Relatarea Floricăi Steva despre comuniunea cu Marile Puteri Cosmice

În octombrie 2001 m-am hotărât să efectuez un tapas de adorare a Marilor Puteri Cosmice, cu o durată de zece luni, astfel încât fiecăreia să îi consacru câte o lună de practică spirituală.

Tapasul cuprindea zilnic o meditaţie de 30 de minute (Laya Yoga) cu mantra şi/sau yantra respectivei Mari Puteri Cosmice, dar nu acest lucru era esenţial, ci faptul că fiecare zi era pusă sub semnul Marii Puteri Cosmice pe care o adoram atunci. În tot ceea ce făceam mă raportam la Ea, o invocam, îi puteam aduce ofrande etc. Cam aceasta era ideea de la care plecam, însă nu prea ştiam cum să mă raportez în meditaţiile zilnice la Marile Puteri Cosmice în aşa fel încât să le pot percepe mesajele, să realizez comunicarea şi comuniunea cu ele.

Ca de obicei, l-am rugat în subtil pe Grieg să mă înveţe cum să fac. Mi-a sugerat să vizualizez yantra Marii Puteri Cosmice căreia îi consacram meditaţia cu sentimentul că mă aflu chiar în prezenţa ei şi, cu o deschidere totală pe Anahata Chakra şi mai ales pe Ajna Chakra, să urmăresc resorbţia mea în Inima acesteia, astfel încât să devin una cu ea.
Aşa am şi făcut. Practicând în felul acesta, acordul meu rezonant cu ele, care apărea adesea, căpătase un caracter mai special. Nu era un proces în trepte, cu stări intermediare, ci se realiza fulgerător, ca şi cum ar fi mers direct la esenţă. Dialogurile cu ele mă uimeau mereu. Pare de necrezut, şi totuşi, Marile Puteri Cosmice sunt foarte aproape de noi şi ne răspund la orice întrebare înţelept pusă şi la orice cerere-dorinţă benefică. Astfel, adesea îmi revelau esenţialul din ele sub aspectul care îmi era necesar sau accesibil atunci, sau îmi răspundeau la întrebări.

Uluitoarele răspunsuri ale Marilor Puteri Cosmice la întrebările mele simple mă nedumereau câteodată. Le simţeam ca pe nişte iniţieri acordate mie, prin graţia lor. Chiar dacă uneori nu le pricepeam prea bine sau nu-mi venea a crede că cele ce-mi spuneau despre mine erau adevăruri, ştiam că iniţierile pe care le primeam de la ele vor lucra în mine treptat, pe nesimţite, şi îşi vor arăta roadele atunci când le va veni vremea.

KALI

Despre iubirea mea faţă de Marea Putere Cosmică Kali am mai vorbit (în cartea Drumul spre divina Lumină, n.n.). Atunci, ca şi acum, această iubire este neschimbată, atât voi spune aici.

TARA

Marea Putere Cosmică Tara mi-a dăruit revelaţia a ceea ce înseamnă compasiunea sau mila lui Dumnezeu. Mila lui Dumnezeu! Nu este grea, nu te apasă şi nu te doare. Este uşoară ca fulgul, ca spuma apelor, este înmiresmată, astfel că o simţi ca pe un mir parfumat care curge în fiinţa ta, te purifică, te sfinţeşte şi te rafinează. Nu este mila care vine asupra ta cu aroganţă, ci o simţi ca fiind a Cuiva care te cunoaşte, te acceptă şi te iubeşte, a Cuiva foarte apropiat. Neobişnuită trăire! A cere şi a primi mila lui Dumnezeu este un act de sacrificare a egoului, un act de comuniune cu Dumnezeu şi te ajută să-l simţi pe Dumnezeu coborând în fiinţa ta. Trăieşti atunci acea umilinţă profundă care este dragostea de Dumnezeu.

TRIPURA SUNDARI

Tripura Sundari mi-a dăruit o revelaţie foarte frumoasă, vorbindu-mi despre femeie în ipostaza acesteia de iubită. Îmi spunea că a fi iubita unui bărbat, a fi femeia pe care acel bărbat a ales-o şi pe care o poartă permanent în inima lui, este un semn al Graţiei Divine, de care ea trebuie să fie perfect şi permanent conştientă. Spunea atunci TRIPURA SUNDARI: „Când eşti iubita unui bărbat, tu nu eşti soţie, mamă sau gospodină, nu eşti nici măcar o simplă femeie, ci eşti mult mai mult. Atunci tu eşti ca o regină.
Trebuie să fii fericită că ai parte de atâta graţie; să porţi în suflet ca pe cea mai mare comoară această înţelegere, să trăieşti permanent cu acest gând, astfel încât orice ai face faţă de iubitul tău, cu el, pentru el, să simţi mereu bucuria de a fi iubita lui. Vei căpăta astfel o radiaţie subtilă deosebită, o vibraţie specială pe care el, iubitul, o va simţi imediat. Orice ai face, nu uita că eşti iubita acelui bărbat.”

