Plângând de dorul lui Dumnezeu

De la două luni părinţii mei m-au dus la Vf. Omu, unde lucrau ca meteorologi. Am locuit pe munte până la vârsta de şapte ani, când a trebuit sa merg la şcoală. Aveam cinci ani când am desenat o fetiţă cu Ajna chakra trezită. La vârsta de şapte ani am auzit-o pe mama vorbind despre o cunoştinţă care practica yoga singură. I-am spus atunci că şi eu voi practica mai târziu. La 14 ani, când circulau oracolele acelea cu întrebări de genul: “pe cine iubeşti?”, îmi făcusem şi eu oracol. Una dintre întrebări era: Ai practicat vreodată yoga? În aceeaşi perioadă am găsit în biblioteca mamei mele o carte despre religiile lumii. Pozele cu Buddha m-au fascinat de la prima vedere.

Într-o noapte, când fratele meu a intrat în camera mea, m-a găsit în postură de meditaţie, cu ochii închişi. M-a întrebat ce fac şi i-am răspuns cu seninătate: yoga.

Mă trezeam uneori noaptea plângând de dorul lui Dumnezeu, implorându-L să ajute oamenii care suferă. Pe la vârsta de 16 ani, am aflat de la cineva că practica yoga. Nu credeam că se practica în România, sub îndrumarea unui ghid spiritual. Nu credeam că El este aici. De aceea, m-am bucurat foarte mult să aflu că Ghidul meu spiritual chiar este în România. Din prima clipă am ştiut cu siguranţă că el este Ghidul meu spiritual. Am început să comunic cu el telepatic şi se retrezeau în mine stări de adoraţie frenetică. Vroiam ca şi el să îmi confirme faptul că ne-am întâlnit şi în alte existenţe. M-am înscris la curs imediat ce am aflat vestea cea minunată.

Până în clipa întâlnirii de la Herculane, îi adresam continuu în mod telepatic întrebarea: Tu eşti chiar ghidul meu spiritualdin alte vieţi? Ştiam răspunsul deja şi îmi era foarte dor de el. L-am întâlnit după o conferinţă. Semna legitimaţii, am crezut că dă autografe, şi am dat şi eu legitimaţia să primesc autograful lui. Când am primit legitimaţia înapoi, pe ea scria mare “DA”, iar jos , într-adevăr, primisem autograful său… Am plâns atunci de fericire şi l-am întrebat: Grieg, chiar “DA”? El a răspuns: am scris “DA” pe legitimaţiile celor care vor să participe la conferinţe de ani mai mari. Am continuat: “Eu ţi-am pus telepatic o întrebare, am crezut că este răspunsul la acea întrebare”. Atunci el mi-a spus: “Copilaşule, tu eşti pură ca locul de unde vii. DA este răspunsul şi la întrebarea ta.”

Am avut atunci sentimentul unui rătăcitor care a ajuns pentru prima oară cu adevărat acasă. Era ca o regăsire şi cuvintele nu îşi mai aveau rostul. Nu făceam altceva decât să rostesc interior numele actual al ghidului meu spiritual: Grieg, Grieg…

Acest nume înseamnă atât de mult pentru mine, încât atunci când îi scriu, încep scrisoarea cu un singur cuvânt: Grieg. Nu “dragă Grieg”, sau mult iubitul meu ghid spiritual, ci pur şi simplu Grieg. Pentru mine acest cuvânt exprimă totul. Anii au trecut şi copilaşul drag şi pur ca locul de unde a venit a aflat că există şi oameni răuvoitori sau care pur şi simplu ignoră adevărurile evidente. Pentru aceştia pare de neconceput să fie posibil ca un mare ghid spiritual să predea yoga în România. De ce tocmai România? Ce, noi suntem tibetani? Dacă timpul preţios pe care aceştia îl pierd bârfind sau ocupându-se de nimicuri l-ar folosi pentru a studia până la o înţelegere deplină legile Universului, ar fi mult mai fericiţi.

Dacă ar face puţină linişte în haosul lor mental, ar reuşi să înţeleagă faptul că există posibilitatea reîncarnării…şi că tibetanii, atât cei foarte înţelepţi, cât şi cei mai puţin înţelepţi au dreptul, ca şi toţi ceilalţi oameni de pe planetă, să se încarneze exact unde aleg. Chiar şi în România.

I. M., an 12, Buşteni