Portul Constanța și întrebarea pe care aproape nimeni nu o pune. Este sau nu este statul român complice la o agresiune eșuată împotriva românilor?

Faptele sunt clare, tăcerea autorităților – suspectă

Dacă o dronă militară aparținând Rusiei ar fi pătruns în portul Constanța și ar fi explodat în apropierea unor obiective strategice, așa cum sunt terminalul petrolier și depozitul de azotat de amoniu, întreaga clasă politică, presa și instituțiile statului ar fi vorbit despre un act de agresiune împotriva României. Ar fi existat ședințe de urgență, declarații indignate și apeluri la solidaritate internațională. Mecanismul e deja rodat.

Dar când drona este ucraineană și când, în ciuda tentativelor penibile de a găsi alți vinovați, prezența ei în port nu se poate explica prin bruiajul rusesc, tonul se schimbă brusc. Incidentul devine o „eroare”, un „accident”, un eveniment nefericit care trebuie mușamalizat rapid. Pentru a nu crea probleme diplomatice sau mai curând pentru a nu-i face pe români să-și pună întrebări. Un standard dublu greu de ignorat.

Dincolo de orice interpretări rămân faptele: o armă provenită dintr-o țară aflată în război a ajuns într-un port strategic românesc și a explodat pe teritoriul României. Ne-am aștepta ca orice discuție cu sens să înceapă de aici. Avem dreptul la răspunsuri clare, nu la clișee birocratice și explicații incomplete.

Și totuși, sunt voci mai preocupate să explice de ce nu ar trebui să ne alarmeze faptul că am fost la un pas de distrugerea portului și de transformarea orașului Constanța într-o ruină decât să răspundă la întrebarea fundamentală: cum a fost posibil să se ajungă aici? Dimensiunea potențialului dezastru – o catastrofă industrială și umanitară de proporții greu de imaginat, cu consecințe dramatice pentru întreaga economie românească – obligă la o analiză mult mai profundă și la întrebări incomode pe care și autoritățile, și presa par să le evite.

În loc să asistăm la o investigație transparentă și la explicații detaliate, am văzut declarații contradictorii, informații fragmentare și o evidentă încercare de minimalizare a gravității evenimentului. Este unul dintre cele mai grave incidente de securitate petrecute pe teritoriul României în ultimii ani. Oare de ce se încearcă orientarea atenției publice într-o altă direcție?

Când realitatea nu se potrivește narațiunii

De ani de zile li se spune românilor că amenințarea vine de la răsărit și că orice incident trebuie interpretat prin această grilă. (Nu degeaba la noi a apărut bancul: Ioane, tu crezi ce vezi sau ce-ți spun eu?) Problema apare atunci când evenimentele nu se încadrează în scenariul prestabilit.

În cazul de față, sursa pericolului nu a fost Rusia, oricum ar încerca să o întoarcă propagandiștii de serviciu, ci un echipament militar ucrainean – o dronă controlată prin satelit, cu camere video perfect funcționale, inclusiv în momentul în care drona s-a agățat de o baliză și niște turiști curioși au început să o filmeze. Să zicem că incidentul nu a fost neapărat intenționat și că Ucraina „a pierdut controlul” asupra dronei „din cauza bruiajului rusesc”. Greu de crezut, dar de dragul discuției, hai să zicem. Oare n-ar fi fost cazul ca autoritățile să facă o investigație ca la carte, nu ca la TV? Ba da, dacă le preocupa securitatea României. Dacă o dronă ucraineană a pus în pericol portul Constanța, acest lucru trebuie recunoscut deschis. Dacă au existat erori, neglijențe sau încercări de a ascunde responsabilități, acestea trebuie investigate fără menajamente. Chiar dacă drona a fost detonată și dovezile distruse.

Cine apără interesele României?

Cea mai tulburătoare întrebare nu este legată de Ucraina, ci de autoritățile române. În fața unui incident cu potențial extrem de grav, instituțiile au fost mai preocupate de controlul percepției publice decât de a răspunde la întrebările relevante. Românii au dreptul să știe exact ce s-a petrecut și să ceară socoteală celor care nu au luat măsuri.

Într-un stat democratic, loialitatea guvernanților trebuie să fie față de propriul popor, nu față de aliații externi și interesele lor. Din punct de vedere economic, cineva ar fi profitat cu siguranță de dispariția portului Constanța și a infrastructurii energetice. Iar din punct de vedere politic, foarte probabil am fi fost împinși într-un război care nu e al nostru și care oricum ne-a costat deja imens de mult. Nu ar fi prima dată în istorie când o țară este atrasă în război în urma unui atac de care autoritățile aveau cunoștință, dar l-au lăsat deliberat să se producă.

Incidentul din portul Constanța, alături de cel anterior din Galați ar trebui să fie un semnal de alarmă și să-i determine pe cetățeni să pună ei întrebările incomode, dacă presa nu le pune. România are dreptul și obligația de a cere explicații atunci când siguranța cetățenilor săi este pusă în pericol, indiferent cine se află la originea acelui pericol. Iar românii au dreptul și obligația de a cere răspunsuri de la cei care le conduc țara.

A pune întrebări nu înseamnă a fi „antiucrainean”. A cere transparență nu înseamnă a fi „prorus”. A solicita răspundere pentru un incident petrecut pe teritoriul României nu înseamnă a servi interese străine. Dimpotrivă, înseamnă a servi interesul național.

Întrebările care rămân

Investigațiile trebuie să stabilească dacă a fost vorba de un accident, de o eroare tehnică, de pierderea controlului sau de un act deliberat al armatei ucrainene. Oricare ar fi explicația, ceea ce nu poate fi ignorat este faptul că un incident cu potențial major a fost tratat cu o lipsă de transparență care ridică suspiciuni îndreptățite.

Românii nu sunt obligați să accepte versiuni oficiale incomplete. Ei au dreptul să întrebe, să verifice și să ceară răspunsuri la unele întrebări esențiale:

• Cum a ajuns drona în apele teritoriale românești?
• Cine și de când știa despre traiectoria acesteia?
• Ce măsuri au fost luate pentru neutralizarea pericolului?
• De ce gravitatea situației a fost minimizată în discursul public?
• De ce a fost drona detonată controlat după ce a fost filmată de turiști?
• Au fost investigate toate scenariile posibile privind destinația și obiectivul dronei?

Până când aceste întrebări vor primi răspunsuri convingătoare, suspiciunile și neîncrederea publică vor continua să crească. Iar problema nu mai este doar drona. Problema este încrederea în cei care ne conduc țara.

Mai multe explicații relevante – în ciuda limbajului colorat – despre consecințele devastatoare ale unei eventuale explozii în terminalul petrolier din portul Constanța găsiți aici.