BHUVANESHVARI

Prin Graţia Marii Puteri Cosmice Bhuvaneshvari am cunoscut o lume subtilă paralelă care avea un nivel de vibraţie deosebit, cel al bunătăţii covârşitoare. Am trăit-o ca pe o exemplificare a stării de bunătate divină.

TRIPURA BHAIRAVI

Tripura Bhairavi îmi amintea că mi-a fost alături în toţi anii vieţii mele, ajutându-mă cu puterea ei să-mi asum şi să-mi îndeplinesc îndatoririle pe care le-am avut faţă de cei dragi, chiar dacă uneori îmi era greu să o fac, astfel că în meditaţiile pe care le-am realizat cu ea o simţeam foarte apropiată, ca pe o soră.

CHINNAMASTA

Marea Putere Cosmică Chinnamasta… Îmi amintesc că, atunci când i-am aflat mantra, în clipa în care primeam iniţierea, m-a cuprins o bucurie mare. Mantra mi se părea atât de frumoasă, mi-era atât de dragă! De parcă o aşteptam de multe vieţi şi acum o primeam.
În meditaţiile cu ea trăiam sentimentul că Chinnamasta mă apără de orice pericol. Chiar am avut o viziune în care se făcea că urcam cu greu un perete vertical al unui munte, dar nu îmi era deloc frică să nu cad deoarece ştiam că Chinnamasta urca exact în urma mea, gata să mă sprijine şi să mă prindă în braţele ei. Cel mai frumos dar de la Marea Putere Cosmică Chinnamasta l-am primit însă când am avut bucuria să simt, într-o meditaţie (Laya Yoga) cu mantra ei, timp de câteva secunde, prezenţa Sinelui în mine, tulburătoare, inconfundabilă.
Astfel că am exclamat: „Uite-l! El e! El e!”. Totul scânteia în mii de lumini. A fost atât de frumos, era atâta bunătate şi Graţie Divină, de parcă Dumnezeu s-ar fi milostivit de mine, dăruindu-mi, prin Chinnamasta, această percepţie.

DHUMAVATI

Marea Putere Cosmică Dhumavati – meditaţiile cu mantra acesteia îmi dau o stare de beatitudine, iar amntra ei mă fascinează, făcându-mă să trăiesc faţă de ea un sentiment frenetic de adoraţie. Îi percepeam prezenţa atât de puternic, era atât de aproape de mine, încât odată am spus: „O! Preaminunato! Ia-mă cu tine!”. Am simţit atunci foarte clar că „intru în yantra”. Eram în yantra şi Dhumavati voia să mă ia cu ea ca să-mi arate lumile ei, însă bagajele mele erau grele. Mi-era greu să mă desprind de la sol. Totuşi, în fine, am reuşit şi am început să zbor împreună cu Dhumavati în lumi mirifice, pe care ea mi le arăta şi-mi spunea: „Uite, aşa sunt lumile mele”. Erau lumi multe, prin care treceam fulgerător, ca şi când aş fi zburat cu viteză peste spaţii întinse şi hăuri adânci. Toate aceste lumi sunt de o frumuseţe sublimă, pline de armonie şi de lumină albă strălucitoare.
În toate domneşte starea de beatitudine şi de extaz a Vidului Beatific. Eram foarte fericită. La un moment dat am simţit că încep să mă desprind din braţele lui Dhumavati şi am strigat: „Nu mă lăsa încă!”. Dhumavati mi-a răspuns: „Vezi bine că nu te mai poţi ţine!” Apoi am simţit clar desprinderea şi „ieşirea” mea din yantra şi m-am regăsit în locul în care făcusem meditaţia.

BAGALAMUKHI

Pe marea Putere Cosmică Bagalamukhi am reuşit să o simt abia în ultima zi a tapasului consacrat ei. Timp de o lună o tot rugasem să-mi permită să ating comuniunea cu ea, dar nu primeam niciun răspuns. În fine, chiar în ultima zi, în ultima meditaţie pe care o aveam de realizat cu mantra sa, am simţit la un moment dat că îi percep lumea şi că îmi spune: „lumea mea este dincolo de dualitate”. Am întrebat-o atunci: „Eu voi putea să ajung în lumea ta?”. Mi-a răspuns: „Dacă ai să vrei, ai să poţi”. „Mă vei ajuta tu să ajung în lumea ta?”, am întrebat eu. Ea mi-a răspuns: „Nu vei avea nevoie de mine!”.„De ce?”, am întrebat eu uimită. „Pentru că în tine este totul!” Auzind aceste cuvinte, am trăit o stare năvalnică de fericire, ca şi când aş fi avut parte de o presimţire, de o promisiune. După cum am mai spus, răspunsurile primite de la Marile Puteri Cosmice mă uimeau, dar le primeam ca pe nişte binecuvântări de la Dumnezeu, fără a-mi pune asupra lor prea multe întrebări.

