Am început să plâng de fericire

În iulie 1990, eram la o conferinţă de yoga de la Bacău, când încă abia mă familiarizam cu noţiunile introductive în practica yoga. După prezentarea unor aspecte teoretice, Grieg a exemplificat printr-o meditaţie deschiderea şi activarea lui anahata chakra. În timpul acestei exemplificări realizate pe un fond muzical care îmi plăcea foarte mult şi îmi umplea toată fiinţa de o bucurie şi o fericire cum nu mai simţisem vreodată până atunci, am perceput cum în zona din mijlocul pieptului, atât în afara, cât şi înăuntrul trupului, mă „ardea“ ceva.

Am deschis ochii, apoi m-am liniştit şi i-am închis din nou, continuând acea experienţă. Cu toate că întrerupsesem meditaţia, starea de căldură (acel foc subtil) nu a dispărut şi, la un moment dat, spontan, mi-am îndreptat gândurile către Dumnezeu. Am început să plâng de fericire. Simţeam o dilatare din ce în ce mai mare la nivelul pieptului, iar trăirile mele şi gândul aţintit spre Dumnezeu erau din ce în ce mai intense. În timp ce trăiam aceste stări inedite pentru mine, am deschis ochii şi l-am privit pe Grieg, simţind că tot ceea ce experimentam eu atunci venea prin el. Când meditaţia s-a sfârşit, am revenit la starea obişnuită de conştiinţă, dar ceva era transformat în sufletul meu. La întoarcerea spre casă, îmi simţeam trupul foarte uşor, eram foarte fericit şi parcă mă „născusem a doua oară“. I-am mulţumit în gând  pentru acest cadou spiritual. Din momentul acelei trăiri, am simţit că el este Ghidul meu spiritual. Multumesc.

A.C., grupa 12, Bacău, zodia Rac, 29 de ani