Mistere ce mi-au fost dezvăluite în timpul meditaţiei de hiatus din august 2007

Experienţa hiatusului din august 2007 m-a învăţat să îmi reconsider modul de a gândi, modul de abordare a astrologiei, modul de înţelegere a unor potenţiale astrale aparent distructive, să am o nouă perspectivă asupra testelor spirituale, să înţeleg puterea reuşitei, a succesului deplin, mai ales atunci când lucrurile nu sunt ceea ce par a fi. Am trăit efectiv faptul că ceea ce nu te învinge te face mai puternic.

Ştiind că hiatusul are influenţă asupra întregului an, am urmărit să mă pregătesc foarte bine pentru meditaţia de hiatus şi să studiez cu atenţie modul în care astrologic se aşează astrele pe cer. Am cunoştinţe destul de bune de astrologie; conform acestora ştiam că perioada hiatusului din luna august 2007 este caracterizată de multe cuadraturi şi opoziţii pe harta cerului, ceea ce se traduce printr-o tensiune destul de mare la toate nivelurile. De asemenea, tranzitele din acea zi peste harta natală înclinau la o şi mai mare tensiune, atât fizică, cât şi subtilă.

Recunosc că am fost nedumerită referitor la modul în care erau interpretate aspectele în materialul despre hiatusul 2007. Consideram că era o privire mai mult decât trasfiguratoare referitoare la tensiunea astrală dată de pătratul de pe cer. De aceea mi-am propus să acord o mare atenţie meditaţiei de hiatus, fiind foarte atentă la conştientizarea momentului astral respectiv şi a energiilor speciale care se manifestă atunci.

Am realizat meditaţia de hiatus în cadrul spiralei yang care s-a organizat la Costineşti în cadrul Simpozionului Internaţional de yoga. Am început meditaţia în spirală destul de tensionată mental şi emoţional, dar imediat după consacrare am trăit o stare de abandon, ca atunci când nu mai ai nimic de pierdut. După ce a început spirala, am simţit un impuls de deschidere afectivă, de sinceritate maximă faţă de mine, de acceptare aşa cum sunt, de aspiraţie şi o voinţă foarte mare. Am simţit activarea pe rând a centrilor subtili de forţă Manipura Chakra, Anahata Chakra, Vishuddha Chakra, Ajna Chakra şi Sahashrara. Activarea a rămas preponderent pe Manipura Chakra şi Sahashrara pe toată durata meditaţiei.

Brusc am intrat într-o stare în care nu îmi mai simţeam corpul fizic, nu mai percepeam nici curgerea timpului; mă simţeam translatată în universul astral, a cărui lumină iniţial m-a orbit, dar m-am adaptat gradat. Acolo, pentru început, vedeam doar nişte braţe albe care erau îndreptate către mine, dându-mi o senzaţie de îmbrăţişare şi de iubire foarte mare. Treptat m-am obişnuit cu lumina şi vedeam o mulţime de îngeri albi, foarte luminoşi, care se bucurau nespus că eu reuşesc să îi văd. Percepeam acum, din perspectiva lor, realitatea înconjurătoare. Încetul cu încetul, am început să pricep şi informaţiile care mi se trasmiteau prin intermediul imaginilor şi prin intermediul stărilor.

Astfel, am reuşit să înţeleg cu ajutorul îngerilor cum anume acţionează conjuncturile astrale şi cum se corelează ele cu conjuncturile karmice specifice fiecărei fiinţe umane. Am văzut cum acele aşa-zis încorsetări karmice sau obstacolele din viaţa noastră nu sunt create de conjuncturile astrale, ci se manifestă sincron cu acestea. Îngerii sunt cei care creează cu măiestrie conjucturile necesare evoluţiei noastre spirituale şi uneori acestea pot fi percepute de noi ca bariere, obstacole, blocaje sau teste. În viziunea astrală pe care o aveam eu atunci, vedeam cum în momentul în care o fiinţă umană îşi angrenează voinţa şi conştiinţa, încorsetările astrale se destramă, chiar îngerii lucrând la eliminarea lor (astrele înclină, dar nu obligă).