MATANGI

Marea Putere Cosmică Matangi. Această Mare Putere Cosmică a reprezentat pentru mine ceva cu totul special. În legătură cu ea îmi notam: „Sunt puternic atrasă de Matangi şi doresc să o simt în inima mea. Atunci când în meditaţii reuşesc acest lucru, trăiesc o bucurie efervescentă. Ştiu – oare de unde? – că are de oferit daruri la un nivel foarte elevat, foarte rafinat. Desigur că ea, fiind Marea Putere Cosmică a ordinii şi a organizării în Univers, îmi poate dărui şi prozaica dorinţă de a-mi face ordine prin sertare, dar mai există un aspect pe care mai mult îl intuiesc. Fără a conştientiza foarte clar motivele, este posibil ca eu să simt dorul, setea de ceea ce îmi poate ea oferi mai rafinat. Acest dor de a o simţi pe Matangi în fiinţa mea exprimă, cred, o necesitate a structurilor mele subtile celor mai elevate. Ceea ce primesc de la ea prin tapasul respectiv nu este foarte clar pentru mine, pentru că stările pe care le trăiesc în meditaţiile cu ea sunt prea rafinate, acţionează în planuri subtile ale fiinţei, pe care mai mult le bănuiesc, neputând încă să le conştientizez prea bine. Singura dovadă că ea acţionează în adâncul meu este bucuria frenetică pe care o trăiesc atunci când o simt în inima mea.”

În meditaţiile de adorare a Marii Puteri Cosmice Matangi, ea mă încuraja, spunându-mi: „Nu te mai îngrijora de nimic, eşti pe drumul cel bun”, ceea ce în interpretarea mea era un imbold ca grijile minţii mele să înceteze şi să am încredere în cei care mă ghidează pe calea spirituală, acei „Ghizi spirituali” de care îmi vorbea Grieg.De la Matangi am primit unul din cele mai uluitoare mesaje, care, coroborat cu altele, a determinat până la urmă apariţia unui test puternic căruia a trebuit să-i fac faţă. Percepând-o atât de vie şi de apropiată, bucurându-mă din tot sufetul de prezenţa şi de iubirea ei, am îndrăznit s-o întreb, într-o meditaţie, care este menirea mea spirituală. Matangi mi-a spus că menirea mea spirituală este să-i ajut pe oamenii din jurul meu. Am întrebat atunci: „Cum să-i ajut pe oameni?”. Mi-a spus: „Simplu, cu iubirea din inima ta. Menirea ta aici este să răspândeşti lumina în jurul tău.” Mirată, am întrebat: „Dar menirea mea spirituală nu este să mă eliberez?”. A răspuns: „Tu eşti eliberată.” Am fost contrariată. Gândindu-mă că poate nu am înţeles bine, după câteva minute am întrebat-o din nou care este menirea mea spirituală. Răspunsul s-a repetat. Matangi a generat apoi în mine apariţia unei stări de transă atât de profundă, încât aveam senzaţia că sunt într-o altă dimensiune, şi mi-a spus: „Tu mai ai o menire într-o altă lume, dar nu-ţi voi vorbi despre ea.” Am înţeles că nu-mi va mai spune nimic despre aceasta, astfel că am întrebat-o altceva. Cu nedumerire, am spus: „Cum aş putea să-mi îndeplinesc menirea într-o altă lume când eu acum sunt aici?”. Mi-a răspuns: „Timpul nu există, există doar eternitatea, iar tu eşti şi aici şi acolo, eşti pretutindeni în aceeaşi clipă, eşti pretutindeni, etern.” Într-una din ultimele zile ale tapasului de adorare a lui Matangi, am simţit la un moment dat cerinţa imperioasă de a face meditaţie cu ea imediat şi, chiar înainte de consacrare, în timp ce pregăteam yantra ei, i-am simţit energia vibrând puternic în întreaga mea fiinţă, ca şi când Matangi voia să-mi spună ceva foarte important. Într-adevăr, mi-a spus: „Centrează-te în Grieg.” I-am răspuns, mirată: „Dar centrul meu este Dumnezeu, în El vreau să ajung”. Matangi mi-a răspuns: „Cere-i lui Grieg ceea ce doreşti. Ghidul tău spiritual este El”.
A doua noapte am avut un vis. Se făcea că eram împreună cu mulţi cursanţi de la yoga undeva într-o sală mare, aşteptând să înceapă un spectacol. Ghidul nostru spiritual a apărut, a intrat în sală, şi-a aruncat privirea peste cei prezenţi, m-a identificat imediat, deşi nu mă văzuse încă niciodată, s-a apropiat, m-a îmbrăţişaţi mi-a spus, cu o bucurie şi o iubire cum n-am mai văzut: „Bine ai venit acasă!”. Apoi a plecat. După cum am mai spus, răspunsurile lui Matangi mă uimeau. Nu-mi erau clare, deşi păreau foarte simple. Le-am lăsat să treacă uşor peste mine, ca o apă lină care curge peste pietrele unui râu.

