Din culisele cazului Bivolaru. 2. GéPS și Gascan, originile ciudate ale unei organizații franceze anti-secte

de Massimo Introvigne

Puțini au auzit de noua organizație anti-secte care își revendică meritul pentru arestarea fondatorului MISA în Franța. Povestea fondatorului său, Hugues Gascan, nu este deloc lipsită de interes.

Partea 2 din 4. Citiți aici partea 1.

După arestarea profesorul român de yoga Gregorian Bivolaru în Franța, pe 28 noiembrie 2023, mass-media a început să relateze că o mică organizație privată anti-secte înființată în 2022, numită GéPS (Groupe d’étude du phénomène sectaire, Grup de studiu al fenomenului sectar) a avut un rol crucial în ancheta care a dus la raidul poliției. În timp ce ideologia anti-secte, în general, și mișcările anti-secte franceze, în particular, au fost studiate de cercetători precum Susan Palmer și chiar demascate ca fiind periculoase pentru libertatea credințelor religioase de Comisia americană pentru libertatea religioasă internațională a SUA, GéPS era aproape necunoscută înainte de noiembrie 2023.

Pentru a înțelege istoria curioasă a lui GéPS, sunt necesare niște precizări. Învățăturile tantrice, atât în India, cât și în versiunea lor occidentală „neo-Tantra”, cuprind o mare varietate de subiecte, iar reducerea lor la teoriile despre erotismul sacru este o caricatură. Totuși, este de asemenea adevărat că erotismul sacru face parte integrantă din Tantra, iar cercetătorii acesteia avertizează împotriva încercărilor de a o „igieniza” prin eliminarea referințelor la practicile erotice.

Tantra interacționează cu diferite alte forme de yoga. Este de înțeles că unele organizații de yoga sunt stânjenite de grupurile care predau practici erotice (și care riscă acuzații de abuz sexual) și încearcă să afirme că abordarea lor este „neautentică”. Reportajele despre MISA și Bivolaru subliniază adesea faptul că, în 2008, acest grup a fost exclus din Alianța Europeană de Yoga și din Federația Internațională de Yoga. Dar aceasta implică existența unei „biserici” sau a unui „Vatican” al yogăi cu autoritatea de a-i „excomunica” pe „eretici”, ceea ce este evident fals. După cum a scris recent unul dintre cei mai buni specialiști în domeniu, Keith Cantú de la Harvard, chestiunea „autenticității” atât în yoga, cât și în tantrism este negociată politic și adesea greșit înțeleasă. Învățăturile oferite în India sunt acum influențate și de omologii lor occidentali, iar federațiile și organizațiile-umbrelă încearcă să se prezinte ca fiind custozii unei „autenticități” mitice, în timp ce concurează pentru putere și bani.

Unii învățători occidentali (și uneori asiatici) ai formelor de Tantra care includ practici de erotism sacru pot crea noi mișcări spirituale organizate, cum este MISA, în timp ce alții scriu cărți și oferă cursuri și seminare contra cost, fără a simți nevoia de a înființa organizații. Ei se invită adesea unii pe alții, arătând că fac parte cu toții din ceea ce cercetătorii numesc „o cultură” și se comportă într-un mod diferit față de fondatorii noilor mișcări religioase „tipice”. Spre deosebire de acestea din urmă, ei nu sunt exclusiviști și chiar își invită potențialii concurenți să conferențieze la evenimentele lor.

Am discutat în cartea mea despre MISA și în alte contexte despre posibilitatea unor abuzuri. Nu neg că acest risc există în grupurile care predau erotismul sacru, iar cazurile reale de abuz trebuie identificate și pedepsite. Pe de altă parte, nu există nicio dovadă că abuzul sexual este mai răspândit acolo decât în alte organizații religioase și chiar non-religioase. Și nu accept teoria conform căreia orice femeie (sau bărbat) care se angrenează pe o cale spirituală ce explorează forme alternative de erotism, unele dintre ele implicând întâlniri erotice cu maestrul grupului sau cu alți parteneri cu care nu are o relație, este prin definiție o victimă a abuzului. Am intervievat zeci de femei (și bărbați) care fac parte din astfel de grupuri și care susțin că știau înainte de a se alătura acestora despre ce este vorba și că au participat cu plăcere și de bună voie la astfel de experiențe.

