Franţa: MIVILUDES pierde din nou în instanță împotriva Martorilor lui Iehova

de Massimo Introvigne

În raportul din 2021 al agenției guvernamentale franceze anti-secte, Curtea Administrativă din Paris a identificat unsprezece pasaje defăimătoare

Agenția guvernamentală franceză anti-secte MIVILUDES (Misiunea interministerială pentru monitorizarea și combaterea deviațiilor sectare) a pierdut încă un proces împotriva Martorilor lui Iehova din Franța — Fédération Chrétienne des Témoins de Jéhovah de France (FCTJF). La fel ca în 14 iunie 2024, Curtea Administrativă din Paris a decis că o serie de pasaje referitoare la Martorii lui Iehova dintr-un raport al MIVILUDES erau defăimătoare.

În data de 11 iulie 2025, Curtea Administrativă din Paris a examinat 19 pasaje din raportul anual al MIVILUDES din 2021 pe care Martorii lui Iehova le-au considerau defăimătoare, dar MIVILUDES a refuzat să le șteargă din document. Curtea a considerat că 11 dintre cele 19 pasaje erau defăimătoare și a ordonat ștergerea lor de către Ministerul Afacerilor Interne, care este responsabil pentru MIVILUDES și a fost pârâtul în acest caz.

Faptul că pentru celelalte opt pasaje instanța a decis că cererea era inadmisibilă nu este o consolare pentru MIVILUDES, întrucât instanța nu a afirmat despre conținutul acestora că ar fi adevărat și a recunoscut că acestea ar putea fi „inexacte”. Instanța a motivat că, în calitate de instanță administrativă, competența sa se limitează la examinarea legalității declarațiilor care produc „efecte notabile” sau care „pot influența în mod semnificativ comportamentul”. Aceasta a explicat că nu are competența de a examina declarațiile MIVILUDES care se limitează la citarea unor presupuse surse sau fapte, fără ca MIVILUDES să adopte o poziție explicită cu privire la aceste presupuse fapte sau surse. În ceea ce privește cele opt pasaje, instanța a observat că MIVILUDES raporta opiniile unor terți fără a le prezenta ca fiind ale sale sau că pur și simplu descria doctrine și practici (cum este cazul așa-numitei „izolări”), fără a emite o judecată cu privire la acestea.

În cazurile de defăimare, există întotdeauna o indicație clară care e partea câștigătoare: Ministerul Afacerilor Interne a fost obligat să plătească despăgubiri Martorilor lui Iehova, și nu invers.

Cele 11 pasaje pentru care MIVILUDES a fost găsită, încă o dată, vinovată de defăimare sunt toate elemente cheie ale campaniilor împotriva Martorilor lui Iehova conduse de adversarii lor.

Aceste 11 pasaje pot fi grupate în cinci categorii:

Primul grup de pasaje care, potrivit judecătorilor, ar trebui șterse ca fiind defăimătoare sunt părțile din raport „în care MIVILUDES afirmă, pe de o parte, că Martorii lui Iehova au instituit ‘jurisdicții ecleziastice’ care înlocuiesc instanțele obișnuite, în special în materie penală; pe de altă parte, că membrii acestei mișcări religioase sunt descurajați să se adreseze acestor instanțe [seculare]; și, în sfârșit, că liderii lor nu raportează sistemului judiciar, așa cum prevede legea penală, anumite infracțiuni, în special cele comise împotriva minorilor”.

Instanța a respins obiecțiile ministerului potrivit cărora aceste afirmații sunt coroborate de un raport controversat al Comisiei Regale Australiene privind Răspunsurile Instituționale la Abuzul Sexual asupra Copiilor și de trei declarații ale unor foști Martori ai lui Iehova apostați. Un raport australian „nu este, în sine, suficient pentru a stabili că Martorii lui Iehova din Franța resping sistemul judiciar”, a comentat instanța. „Cele trei mărturii prezentate în apărare [de către Minister] nu sunt suficiente pentru a contrazice probele” prezentate de FCTJF (mărturii sub jurământ și documente scrise), care dovedesc toate că aceștia respectă legile franceze privind raportarea abuzurilor asupra copiilor și că procedura disciplinară ecleziastică internă nu împiedică raportarea către autoritățile franceze.

Al doilea grup de pasaje pe care instanța le-a declarat defăimătoare sunt afirmațiile „în care MIVILUDES susține… ca fiind viciat consimțământul Martorilor lui Iehova atunci când vine vorba de transfuzia de sânge, din cauza presiunii exercitate asupra pacientului de restul comunității pentru a o refuza”. Ministerul a prezentat, ca dovadă că acest lucru este adevărat, „o mărturie din 2019 a unei persoane care afirmă că mătușa sa, membră a mișcării, care a anunțat că va refuza transfuzia de sânge în caz de hemoragie în timpul tratamentului împotriva cancerului, primește vizite regulate din partea altor Martori ai lui Iehova și s-ar putea muta într-o casă deținută de aceștia; precum și un e-mail din 2019 de la un oficial al spitalului care raportează „activismul” Comitetului de legătură al Martorilor lui Iehova cu spitalul, fără a furniza detalii suplimentare.”

Potrivit judecătorilor, „aceste mărturii nu sunt suficiente pentru a demonstra, nici în cazul specific menționat, nici în general, că consimțământul pacienților a fost viciat de presiuni”. Judecătorii au continuat să observe că „FCTJF, în schimb, prezintă 12 atestări din partea medicilor din sectorul privat și public care raportează tratamentul Martorilor lui Iehova și nu menționează nicio presiune sau altă încălcare a libertății de alegere a pacienților care i-ar putea determina să refuze tratamentul contrar convingerilor lor religioase”.

