Ce (alte și alte) grozăvii mai spune presa despre noi – episodul 3

(Citiți aici partea a doua a acestui articol)

Parafrazând un bine-cunoscut proverb, am putea spune că gura presei doar pământul o astupă. Câteodată CNA-ul sau tribunalul, dar mai rar. Iar gura sacului o legi, dar a satului niciodată. (Înțelepciunea populară este inepuizabilă, spre deosebire de imaginația jurnaliștilor.)

Să vedem deci ce mai iese din gura presei când vine vorba de MISA. Surpriză, din lipsă de idei au luat în vizor chiar și necuvântătoarele. Bucuroși că au cu cine sta de vorbă, vecinii melomani (o fi mai corect manelomani?) din Pipera au povestit cu multe detalii unui jurnalist „de investigații” cum, după ce că yoghinii făceau „orgii nenumărate” (iar sus-numiții vecini vedeau, nu se știe cum, toate detaliile acțiunii prin perdele și draperii), mai aruncau și energizante la gunoi, de au crescut șobolanii cât pisicile. Domnule primar general, doamnă primăriță de sector, vești bune! S-a aflat cauza propășirii neamului șobolănesc. Pe cale de consecință, dacă dispare cauza, dispar și șobolanii. O problemă mai puțin cu care să vă bateți capul. Dragi colegi din Pipera, vă rugăm să aveți mare grijă ce faceți cu energizantele, măcar nu le mai aruncați la gunoi, să nu ne trezim într-un scenariu de groază în care animalele preiau controlul Bucureștiului.

Nici regnul vegetal n-a scăpat de ochiul vigilent și frazele chinuite ale unei domnișoare de la eternele Antene care se întreba incoerent într-o emisiune: „care sunt interesele din spatele acestor adunături de oameni?”. Deoarece n-am înțeles întrebarea, nu-i putem satisface curiozitatea, deși ne-am fi dorit să o ajutăm. După care a comentat, sufocată de indignare, afirmația din 2012 (!) a unei domnișoare care povestea cum yoghinii erau obligați să mănânce tămâie: „E un gest barbar să obligi pe cineva să mănânce tămâie!” Stați puțin, copii, liniște în clasă! Nu vă pune nimeni să dați cu limba pe cădelniță. Tămâia, sau Boswellia serrata, este un arbore care crește în India, Africa și Peninsula Arabică. Iar rășina obținută din extractul de Boswellia este folosită de secole în medicina populară asiatică și africană în special pentru efectele sale antiinflamatorii. Se găsește cam în orice farmacie, dacă nu ne credeți pe cuvânt, dați un search. Vă spunem pe litere cum se scrie Boswellia, dacă vă ajută.

Dar să lăsăm temele colaterale și să ajungem în sfârșit la un subiect care îi ține în priză pe mulți. Milioanele de euro pe care „caracatița MISA” și/sau Gregorian Bivolaru (că aici nu se pun de acord) i-ar câștiga se pare de pe urma „traficului de persoane”, a „rețelei de prostituție”, a „exploatării sexuale”, mă rog, știți la ce ne referim că deja am repetat de multe ori bazaconiile astea. Dl Gușă, care o fi jucat mult Monopoly în copilărie, a făcut chiar și o înmulțire rapidă și i-a dat că „producem” milioane de dolari. Pe zi! Că noaptea dormim și noi. Vă rugăm, dle Gușă, dle Comaroni, să identificați cu ochii dvs vigilenți și cu ajutorul dezinteresat al prietenilor din servicii unde sunt acești bani, or fi prin băncile elvețiene, o fi cumpărat cineva o insulă edenică și noi n-am știut să organizăm acolo tabăra de vară, ați găsit iahturi ancorate în porturile Mediteranei, vreun avion privat camuflat sub cetină de brad, automobile de colecție, am cumpărat ceva zăcăminte de petrol din Marea Nordului (cu munții Carpați sperăm că e clar deja, nu noi i-am cumpărat), i-am dat șpagă lui Biden junior să schimbe președintele, unde sunt banii ăia mulți? Dacă îi găsiți, vă promitem un procent generos. De asemenea vă rugăm să postați pe Facebook și să dați tag dacă identificați vreo filmare, vreo poză, orice, cu cineva din conducerea MISA în costum Armani, cu geantă Vuitton, cu ceas cu diamante, la carnavalul de la Rio de Janeiro, la vreo sindrofie exclusivistă cu miniștri și/sau businessmeni de succes, în safari în Kenya, la cazinoul din Monaco, desfăcând șampanii non-alcoolice de mii de euro sau orice altceva care ar putea sugera unde s-au dus sute și sute de mii de dolari sau de euro sau măcar de bitcoini.