Hugues Gascan, fondatorul GéPS

Povestea lui GéPS începe cu un cercetător medical de la Universitatea din Angers, Hugues Gascan. Publicațiile sale în reviste de specialitate arată că este un om de știință apreciat. Unele dintre primele sale articole au fost scrise împreună cu o colegă, P.J., și cu alte persoane. La un moment dat, între Gascan și P.J. a apărut o disensiune cu privire la terapiile alternative pentru cancer și poate și la alte aspecte. Gascan a acuzat-o pe P.J. că a fost influențată de participarea ei la o „sectă”, Omalpha, condusă de profesorul canadian de tantra Jean Bouchart d’Orval. De asemenea, el a susținut că Bouchart d’Orval ar avea legături cu un grup numeros cu sediul în Rusia, numit Ashramul Shambala, al cărui lider, Konstantin Rudnev, a fost condamnat în 2013 la Novosibirsk la 11 ani de închisoare pentru conducerea unei „secte” și pentru că a abuzat sexual de adepții săi, împreună cu discipola sa independentă din Chile, Soledad Domec, care, la rândul ei, a fost acuzată că oferă servicii de prostituție sub pretextul „terapiei sexuale tantrice” pentru bărbați. În timp ce Rudnev era în închisoare (a fost eliberat în 2021), zeci de grupuri independente au apărut în rândul adepților săi, unii repudiindu-l ca fiind un învățător decăzut, iar alții susținând că a fost un om nevinovat căruia adversarii săi i-au făcut o înscenare.

Povestea lui Rudnev și a Ashramului Shambala nu face parte din subiectul acestei serii de articole. Chiar și în mediile neo-tantrice, unii cred că acuzațiile care i se aduc sunt adevărate și, cu siguranță, explorările sale în ceea ce privește formele alternative de sexualitate au fost oarecum sălbatice. Pe de altă parte, principalul său acuzator a fost cunoscutul activist rus anti-secte Alexander Dvorkin, denunțat de Comisia pentru libertatea religioasă internațională a Statelor Unite ale Americii ca fiind un calomniator sistematic al grupurilor pe care le denunță drept „secte”. Sigur că acest fapt nu înseamnă că Rudnev era nevinovat, dar sugerează necesitatea efectuării unor investigații suplimentare înainte de a accepta deciziile instanțelor rusești ca fiind juste.

În orice caz, conflictul din laborator a convins Universitatea din Angers, în 2012, să închidă centrul de cercetare în care au lucrat atât Gascan, cât și P.J.. În timp ce Gascan se prezintă acum ca fiind victima unei „infiltrări sectare” în laboratorul său, documentele judiciare spun o altă poveste. P.J. a depus plângere penală împotriva lui Gascan pentru „hărțuire” și a obținut condamnarea lui în primă instanță, în apel, iar apoi de Curtea de Casație pe 14 mai 2013. Aceste decizii au fost jenante pentru Gascan. Concluzia lor a fost că el a spionat-o pe P.J., iar comportamentul său față de ea echivala cu o „obsesie”, definită în termeni legali ca „hărțuire”.

Potrivit deciziilor, acesta ar fi hărțuit chiar și alți angajați ai laboratorului său. După cum se precizează în decizia Curții de Casație, P.J. nu a fost „singura care a dus greul comportamentului atotputernic al domnului X [Gascan]. Doamna Q…, doamna R…, domnul S…, domnul T…, profesor universitar, Damien U…, fost student în departamentul domnului X…, și doamna V…, printre alții, au depus mărturie că au fost supuși personal unui tipar similar de denigrare a muncii lor și la diverse forme de hărțuire care au dus la izolarea lor de grup și la eliminarea lor din departament. De asemenea, această rea-credință din partea domnului X…, care caracterizează elementul intențional, este susținută de mărturia doamnei W…, inginer cercetător in cadrul Departamentului 564, care a declarat anchetatorilor: „La sfârșitul lunii mai/ începutul lunii iunie 2009, domnul X… m-a chemat în biroul său pentru a-mi spune că se întreba cum mă va plăti dacă nu-l ajut. I-am spus că nu înțeleg. Mi-a răspuns că aș fi putut ușor să trimit un scurt e-mail către conducerea INSERM în care să îl sprijin pe el, fapt pe care nimeni nu l-ar fi știut, și în care să susțin că doamna Y [P.J.]… încercase să mă recruteze în „grupul” ei. Acesta este exact cuvântul folosit de domnul X…. I-am spus că nu voi face niciodată așa ceva”. Pe scurt, Gascan a exercitat presiuni asupra lui W., pentru a o determina să depună mărturie falsă că P.J. a încercat să o recruteze pe W. în Omalpha.

De asemenea, judecătorii au menționat că o examinare psihologică medico-legală a lui P.J. a confirmat că aceasta se afla într-o stare de sănătate psihică bună și că până și agenția guvernamentală anti-secte MIVILUDES a relatat că, deși avea „unele motive de îngrijorare” cu privire la „Omalpha și domnul D’Orval […], în special în ceea ce privește concepția sa despre democrație […], nu au fost identificate abateri sectante” acolo. Gascan a primit o pedeapsă cu suspendare de patru luni de închisoare și pare să fi dezvoltat o ură pe viață împotriva grupurilor tantrice.

Citiți aici continuarea.

(articolul original în limba engleză a fost publicat aici: bitterwinter.org/behind-the-bivolaru-case-2-geps-the-strange-origins-of-a-french-anti-cult-group/)

Articole recomandate