Cele 7 consacrări – o călătorie cu El prin viaţă

Am simțit să fac o confesiune despre punerea în practică a celor 7 consacrări, deoarece am observat că mai mulți prieteni, colegi, se lovesc de un obstacol – acela al timpului: că nu este timp pentru a face 7 consacrări pentru cât mai multe dintre acțiunile noastre. Şi eu la rându-mi m-am confruntat cu aşa-zisa problemă a lipsei de timp.

Am aflat prima dată despre această modalitate de a realiza 7 consacrări succesive de la un prieten, deoarece nu ascultasem conferinţa în care s-a făcut revelaţia. Primul gând apărut atunci a fost că nu este timp şi aproape nici nu am vrut să-l ascult. Totuşi, acea informație a persistat în conștiința mea. Apoi am simțit nevoia să-mi creez lăuntric disponibilitatea de a fi deschisă faţă de ce vroia să-mi spună acel coleg. A doua zi l-am rugat să-mi repete și astfel am aflat că este chiar o revelație făcută de Dumnezeu lui Grieg. Am urmărit să găsesc conferinţa respectivă și, după ce am ascultat-o cu atenție, am pus-o imediat în practică, depășind astfel aşa-zisul obstacol al lipsei de timp, de fapt mai degrabă al grabei și al lipsei de atenție.

Am început prin a face dimineață consacrarea zilei. Încă de la prima consacrare am fost copleșită de modul în care mi-a răspuns Dumnezeu. Am simțit că mă resorb foarte intens în inimă, ca și cum mă adunam de peste tot. Apoi am simțit oglindirea lui Dumnezeu, pe care Îl percepeam la nivelul lui sahasrara în ființa mea și mai precis la nivelul inimii, în zona pieptului. Simţeam că mă îmbrățișează, că îmi oferă o stare de foarte mare protecție, de siguranță. S-a creat o stare de osmoză cu Dumnezeu, de îndumnezeire. Am perceput apoi acel ecou despre care se vorbește în prezentare, ecou care m-a însoțit întreaga zi. Cred că niciodată nu m-am simțit mai aproape de Dumnezeu, într-o comuniune mai directă cu El. Ca și cum nu era interpus nimic între noi.

Surprinderea mea a fost când am descoperit că ceea ce am trăit pas cu pas se regăsea în prezentare. Am înțeles atunci că fiecare cuvânt care era cuprins în revelație era de fapt o revelație în sine și era ca un fel de etapizare a ceea ce urma să se petreacă. Nu erau doar niște cuvinte, ci ascundeau etapele acestei revelații, a acestei modalităţi de a consacra de 7 ori.

Când treceam de la o consacrare la alta, starea devenea tot mai intensă și mă absorbeam din ce în ce mai puternic în mine, ca și cum dispăream complet din această lume și în acelaşi timp mă simțeam mai prezentă ca niciodată.

Datorită acestui mod intens, special de a percepe, am fost inspirată să realizez 7 consacrări și la alte acțiuni pe care urma să le încep, cum ar fi acțiunile de karma yoga, tapasul personal, acțiunea de a mânca, relația mea de cuplu și chiar ființa mea în întregime am ales să I-o consacru lui Dumnezeu. Găseam o încântare să-I consacru lui Dumnezeu în această manieră (realizând 7 consacrări succesive) tot ceea ce îmi era drag. Am ajuns ca în unele zile să realizez o oră, două ore, trei ore și chiar patru ore de consacrări, devenind aproape o sadhana în sine.

La un moment dat m-am simțit vinovată, că poate greșesc, că nu mai am timp să fac nu știu câte acțiuni pentru că eu realizez mai tot timpul consacrări. Atunci mi-am dat seama că noi numim „acțiune” când acționăm doar fizic, concret, intens, susținut. Mi-am amintit însă că în dialogul îngerilor cu Gitta Mallasz se spunea că şi un gând produce consecințe, că și o atitudine produce consecințe. Și astfel noi acționăm fără să fim conștienți că facem de fapt aceasta și drept urmare nu considerăm că este necesar să facem consacrare.

Ce m-a susținut, emulat şi impulsionat poate cel mai mult în punerea în practică a acestei revelații a fost promisiunea făcută de Dumnezeu (promisiune care se regăsește în conferinţa nr. 23) că Dumnezeu vrea să ne răscumpere ființa, iar prețul pe care Îl cere este acesta – să facem 7 consacrări. Este un minim efort pe care Dumnezeu ni-l cere, un timp pentru a realiza cele 7 consacrări. Promisiunea și darul de a ne răscumpăra ființa au fost pentru mine copleșitoare, eliberatoare. Am simțit că am o șansă, că am o mare șansă în această viaţă.

Acționând după ce realizam cele 7 consacrări, simțeam că nu obosesc. Dezvoltam cumva lăuntric o foarte mare forță, chiar și fizică. Simțeam că nu mai fac eu acțiunea, ci Dumnezeu face prin mine. Eu fiind o persoană dinamică, de multe ori aveam tendinţa să mă grăbesc, să mă arunc în acțiune, alegându-mă de multe ori cu anumite reziduuri care mă afectau. Această modalitate îmi oferă însă timp să mă conectez la Dumnezeu și să simt cum Dumnezeu acționează prin mine, ca o întâlnire intimă, magică, permanentă cu El. Eu doar asist la ce face El și mă minunez de ceea ce El face și cum face.

Într-o zi, după ce am realizat 7 consacrări și am început o anumită acțiune, apăruse un fel de obstacol. Nu înțelegeam de ce, ce am făcut greșit. Am invocat atunci ajutorul lui Dumnezeu. Mă consideram îndreptățită să primesc acest ajutor datorită realizării celor 7 consacrări. Atunci instantaneu am văzut cum acel obstacol, acea tensiune s-a desfăcut, s-a rezolvat, a dispărut.

A fost miraculos pentru mine, eram martorul acelei manifestări a prezenţei lui Dumnezeu. Am simțit că, datorită acelui ecou care rămâne după cele 7 consacrări, ne este mult mai ușor să ne reconectăm la Dumnezeu. Şi atunci nu uităm drumul, dacă cumva apare pericolul de a ne îndepărta de modul dumnezeiesc de a acționa. Acel ecou ne ajută să revenim acasă, în noi, în El.

Este poate pentru prima dată în viaţă mea când în mod spontan caut singurătatea, liniștea, tăcerea, intimitatea, pentru simplul motiv de a fi doar eu cu Dumnezeu. De multe ori căutam susținere și protecție în exterior. Dar acum am început să simt atât de puternic prezenţa lui Dumnezeu, că nu mă mai simt singură și vulnerabilă. Îl simt atât de adânc și în acelaşi timp atât de aproape pe Dumnezeu, încât sunt fericită că sunt.

Vreau să vă încurajez și pe voi să puneți în practică această revelație. Nu vă lăsați păcăliți de ideea că nu este timp. Starea de îndumnezeire pe care ne-o conferă acest mod de acționa este de fapt ceea ce noi vrem să obținem prin toate practicile yoga. Ea ne este accesibilă prin punerea în practică a acestei revelații chiar de la începutul unei acțiuni și chiar înainte să înceapă acțiunea. Restul este un spectacol pe care Dumnezeu ni-l oferă, ni-l arată, ne învață. Este ca o călătorie împreună cu El prin viaţă.

Mulțumesc!

M. C., gr. 32 Bucureşti