Poate unii nu știu, dar profesorul de yoga Gregorian Bivolaru a locuit până în 2004, când a fost nevoit să plece din țară, într-un apartament de la parterul unui bloc cu 4 etaje din cartierul Rahova din București. Știe cineva vreun milionar care locuiește la bloc în Rahova, doar așa să nu se prindă restul lumii că are bani gârlă? Sau care și-ar permite un Bentley și un Lamborghini, dar strânge din dinți și merge cu un Opel? Subiectul banilor a apărut și în presa internațională, dar mai modest, nu s-au aruncat la milioane să nu se facă de râs din prima. Doar câțiva jurnaliști au ținut să reamintească cum Gregorian Bivolaru a fost reținut în 2016 în Franța având asupra lui 11.000 de euro… unde credeți, unde, unde? La un târg de carte. Ăsta da profil de „infractor”. Doar se știe încă de la apariția tiparului că infractorii sunt pasionați de lectură, chiar au fost unii pe la noi care pentru o reducere a pedepsei au scris cu sârg mai multe cărți decât au citit în întreaga lor viață.

Deci nici mitul câștigurilor fabuloase nu prea ține, domnu’ Gușă. (Vrabia mălai visează, cum s-ar zice.) După cum nu ține nici găselnița că Gregorian Bivolaru ar fi fost „omul serviciilor”. Zău? De aia l-a urmărit Securitatea ani de zile, l-au bătut în arest, l-au ținut în închisoare cu lanțuri grele la picioare, de aia l-a prins Revoluția în oribilul spital psihiatric Poiana Mare, că era omul lor? L-or fi trimis sub acoperire să spioneze asistentele? Iar după Revoluție i-au interceptat telefonul ani de zile și i-au înscenat dosare doar ca să-și cimenteze relația de prietenie? Înțelegem că în politică ți se mai îngroașă obrazul, dar nici chiar așa…

Dacă tot am vorbit de cifre, ne-am amintit încă una gogonată tare de tot. De la Arabela citire (dacă ne înșelăm și nu de la ea a pornit, o să revenim cu o erată), toată presa a preluat povestea „gurului” care „vrea să facă sex cu o mie de virgine, astfel încât, potrivit unui mit indian, să poată atinge în cele din urmă cea mai înaltă formă de spiritualitate”. Oare ce a vrut să zică poetul? Ce înseamnă „cea mai înaltă formă de spiritualitate” și noi de ce n-am aflat de ea? Evident, înțelegem că este o imagine care „prinde” la public, iar o imagine face cât 1000 de cuvinte (coincidență!), plus că numărul 1000 în sine exercită și el o anumită fascinație. A se vedea „O mie și una de nopți”, „O mie și una de seri” (când te strigau părinții să intri în casă că e târziu și încep desenele cu Mihaela, ei, alte vremuri…) și nu în ultimul rând refrenul pionieresc „O mie de cânturi, o mie de flori,/ De-ar fi să ne naștem de-o mie de ori,/ O mie de cânturi, o mie de flori,/ Cânta-v-om partiiiduuul de-o miiie de ooori… ” (cei născuți după 1980 pot să treacă mai departe, e greu de explicat).

Dincolo de asta, o rugăm pe vedeta (încă) în devenire Arabela și pe jurnaliștii care îi țin isonul să ne indice unde anume, printre sutele de conferințe, miile de cursuri tipărite, sutele de cărți publicate în cadrul școlii noastre de yoga apare menționat acest fabulos „mit” indian care promite o realizare atât de dezirabilă printr-un efort în fond accesibil: ai nevoie doar să găsești (și să convingi) 1000 de virgine și adio practică susținută, adio eforturi perseverente, adio teste spirituale, ai tras lozul câștigător, așa că au revoir. Ca să nu zică lumea că suntem pricinoși, că poate secretul inițiatic al acestui mit indian s-a transmis doar de la gură la ureche, conform tradiției străvechi, și noi n-am fost printre cei merituoși, rugăm respectuos să se identifice dintre celelalte 999 de foste virgine (1000 minus Arabela) măcar 100 de doamne sau domnișoare care să confirme că au auzit de existența lui. A mitului indian.

Și pentru că vorba lungă, sărăcia omului, în final nu mai spunem decât că apa trece, pietrele rămân. Iar cine sapă groapa altuia, cade singur în ea. Dar promitem să revenim, că subiecte mai avem…