Revin teoriile privind „spălarea creierului”?

de Massimo Introvigne

Discreditate încă din anii 1990, teoriile conform cărora „sectele” folosesc tehnici de control al conștiinței și de „spălare a creierului” sunt încă promovate de organizațiile anti-secte

Partea 5 din 5. Citiți aici părțile 1, 2, 3 și 4.

În al patrulea articol al acestei serii am văzut cum acțiunea combinată a cercetătorilor noilor mișcări religioase și a instanțelor de judecată a marginalizat atât teoriile „spălării creierului”, cât și utilizarea lor ca armă juridică împotriva „sectelor”.

James T. Richardson

Ideea că „sectele” aplică manipularea mentală sau „spălarea creierului” a supraviețuit în mass-media și a inspirat legi și hotărâri judecătorești în afara Statelor Unite, în special în Franța. Cu toate acestea, argumentele formulate de marea majoritate a celor mai importanți cercetători ai noilor mișcări religioase – și menționate în decizia Fishman – nu se referă doar la Statele Unite. „Spălarea creierului” și manipularea mentală rămân concepte respinse ca fiind pseudoștiințifice de marea majoritate a cercetătorilor în domeniul religiilor. Totuși sunt acceptate de o minoritate, precum și de unii psihiatri și psihologi care nu sunt specializați în religie.

Poate fi „spălarea creierului” utilizată în cazurile penale ca argument al apărării?

James T. Richardson a jucat un rol important în critica teoriilor anti-secte privind „spălarea creierului”. În a doua jumătate a anilor 1990 el a cercetat sistematic, împreună cu câțiva colegi, toate cazurile judiciare americane în care apărea expresia „spălarea creierului”. Aceștia au continuat sondajul în actualul secol. Au constatat că, după Fishman, utilizarea argumentelor de „spălare a creierului” în procesele împotriva noilor mișcări religioase aproape că dispăruse. Dar expresia a supraviețuit în alte domenii ale legii.

„Spălarea creierului” de către profesori, pastori, terapeuți și chiar de guvernul SUA a fost folosită, deși rareori cu succes, ca o apărare în cazurile penale, un exemplu fiind procesul Patty Hearst. În cadrul proceselor de custodie a fost folosită cu mai mult succes ideea că unul dintre părinții divorțați le-ar fi „spălat creierul” copiilor pentru a-i face să îl urască pe celălalt părinte.

Sindromul alienării parentale

Sindromul alienării parentale

Acesta este „sindromul alienării parentale” („parental alienation syndrome”, PAS), o teorie creată de psihiatrul american pentru copii Richard A. Gardner care s-a bazat în mod explicit pe „spălarea creierului”.

Răspunzând criticilor săi într-un articol publicat postum (a decedat în 2003), Gardner a scris:

Este adevărat că mă concentrez pe părintele care spală creierul, dar nu sunt de acord că această abordare este „prea simplistă”. Adevărul este că, atunci când există PAS, factorul etiologic primar este părintele care spală creierul. Iar atunci când nu există un părinte care spală creierul, nu există PAS.

Teoria lui Gardner a fost criticată pe scară largă. În 1996, un grup de lucru al Asociației Americane de Psihologie a concluzionat că „nu există date care să susțină fenomenul numit sindromul alienării parentale”. Cu toate acestea, PAS continuă să fie folosit ca argument în cazurile de divorț și custodie, nu doar în Statele Unite. Discuția aprinsă despre teoriile lui Gardner a menținut vie o controversă internațională privind „spălarea creierului”.

California și Hawaii, Anglia și Țara Galilor, precum și Tasmania și Queensland din Australia, urmate de altele, au adoptat legi împotriva „controlului coercitiv”. Acesta era definit ca intimidare, supraveghere și izolare în contextul abuzului domestic sau al hărțuirii. Deși legile se referă la un comportament abuziv specific, umbra „spălării creierului” planează asupra acestor legi, ceea ce le face dificil de aplicat. Uneori, susțin criticii, agresorii sunt cei care acuză victimele de manipulare prin „control coercitiv”.

„Spălarea creierului” și evenimentele din 11 septembrie

„Spălarea creierului” a fost invocată și în cazul evenimentelor din 11 septembrie 2001. Era nevoie de o explicație convenabilă pentru modul în care „teroriștii”, unii provenind din familii bogate, s-au alăturat Al-Qaeda și, mai târziu, Statului Islamic. Anti-sectanții s-au erijat în experți în radicalismul islamic, susținând că Al-Qaeda și alte organizații musulmane radicale erau practic „secte”, ceea ce era valabil și pentru alte grupuri teroriste nemusulmane. Lipsa lor de informații despre contextul islamic și despre domeniul academic specializat al studiilor privind terorismul a devenit rapid evidentă. De aceea au fost în mare parte ignorați de comunitatea academică și de agențiile guvernamentale care se ocupă de combaterea terorismului.

Un adept al lui QAnon printre protestatarii pro-Trump.