KAMALATMIKA

Am continuat tapasul, ultima lună fiind consacrată Marii Puteri Cosmice Kamalatmika. În meditaţiile de adorare a Marii Puteri Cosmice Kamalatmika simţeam cu atâta putere prezenţa lui Dumnezeu în tot ce mă înconjura încât am îndrăznit să o întreb: „Tu eşti aceea care mă vei duce la Dumnezeu?”. Ea mi-a răspuns: „Tu eşti în Dumnezeu!”.
După această meditaţie au urmat altele, pe care le voi reda într-un tot unitar. În aceste meditaţii, Kamalatmika mă învăţa cum să-l găsesc pe Dumnezeu. Ceea ce îmi spusese ea: „Tu eşti în Dumnezeu”, erau pentru mine cuvinte greu de înţeles. Simţind aceasta, într-o meditaţie mi-a spus deodată, cu o intonaţie atât de fină şi de armonioasă încât mi-au dat lacrimile: „Este atât de simplu să fii în Dumnezeu, atât de uşor şi atât de frumos!”.
Am fost cutremurată de cuvintele ei. Cu lacrimi, am întrebat-o: „Ce trebuie să fac pentru asta?”. „Nimic”, mi-a răspuns ea. „Cum nimic?”, am întrebat-o eu disperată. „Totul vine de la sine”, a răspuns ea. M-a impresionat cât de dulce şi de suav vorbea. Vorba ei era o încântare, era ca un cântec. Am întrebat-o din nou cum să fac să-l aflu pe Dumnezeu cel Tainic din mine. Mi-a răspuns: „Pătrunde în inimă.” „Te rog, vino cu mine”, am spus. A venit, o simţeam de parcă mă ţinea de mână. Şi totuşi, eu nu percepeam acel „ceva” tainic şi misterios. În schimb, după un timp, am început să-l percep intens pe Dumnezeu în afara mea, în tot ce mă înconjura. Până şi aerul pe care îl respiram era Dumnezeu.
Atunci Kamalatmika mi-a spus: „Vezi, Îl percepi pe Dumnezeu în afara ta atât de intens! Să ştii că El există la fel şi în tine. Tu nu eşti separată de nimic, eşti una cu tot ce te înconjoară, iar Dumnezeu este pretutindeni, în afara ta şi înlăuntrul tău.”
Totuşi, eu simţeam ceva, ca un strat foarte fin, care mă separa de El. Şi Kamalatmika mi-a spus iar: „Acest strat pe care tu îl simţi este iluzoriu, este în mintea ta. Acest strat te face să nu «observi», să nu-l «vezi» pe Dumnezeu în tine. Înlătură-l, dă-l la o parte, topeşte-l!”.
Am rugat-o: „Învaţă-mă ce să fac pentru ca să-l topesc!”. A spus: „Nu trebuie să faci ceva anume, ci numai să te deschizi faţă de Dumnezeu!”. Tot nu am înţeles clar şi atunci ea mi-a spus: „Dragostea ta pentru Dumnezeu trebuie să devină extrem de intensă, de arzătoare. Atunci ea va topi stratul iluzoriu care te desparte de Dumnezeu”.
În final, am primit de la ea un dar minunat. Am simţit brusc, fulgerător, prin graţia lui Kamalatmika, prezenţa tainică şi tulburătoare a Sinelui ca fiind însăşi fiinţa mea întreagă.
În acest fel Sinele, Dumnezeu, Iubitul, mi se revela uneori pentru câteva clipe, apoi se ascundea din nou, iar întunericul care urma luminii mi se părea chinuitor. Atunci când eram în întuneric mă temeam că nu voi mai avea parte din nou de lumină, că nu-L voi mai simţi, poate, niciodată pe Dumnezeu. Dar acum ştiu că El este, a fost şi va fi întotdeauna cu mine, iar acest sentiment este pentru mine împlinirea.

Fragment preluat din cartea Drumul spre divina Lumină, de Florica Steva