Al treilea grup de pasaje pe care instanța le-a considerat defăimătoare au fost declarațiile MIVILUDES potrivit cărora „liderii mișcării Martorii lui Iehova… instruiesc femeile din comunitate să întrețină relații sexuale cu soții lor sub amenințarea sancțiunilor, [și astfel] comit acte de incitare la viol”.

Judecătorii au observat că MIVILUDES „se bazează exclusiv pe afirmațiile făcute în cadrul unui interviu din 26 noiembrie 2021 de două persoane care s-au prezentat ca foști membri ai mișcării”. Cu toate acestea, MIVILUDES „nu putea, în niciunul dintre cazuri, să se bazeze pe o singură mărturie, în special din partea unor persoane care nu au specificat că au fost martori direcți ai unor astfel de acte”, pentru a generaliza și a acuza Martorii lui Iehova că sfătuiesc în mod obișnuit soțiile să se supună „violului” comis de soții lor.

Al patrulea grup de pasaje include „afirmația MIVILUDES că Martorii lui Iehova trăiesc cu frica de suferința eternă dacă nu își îndeplinesc obligațiile de prozelitism”. Aceasta este, de asemenea, considerată defăimătoare. Curtea atenţionează că se bazează pe acuzațiile unui singur fost membru apostat, care a părăsit organizația în 2004, acuzații formulate în fața comisiei parlamentare franceze de anchetă privind cultele din 2006 și într-o carte pe care a publicat-o în 2007. Curtea mai observă că „Martorii lui Iehova au prezentat o copie a secțiunii de întrebări frecvente de pe site-ul lor web, în care se afirmă contrariul: „Martorii lui Iehova merg din ușă în ușă pentru a obține mântuirea? Nu. Mergem din ușă în ușă în mod regulat, este adevărat, dar nu sperăm să obținem mântuirea prin această activitate.”

Al cincilea grup de pasaje care urmau să fie șterse erau comentariile incluse de MIVILUDES în rapoartele sale despre copiii Martorilor lui Iehova, în care se afirma că aceștia „sunt supuși, din cauza educației lor religioase, unui nivel ridicat de anxietate și stres și, pe de altă parte, că sănătatea, siguranța sau condițiile de educație și dezvoltare ale acestora sunt susceptibile de a fi compromise în mod special de mediul în care cresc”.

Ministerul, pentru a susține afirmațiile MIVILUDES, a prezentat „trei mărturii, dintre care două sunt datate 2018 și una nedatată, indicând că copiii în cauză sunt adesea absenți de la școala publică sau trebuie să renunțe la activități extracurriculare pentru a se dedica implicării lor în mișcare. De asemenea, acesta prezintă o mărturie din 2017 în care se afirmă că un copil, în ciuda rezultatelor școlare bune, nu avea contact cu alți copii la școală și refuza să participe la orele de filozofie, precum și o mărturie nedatată în care se afirmă că părinții unui copil se opuneau anumitor învățături școlare pe baza convingerilor lor și amenințau că vor opta pentru școlarizarea la domiciliu.”

Instanța a afirmat că „aceste câteva elemente, care nu sunt recente și nu se referă la perioada acoperită de raport, nu sunt suficiente pentru a susține o afirmație generală potrivit căreia apartenența unui părinte la Martorii lui Iehova pune în pericol sănătatea, siguranța sau dezvoltarea copiilor săi, în special în absența unor constatări în acest sens din partea unui medic sau în contextul unei proceduri judiciare”. Declarațiile au fost astfel considerate defăimătoare.

Ceea ce este deosebit de important în această decizie este respingerea de către instanță a așa-numitelor „dovezi” furnizate de Ministerul Afacerilor Interne, care constau în întregime din declarații ale unor foști membri apostați. Alte țări ar trebui să examineze cu atenție acest aspect al deciziei de la Paris. Mărturiile apostaților nu ar trebui luate ca atare, ci comparate cu declarațiile celor care sunt încă membri ai unei organizații religioase și cu documentele oficiale ale acesteia. Adoptarea acestei metode ar clarifica numeroase neînțelegeri și ar evita multe suferințe inutile.

Articolul original în limba engleză este disponibil pe site-ul bitterwinter.

*****

Despre autor

Massimo Introvigne (născut pe 14 iunie 1955 la Roma) este un sociolog italian al religiilor. Este fondatorul și directorul general al Centrului pentru Studii privind Noile Religii (CESNUR), o rețea internațională de cercetători care studiază noile mișcări religioase. Introvigne este autorul a aproximativ 70 de cărți și a peste 100 de articole în domeniul sociologiei religiilor. A fost principalul autor al Enciclopediei religiilor din Italia (Enciclopedia delle religioni in Italia). Este membru al consiliului editorial al Interdisciplinary Journal of Research on Religion și al consiliului executiv al Nova Religio de la University of California Press. În perioada 5 ianuarie – 31 decembrie 2011, a fost „Reprezentant pentru combaterea rasismului, xenofobiei și discriminării, cu accent pe discriminarea împotriva creștinilor și a membrilor altor religii” al Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE). Din 2012 până în 2015 a fost președinte al Observatorului libertății religioase, instituit de Ministerul italian al Afacerilor Externe pentru a monitoriza problemele de libertate religioasă la nivel mondial.