Franţa: MIVILUDES pierde din nou în instanță împotriva Martorilor lui Iehova

de Massimo Introvigne

În raportul din 2021 al agenției guvernamentale franceze anti-secte (MIVILUDES), Curtea Administrativă din Paris a identificat unsprezece pasaje defăimătoare

Agenția guvernamentală franceză anti-secte MIVILUDES (Misiunea interministerială pentru monitorizarea și combaterea deviațiilor sectare) a pierdut încă un proces împotriva Martorilor lui Iehova din Franța — Fédération Chrétienne des Témoins de Jéhovah de France (FCTJF). La fel ca în 14 iunie 2024, Curtea Administrativă din Paris a decis că o serie de pasaje referitoare la Martorii lui Iehova dintr-un raport al MIVILUDES erau defăimătoare.

La 11 iulie 2025, Curtea Administrativă din Paris a examinat nouăsprezece pasaje din raportul anual al MIVILUDES din 2021 pe care Martorii lui Iehova le considerau defăimătoare, dar misiunea a refuzat să le șteargă din document. Curtea a considerat că unsprezece dintre cele nouăsprezece pasaje erau defăimătoare și a ordonat ștergerea lor de către Ministerul Afacerilor Interne, care este responsabil pentru MIVILUDES și a fost pârâtul în acest caz.
Faptul că instanța a decis că cererea era inadmisibilă în ceea ce privește opt pasaje nu este o consolare pentru MIVILUDES, întrucât instanța nu a declarat despre conținutul acestora că era adevărat și a recunoscut că acestea ar putea fi „inexacte”. Instanța a motivat că competența sa în calitate de instanță administrativă se limita la examinarea legalității declarațiilor care produc „efecte notabile” sau care „pot influența în mod semnificativ comportamentul”. Aceasta a explicat că nu are competența de a examina declarațiile MIVILUDES care se limitează la citarea unor surse sau a unor fapte presupuse, fără ca MIVILUDES să adopte o poziție explicită cu privire la aceste fapte sau surse presupuse. În ceea ce privește cele opt pasaje, instanța a observat că MIVILUDES raporta opiniile unor terți fără a le prezenta ca fiind ale sale sau pur și simplu descria doctrine și practici (cum este cazul așa-numitei „izolări”) fără a emite un judecată cu privire la acestea.

În cazurile de defăimare, există întotdeauna o indicație clară a părții câștigătoare: Ministerul Afacerilor Interne a fost obligat să plătească despăgubiri către Martorii lui Iehova și nu invers.

Cele unsprezece pasaje pentru care MIVILUDES a fost găsită, încă o dată, vinovată de defăimare sunt toate elemente cheie ale campaniilor împotriva Martorilor lui Iehova conduse de adversarii acestora

Aceste unsprezece pasaje pot fi grupate în cinci categorii:
Primul grup de pasaje care, potrivit judecătorilor, ar trebui șterse ca fiind defăimătoare sunt părțile din raport „în care MIVILUDES afirmă, pe de o parte, că Martorii lui Iehova au instituit „jurisdicții ecleziastice” care înlocuiesc instanțele obișnuite, în special în materie penală; pe de altă parte, că membrii acestei mișcări religioase sunt descurajați să se adreseze acestor instanțe [seculare]; și, în sfârșit, că liderii lor nu procedează, așa cum prevede legea penală, la raportarea anumitor infracțiuni penale către sistemul judiciar, în special cele comise împotriva minorilor”.
Instanța a respins obiecțiile Ministerului potrivit cărora aceste afirmații sunt coroborate de un raport controversat al Comisiei Regale Australiene privind Răspunsurile Instituționale la Abuzul Sexual asupra Copiilor și de trei declarații ale unor foști Martori ai lui Iehova apostați. Un raport australian „nu este, în sine, suficient pentru a stabili că Martorii lui Iehova din Franța resping sistemul judiciar”, a comentat instanța. „Cele trei mărturii prezentate în apărare [de către minister] nu sunt suficiente pentru a contrazice probele” prezentate de FCTJF (mărturii sub jurământ și documente scrise), care dovedesc toate că aceștia respectă legile franceze privind raportarea abuzurilor asupra copiilor și că procedura disciplinară ecleziastică internă nu împiedică raportarea către autoritățile franceze.
Al doilea grup de pasaje pe care instanța le-a declarat defăimătoare sunt afirmațiile „în care MIVILUDES susține… că consimțământul Martorilor lui Iehova este viciat atunci când vine vorba de transfuzia de sânge, din cauza presiunii exercitate asupra pacientului de către restul comunității pentru a o refuza”. Ministerul a prezentat, ca dovadă că acest lucru este adevărat, „o mărturie din 2019 a unei persoane care afirmă că mătușa sa, membră a mișcării, care a anunțat că va refuza transfuzia de sânge în caz de hemoragie în timpul tratamentului împotriva cancerului, primește vizite regulate din partea altor Martori ai lui Iehova și s-ar putea muta într-o casă deținută de aceștia; precum și un e-mail din 2019 de la un oficial al spitalului care raportează „activismul” Comitetului de legătură al Martorilor lui Iehova cu spitalul, fără a furniza detalii suplimentare.” Potrivit judecătorilor, „aceste mărturii nu sunt suficiente pentru a demonstra, nici în cazul specific menționat, nici în general, că consimțământul pacienților a fost viciat de presiuni.” Judecătorii au continuat să observe că „FCTJF, în schimb, prezintă douăsprezece atestări din partea medicilor din sectorul privat și public, care raportează tratamentul Martorilor lui Iehova și nu menționează nicio presiune sau altă încălcare a libertății de alegere a pacienților, care i-ar putea determina să refuze tratamentul contrar convingerilor lor religioase”.

Articolul original în limba engleză este disponibil pe site-ul bitterwinter.

*****

Despre autor

Massimo Introvigne (născut pe 14 iunie 1955 la Roma) este un sociolog italian al religiilor. Este fondatorul și directorul general al Centrului pentru Studii privind Noile Religii (CESNUR), o rețea internațională de cercetători care studiază noile mișcări religioase. Introvigne este autorul a aproximativ 70 de cărți și a peste 100 de articole în domeniul sociologiei religiilor. A fost principalul autor al Enciclopediei religiilor din Italia (Enciclopedia delle religioni in Italia). Este membru al consiliului editorial al Interdisciplinary Journal of Research on Religion și al consiliului executiv al Nova Religio de la University of California Press. În perioada 5 ianuarie – 31 decembrie 2011, a fost „Reprezentant pentru combaterea rasismului, xenofobiei și discriminării, cu accent pe discriminarea împotriva creștinilor și a membrilor altor religii” al Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE). Din 2012 până în 2015 a fost președinte al Observatorului libertății religioase, instituit de Ministerul italian al Afacerilor Externe pentru a monitoriza problemele de libertate religioasă la nivel mondial.