească și să îi intervieveze pe cursanții yoga care au fost arestați și reținuți pentru interogatoriu timp de până la 48 de ore. În al doilea rând, au preluat bârfe și afirmații nedovedite, ceea ce nu este jurnalism și strică imaginea nobilă a jurnalismului.

Există standarde etice în domeniul jurnalismului și există o autoritate superioară în Franța responsabilă de asigurarea respectării acestora.

În 2016, mediatizarea problemelor MISA în România a făcut obiectul unei lucrări de cercetare intitulată „Efectul campaniei mediatice persistente asupra percepției publice – Studiu de caz despre MISA & Gregorian Bivolaru” („The Effect of the Persistent Media Campaign on the Public Perception – MISA & Gregorian Bivolaru Case Study”) și publicată de World Journal of Social Sciences and Humanities. Cercetătorii francezi în domeniul studiilor religioase ar fi foarte inspirați să realizeze un studiu comparativ pe aceeași temă, în țara lor.

Human Rights Without Frontiers apără libertatea presei și libertatea de exprimare a jurnaliștilor, dar luptă și împotriva discursului instigator la ură, a știrilor false și a stigmatizării. Human Rights Without Frontiers apără respectarea principiului prezumției de nevinovăție și recunoaște deciziile judecătorești definitive ca fiind adevărul judiciar.

(*) Din respect pentru viața privată a persoanei intervievate, am pus doar inițialele acesteia, dar avem numele complet și datele de contact ale acesteia.

Articolul original în limba engleză a fost publicat aici: europeantimes.news/2024/04/swat-raids-yoga-france-fact-checking/.

*****

Despre autor

Willy Fautré a fost expert în cadrul Ministerului belgian al Educației și al Parlamentului belgian. Este directorul organizației „Drepturile omului fără frontiere” (Human Rights Without Frontiers, HRWF), un ONG cu sediul la Bruxelles pe care l-a fondat în decembrie 1988. Organizația sa apără drepturile omului în general, acordând o atenție specială minorităților etnice și religioase, libertății de exprimare, drepturilor femeilor. HRWF este independentă de orice mișcare politică și de orice religie. Fautré a desfășurat anchete privind drepturile omului în peste 25 de țări, inclusiv în regiuni periculoase, cum ar fi Irak, Nicaragua sandinistă sau teritoriile deținute de maoiști în Nepal. Ține prelegeri la universități în domeniul drepturilor omului. A publicat numeroase articole în reviste universitare despre relațiile dintre stat și religii. Este membru al Clubului de Presă din Bruxelles. Este apărător al drepturilor omului la ONU, Parlamentul European și OSCE.