„Spălarea creierului” în taberele anti-Trump și pro-Trump

Teoriile „spălării creierului” au revenit însă ca explicații ale fenomenului Trump și ale modului în care a fost posibil ca milioane de cetățeni americani (și nu puțini non-americani) să susțină QAnon și alte mișcări care promovează așa-numitele teorii ale conspirației. Vechile cozi de topor ale mișcării anti-secte, cum ar fi fostul deprogramator Steve Hassan, au associat teoria „spălării pe creier” a lui Singer cu mișcarea pro-Trump și QAnon. Titlul cărții lui Hassan din 2019, „Secta lui Trump: un expert de frunte în secte explică modul în care președintele folosește controlul conștiinței” („The Cult of Trump: A Leading Cult Expert Explains How the President Uses Mind Control ” ) spunea deja totul.

Afirmațiile exagerate ale lui QAnon și asaltul de la Capitol Hill din 6 ianuarie 2021 au dat credibilitate teoriei că latura extremistă pro-Trump includea victime ale „spălării creierului”. Chiar și Hassan a fost luat în serios de unele trusturi de presă.

În mod paradoxal, QAnon și mișcările similare au fost ele însele convinse că „spălarea creierului” era folosită pe scena politică americană – de Partidul Democrat, de „statul profund” și de ceea ce un autor, care a scris nu mai puțin de 43 de volume pe această temă, a numit „cultul morții marxist-sionist-iezuit-masonic-illuminati-luciferian”.

A existat, totuși, o diferență în ceea ce privește modul în care taberele anti-Trump și pro-Trump s-au referit la „spălarea creierului”. Criticii lui Trump și cei care au denunțat QAnon ca fiind o „sectă” au reluat practic modelul anti-secte al „spălării creierului”, bazat pe controlul conștiinței realizat prin manipulare psihologică. Pe de altă parte, la QAnon apărea mai des ideea că „spălarea creierului” se realiza prin magie. Ei mai făceau referiri la proiectul MK-ULTRA, care ar fi fost continuat în secret de agenți necinstiți ai „statului profund” după dispariția sa oficială în 1963. Uneori, era vorba de magia modernă a misterioaselor raze care controlează conștiința, dirijate de sateliți asupra caselor americanilor neavizați. Alteori de cipurile implantate de medici fără scrupule sau de substanțele ascunse în vaccinurile anti-covid-19 de conspiratori conduși de Bill Gates sau George Soros.

În unele cazuri, postările QAnon au menționat că „spălarea creierului” de către „statul profund” a funcționat prin utilizarea magiei negre în sensul cel mai tradițional. Ele făceau referire la vrăji, ritualuri de vrăjitorie, sacrificii umane de copii sau invocații către Satana și slugile sale. Tabăra lui Trump a inclus întotdeauna oameni care cred în magie, așa cum a demonstrat Egil Asprem. Denunțarea lui Hillary Clinton și a altor lideri democrați ca fiind implicați în satanism a fost o parte esențială a comunității QAnon.

Protestatari QAnon

Într-un anumit sens, discursul despre „spălarea creierului” a revenit

Ideea că cei care îmbrățișau credințe deviante au fost vrăjiți prin magie neagră fusese secularizată de două ori, mai întâi ca hipnoză și apoi ca „spălare pe creier”.

Acum, magia neagră, cu apanajul său tradițional de incantații sinistre și venerare a diavolului, a revenit pentru a fi adoptată de unii adepți ai QAnon. Pentru ei aceasta este singura explicație posibilă pentru care unii americani, altfel sănătoși și patrioți sau chiar republicani, fuseseră convinși că Trump era necinstit. Ei considerând acesta ca fiind motivul pentru care Trump a pierdut alegerile din 2020, mai degrabă decât că alegerile ar fi fost viciate de capacitatea „statului profund” de a „spăla pe creier” în simultaneitate milioane de cetățeni.

La rândul lor, confruntați cu faptul ciudat că milioane de oameni din secolul XXI au ajuns să creadă în astfel de teorii bizare, alții au ajuns la concluzia că Trump și adepții radicali ai QAnon au fost la rândul lor „spălați pe creier”.

La mai bine de 70 de ani după ce agentul CIA Hunter a inventat expresia „spălarea creierului”, aceasta rămâne atât de puternică, încât refuză să dispară. Încă ne confruntăm cu contradicția dintre majoritatea cercetătorilor academici în domeniul religiei – care resping „spălarea creierului”, cosiderând-o pseudoștiință – și cultura populară plus segmente ale profesioniștilor sănătății mintale – care o consideră motivul pentru care mulți oameni se alătură grupurilor și ideologiilor „deviante”. „Spălarea creierului” revine în discuție de fiecare dată când forme noi și aparent inexplicabile de devieri creează o „piață” pentru explicații facile.

Articolul original în limba engleză a fost publicat aici: bitterwinter.org/are-brainwashing-theories-coming-back/