Am avut astfel viziunea unui joc divin în care, dacă fiinţa umană se focalizează conştient pe rezolvarea unei tensiuni, ea nu mai are consistenţă şi densitate şi pur şi simplu se desface, eliberând energia înmagazinată în acea tensiune. Aş putea spune că ea devine o tensiune creatoare. Şi toate acestea erau lucrarea lor, a mii de îngeri, care fiecare în parte se bucură enorm când reuşim să trecem peste aparentele tensiuni, care se manifestă în conjuncturi pe care tot ei le creează în funcţie de karma noastră tocmai pentru a ne da posibilitatea să învăţăm, să creştem, să ne transformăm. Am simţit reuşita nu numai ca pe o bucurie a lor, ca o simfonie astrală, ci şi ca pe o stare de Graţie care se revărsa continuu. Starea de conştiinţă se amplifica, deveneam din ce în ce mai lucidă, şi în câmpul conştiinţei mele am simţit o puternică dorinţă de a mă focaliza doar asupra unui singur aspect, către Scopul Ultim al existenţei noastre, cu o puternică dorinţă de Eliberare de lanţul samsara-ei (lanţul încarnărilor succesive obligatorii pentru fiinţa umană care nu a atins eliberarea spirituală).

Voinţa mea devenise foarte mare, simţeam că mă deplasez cu viteză ca într-un vortex, simultan a apărut o dilatare a conştiinţei, simţeam că existam ca o unică idee esenţializată a reuşitei Scopului Ultim, puterea focalizată asupra unui singur gând era copleşitoare, simţeam starea de succes deplin ca un fel de lumină de o intensitate necunoscută la capătul unui tunel, savuram starea de bucurie a reuşitei care îmi umplea fiinţa, acolo în acea lume fără forme (această energie a reuşitei nu o mai trăisem cu această intensitate niciodată în planul fizic). Starea de recunoştinţă era pe măsură, atât faţă de Dumnezeu, cât şi faţă de Ghidul meu spiritual, ei fiind cei care au făcut posibilă starea exemplară pe care am trăită în timpul spiralei de hiatus.

Revenirea a fost foarte rapidă şi surprinzătoare atunci când spirala s-a încheiat, totuşi nu am simţit senzaţia de disconfort la revenire pentru că trăiam o intensă stare de bucurie şi de reuşită. Am avut senzaţia că am trăit doar câteva minute de spirală, o asemenea compresie temporală nu am mai experimentat niciodată până atunci (în realitate meditaţia a durat aproape două ore). Revenind în cameră, am continuat apoi meditaţia până dimineaţa, urmărind să aprofundez înţelesurile tuturor aspectelor trăite, mai ales că zdruncinarea structurilor şi schemelor mentale legate de existenţa fizică îmi crea senzaţia jocului iluzoriu al manifestării.

Am conştientizat puterea imensă de alchimizare de care dispunem în fiinţa noastră prin voinţa ferm focalizată asupra reuşitei, simultan cu starea de umilinţă şi abandon în faţa lui Dumnezeu, atunci când ne confruntăm cu obstacole, cu teste spirituale. Şi că obstacolele se văd altfel de acolo, din lumile subtile, îngerii lucrând cu multă iubire ca noi să putem să trecem cu bine peste propriile noastre limitări, care sunt înscrise într-un mod tainic în hărţile noastre astrale, corelat cu acumulările noastre karmice, prin cuadraturi şi opoziţii, ele reprezentând imense oportunităţi, energii imense care trebuie dezlegate prin angrenarea noastră conştientă.

Înţeleg acum faptul că mulţi dintre noi ne limităm singuri reuşita de multe ori prin modul de gândire limitat şi pesimist. Pentru a nu ne pierde pe drumul plin de meandre al existenţei noastre, am simţit că este foarte important să ne focalizăm Acum şi Aici pe cât posibil, cât mai mult timp, asupra singurului scop care merită atins în această existenţă, şi anume: STAREA DE ELIBERARE SPIRITUALĂ.

T.